Domnului Prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu,
președintele Comisiei Naționale de Arheologie
București 23.03.04

De peste o lună are loc o discuție aprinsă pe Internet declanșată de cele două plagiate comise de fostul Director al Direcției Generale a Patrimoniului Cultural Național din cadrul Ministerului Culturii și Cultelor, care a ocupat, în această calitate, o bună bucată de vreme și poziția de secretar al Comisiei Naționale de Arheologie pe care o prezidați.

Plagiatul, repetat, a fost dovedit cât se poate de limpede. Autorul a demisionat din poziția de director și a pierdut-o, după cum se aude, și pe cea de secretar al Comisiei Naționale de Arheologie. Aparent lucrurile s-au aranjat și putem sa ne vedem in continuare liniștiți de treabă. Dar tocmai această aparență confortabilă și continuare pe mai departe în liniște a trebii nu îmi dă pace și, cred eu, ar trebui să vă neliniștească și pe Dumneavoastra. Și iată de ce.

In calitatea dublă pe care a avut-o, domnul Mircea Angelescu a acționat deseori după bunul plac dictând ciocoiește ce și cum să se facă în cercetarea arheologică, fără a vă cere permisiunea sau măcar sfatul, așa cum reiese din câteva din luările de poziție ale unor arheolgi autentici afișate pe site-ul www.archaeology.ro. Acordarea fondurilor de săpătură, din bani publici, s-a făcut adesea în același fel, devenind în fapt adevărate hatâruri. De unde și mitologia "binelui făcut arheologiei" ce plutește în aer de vreo săptămână însoțită de o jenantă listă de subscripție... În postura de înalt birocrat al Ministerului Culturii a făcut, în afara hatârurilor, tot ce a putut ca să schimbe Comisia Naționala de Arheologie, dintr-un organism de decizie într-o remorcă ascultătoare a structurii birocratice pe care o conducea și care, de altfel, l-a și produs. În această situație întregii Comisii Naționale de Arheologie, dar mai ales Dumneavoastra, v-au fost grav amputate autoritatea și demnitatea, comisia fiind transformată într-un soi de oficiu, consultat doar de complezență și după cheful personal. Așa, ca să fie forma-n regulă… Și asta a durat ceva vreme.

Iar consecințele nu au întârziat să apară, așa cum limpede o demonstrează luările de poziție pe care le-am pomenit. Și ca una dintre consecințe la aceste consecințe, după cum iarăși se poate vedea, dinspre Transilvania au și venit îndemnuri la reflectii. Și, cu siguranță, vor mai veni, căci multe sunt durerile arheologiei. Nu mai trebuie să așteptăm ca presa să ne trezească din somnul profesional, cum a făcut recent Academia Cațavencu în complicata chestie de la Roșia Montană, căci, iată, somnul profesional naște plagiatori…

În această perspectivă, cât se poate de concretă, chiar dacă exprimată neconvențional, deocamdată doar pe Internet, cred că, Comisia Națională de Arheologie și Dumneavoastră în primul rând, ca președinte al comisiei, vă revine misiunea de a reexamina întreaga problemă și de a răspunde pe măsura situației create. Nu este vorba de plagiatul săvârșit. El începe să fie pe zi ce trece o problemă istorică și poate abia după două, trei secole o să fie nevoie ca acea Comisie Națională de Arheologie de atunci să dispună cercetările arheologice care să-l reamintească… În momentul de față cred că, Comisia Naționala de Arheologie trebuie să îndepărteze cât mai repede posibil resturile activităților lui Angelescu și nu numai, să readucă cercetarea arheologică pe făgașul normal. Și mai cred că este momentul ca aceeași Comisie Naționala de Arheologie să se privească în oglindă încercând să-și vadă ridurile cu care a împovărat-o domnul Angelescu, să-și numere rândurile și, nu în ultimul rând, să-și asume responsabilitatea pentru comunicatul echivoc ce a urmat ședinței din 24 Februarie 2005.

Al dumneavoastră,

Ion Motzoi-Chicideanu
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan"

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro