Urmând rugămintea dumneavoastră, public pe acest site poziția oficială a Institutului Național al Monumentelor Istorice, pe care cu amabilitate și promptitudine mi-ați trimis-o. Doresc să vă atrag însă atenția asupra următoarelor:

- Folosesc între ghilimele termenul scrisoare oficială (așa v-ați intitulat documentul atașat la mail) deoarece pentru ca aceasta să fie într-adevăr oficială avea nevoie de un număr de înregistrare, o ștampilă a instituției și de o semnătură a dumneavoastră.

- Referitor la textul poziției "oficiale" a INMI, menționez că de la tipărirea "Standardelor" și până în momentul în care ați recunoscut "greșeala" editorilor au trecut cel puțin două luni. Timp în care, această carte, deși nu a fost lansată oficial, a fost răspândită în lumea arheologică. A constata o eroare la două zile după ce frauda a fost făcută publică pe internet, a va asuma responsabilitatea pentru aceasta, este absolut lăudabil dar nu cred ca mai schimbă datele problemei.

- Mă întreb cum se poate ca într-o instituție de cultură ca aceea pe care o conduceți să se producă asemenea greșeli, mai ales când sunt facute pe bani publici, și cine poate fi acum tras la răspundere pentru tirajul "eșuat".

-Observ ca "erorile" sunt o prezență constantă în cadrul instituției dvs., altfel nu pot sa-mi explic faptul că până și universitatea în cadrul căreia predau este menționată aiurea! (pentru o mai buna informare a dvs. este vorba de fapt de Universitatea Creștină "Dimitrie Cantemir")

- "Cartea sus menționată, dintr-o regretabilă greșeală a plecat la tipar într-o variantă care era cea publicată prin ordinul Ministerului Culturii și Cultelor, deci fără a avea sursele citate, precum și bibliografia aferentă" - subliniez că textul (atat cel publicat în ordinul Ministerului Culturii și Cultelor cât și cel "regretat" de dvs.) are note de subsol cu trimiteri bibliografice, numai că în nici una nu se face referire la standardele IFA.

De asemenea dumneavoastră, ca director științific, ca persoană competentă și activă în arheologia română, ar trebui să acceptați că responsabilitatea oricărei lucrări aparține în primul rând autorului (care trebuie să semneze un "bun de tipar" înainte de tipărire). A accepta la două luni după publicarea cărții ca un editor, un redactor sau chiar un tipograf să-și asume greșeala, devine în cel mai bun caz hilar în condițiile în care plagiatul a fost deja demonstrat.

Cu respect,

Tiberiu Vasilescu