|
| Welcome |
| Content |
| Studies |
|
Special sections |
| Fieldwork |
| Book reviews |
| Citation of Papers |
| Editorial Board |
|
Cartea reprezintă o nouă contribuție la introducerea în circuitul științific a unei părți din importanta colecție de antichități caucaziene a Muzeului de pre-și protoistorie din Berlin. Cele 6 capitole ale lucrării se dezvoltă pe trei coordonate complementare: valorificarea științifică a colecției Kossnierska, cronologia epocii bronzului din zona centrală a Caucazului și definirea unui cerc de forme restrâns dar bine conturat din punct de vedere geografic și tipologic. Prima problemă este tratată în trei capitole (I. Einleitung; III. Typologisch-chronologische Diskusion des Fundstoffes aus der Sammlung Kossnierska; VI. Katalog). Colecția Kossnierska cuprinde aproximativ 2000 de piese achiziționate în 1903 de Muzeul de Etnologie din Berlin de la colecționara de antichități Adelaide Kossnierska. Din însemnările colecționarei reiese că aceste piese provin din provincia nord-caucaziană Digora (Osetia de Nord), în special de la Faskau (lângă Galiat) și Verchnjaja Rutcha (lângă Kumbulte). După o scurtă schiță geografică a Caucazului, care cuprinde delimitarea principalelor unități geografice (Caucazul Mare, Transcaucazia, Caucazul Mic, Câmpia armeană) cu clima și relieful specifice fiecăreia și căile de comunicație dintre acestea, cartarea zonelor cu zăcăminte de minereu de cupru, este prezentată topografia stațiunilor de la Galiat și Kumbulte (presupusele locuri de proveniență ale pieselor din colecția Kossnierska), aflate într-o zonă muntoasă la peste 1800 m altitudine, de o parte și de alta a râului Uruch. La Galiat sunt documentate trei necropole dintre care cea mai cunoscută este necropola distrusă de la Faskau. Necropola de la Verchnjaja Rutcha de lângă Kumbulte, cercetată ulterior achiziționării colecției Kossnierska de Dolbeev și E.I. Krupnov la care se adaugă și săpăturile din anii '70 ale căror rezultate încă nu au fost integral publicate, oferă unele indicii asupra practicilor funerare din provincia Digora (morminte de inhumație în cistă care conțineau de la 2 la 7 schelete, cu inventar bogat în piese de bronz). Centrul de greutate al lucrării îl formează tipologia pieselor din colecție, grupate în trei categorii principale: 1.arme: topoare (tipul Faskau, cu 4 variante), capete de măciucă din piatră sau bronz (cu protuberanțe sau în formă de spini), pumnale (cu placă la mâner, cu limbă la mâner, cu mâner plin, Griffrahmendolche, alte forme), vârfuri de lance; 2. unelte (sule, seceri, fusaiole, piese de harnașament); 3. podoabe și piese de port: ace, fibule, piese de centură, pandantive în formă de arme miniaturale (topoare și pumnale) și pandantive zoomorfe, brățări, inele de buclă. Descrierea fiecărui tip de piese cuprinde și o prezentare a încercărilor anterioare de realizare a unei tipologii, definirea criteriilor formale pentru caracterizarea tipurilor și variantelor tipologice, tehnologia de prelucrare, ipoteze privitoare la funcția unor piese și încadrarea cronologică a acestora. Proveniența pieselor din colecția Kossnierska din contexte arheologice nesigure impune autorului lărgirea ariei geografice la care sunt raportate pentru datare. Majoritatea tipurilor sunt raportate la piesele analoage de la Tli și din alte descoperiri (necropole, depozite) din celelalte unități geografice caucaziene dar și la piese din zone mai îndepărtate: sudul Rusiei (pentru topoarele de tip Faskau, pumnalele cu limbă la mâner), spațiul egeic din perioada submiceniană (fibule), spațiul de la nord de Dunăre (ace cu protuberanțe, inelele de buclă). Analiza metalografică a pieselor de bronz din colecție indică un conținut relativ ridicat de arsen pentru anumite categorii, însoțit de antimoniu, aceasta fiind o caracteristică a bronzurilor din Digoria. În relație strânsă cu capitolul privind tipologia pieselor este catalogul colecției care cuprinde descrierea (numărul de inventar, dimensiunile, greutatea, descrierea propriu-zisă) a 1041 de piese din stațiunile de la Faskau, Verchnjaja Ruchta, ?Rachta?. Cele 94 de planșe de la sfârșitul cărții pe de o parte sprijină tipologia pieselor și, pe de altă parte , întregesc catalogul colecției. A doua problemă, cronologia epocii bronzului din centrul Caucazulului este tratată în capitolul II (Zur Chronologie der Bronzezeit in Zentralkaukasien) prin critica izvoarelor și a principalelor propuneri anterioare de stabilire a unui sistem cronologic (V.A. Schmidt, F. Hanèar, A.A. Iessen, V.I. Markovin ș.a.). Lipsa complexelor închise din provincia Digora impune stabilirea unei cronologii prin raportarea la zonele învecinate, în primul rând Kabardino-Balkaria, și prin intermediul acesteia, la Transcaucazia (pentru Bronzul mijlociu) și prin analogiile unor piese (acul cu protuberanțe, Randgriffdolche, capetele de măciucă cu protuberanțe) căutate în inventarele funerare ale necropolei de la Tli1 (pentru Bronzul târziu). Piesele din colecția Kossnierska acoperă un interval cronologic de peste un mileniu (2200-900 a.Chr.) fiind încadrate în Bronzul timpuriu (FB), Bronzul mijlociu (cu 2 etape: MB 1, MB 2) și Bronzul târziu (cu 3 etape: SB 1-SB 3). În capitolul IV (Die Digorischen Bronzen-Versuch einer Einordung) autorul definește un cerc de forme răspândit pe ambele versante ale masivului central al Caucazului Mare, cu două concentrări de descoperiri în nord (provincia Digora, descoperirile de la Galiat, Kamunta și Kumbulte) și sud, în Raèa (descoperirile de la Brili și Gebi) și sudul Osetiei (Kvasatali). Majoritatea formelor aparțin Bronzului mijlociu (2000-1400/1300), topoarele de tip Faskau, unele tipuri de pumnale și ace fiind fosilele directoare. Acul cu protuberanțe, spirala-ochelari, pandantivul în formă de cap de berbec (corespunzătoare etapei Tli A) sunt fosile directoare pentru Bronzul târziu. Alte piese din aceași etapă au analogii în celelalte faze (B-D) ale necropolei de la Tli. Tehnologia specifică (folosirea aliajului cupru-arsen și prezența unui procentaj de antimoniu în compoziția pieselor din Bronzul mijlociu), un anumit tip de port, cu tendințe de schimbare la începutul Bronzului târziu prin apariția unor elemente noi (fibula, centura), un tip de armament (toporul, pumnalul, arcul) sunt caracteristici ale acestui cerc de forme. Autorul discută în acest capitol și alte probleme: existența unei elite războinice, combinația topor-pumnal având o poziție importantă în setul de arme; interpretarea funcției unor artefacte (piese de prestigiu, insemne de rang, simboluri ale puterii sau piese de ceremonie), prezența miniaturilor de arme în mormintele de femei. Cele trei coordonate ale demersului autorului nu reprezintă fiecare în parte puncte de sprijin pentru celelalte. Locul de proveniență nesigur al pieselor din colecție (adresa doamnei Kossnierska corespunde adresei unei firme de comerț cu antichități) este în parte compensat de evidența altor date (analogiile cu piese descoperite ulterior în această regiune prin cercetări sistematice, analizele metalografice). Stabilirea unei cronologii a epocii bronzului din Caucaz este un demers dificil datorat atât caracterului descoperirilor (necropole distruse sau parțial cercetate și publicate, cu inventar amestecat; raritatea așezărilor din Bronzul mijlociu și târziu; existența depozitelor doar în Bronzul târziu), cât și caracterului cercetării (de la săpăturile efectuate de amatori încă din sec. XVIII, până la carențele metodologice ale arheologiei sovietice). Necropola de la Tli, baza periodizării culturii Koban2 și reperul pentru majoritatea descoperirilor din Bronzul târziu caucazian, cercetată parțial și publicată fără planul general are deasemenea un grad de nesiguranță, fapt care pune oarecum la îndoială periodizarea acesteia3. Doar împreună cele trei direcții dau coerență demersului metodologic. Soliditatea metodei, rigurozitatea descrierii pieselor, flexibilitatea tipologiei, valorificarea unei cantități apreciabile de material provenit din săpături vechi (până la apariția acestei lucrări din colecție au fost publicate doar topoarele de către E. Dullo4), încercarea de a ordona și încadra cronologic acest material (efort ilustrat și de bibliografia vastă folosită) sunt calitățile lucrării. Interesul pentru arheologia română este sporit și de prezența în acest cerc de forme a unor categorii de piese (inele de buclă, ace cu protuberanțe, măciuca din piatră cu protuberanțe) cu analogii în spațiul de la nord de Dunăre, în mediile culturale Monteoru, Noua, Wulstkeramik. | |
| Sorin OANȚĂ | |
 Back to Top
| |
|
| |
| Note |
|
1. 1 B.V. Techov, Tliskij mogil'nik, Tbilisi, 1980; idem, Tliskij mogil'nik 2, Tbilisi, 1981; idem, Tliskij mogil'nik 3, Tbilisi, 1985. 2. 2 Vezi pentru cultura Koban lucrarea mai veche, dar încă de referință R. Virchow, Das Gräberfeld von Koban, Berlin, 1883 și mai recent E. I. Krupnov, Drevnjaja istorija Severnogo Kavkaza, Moskva, 1960. 3. 3 G. Kossack, Beiträge für Allgemeinen und Vergleichenden Archäologie 5, 1983, 89-182. 4. 4 E. Dullo, PZ, 27, 1936, 66-127. |
|
|
