Stimati Colegi,

Vă încredințez ca nu timiditatea m-a împiedicat până acum a lua parte la aceasta mult așteptată discuție liberă între arheologi. Mi s-a părut însă ca, față de abuzurile comise până acum de Mircea Angelescu, un simplu plagiat nu mai poate stârni decât un zâmbet disprețuitor. Am socotit apoi că plagiatul a fost dovedit din plin și chiar redundant, cu argumente pe care orice om de bun simț ar fi trebuit să le priceapă din prima clipă. Am bănuit, în sfârșit, că vom intra până la urmă într-un impas și că atunci vocea mea va fi, poate, utilă. Cred ca tocmai asta s-a intâmplat. Mircea Angelescu nu mai este secretarul Comisiei Naționale de Arheologie. Ne putem declara mulțumiți?

Doresc mai întâi să-mi exprim admirația față de Institutul de Arheologie din București, care a avut un comportament, de care instituții analoge din Cluj nu par capabile. Ce să mai vorbim de Comisia Națională de Arheologie, care pare a se fi simțit foarte bine în compania lui Mircea Angelescu, chiar dupa ce plagiatul a fost dovedit? Merită, apoi, toată lauda acei colegi tineri, care nu mai acceptă compromisurile unora mai bătrâni. Asta mă face să sper că mă avem o șansă în această țară.

Plagiatul este singura faptă pentru care Mircea Angelescu raspunde de unul singur. În schimb, răspunderea pentru eliberarea de sarcină arheologică a 1100 ha de la Roșia Montană, atunci când fuseseră dezvelite doar 2,2 ha, pentru eliberarea de sarcina arheologică a galeriilor din Muntele Cârnic sau pentru alte decizii abuzive va trebui s-o împartă în primă instanță cu conducerile succesive ale Comisiei Naâionale de Arheologie.

Ceea ce trebuie sa înțelegem foate bine, este că Mircea Angelescu nu a făcut nimic de capul său, ci că a fost o piesă într-un sistem. În spatele său se află personaje puternice, care au determinat în folosul unei clici schimbarea legislației referitoare la patrimoniul national. Comisia Naționala de Arheologie a fost epurată de două ori, în 2001 și în 2003. Prin eliminarea unora și prin timorarea celorlalți, a ajuns, de exemplu la o părere diametral opusă privind Roșia Montană, față de cea exprimată în 2000. Totuși, pentru a nu risca nici un acces de personalitate, legea 462/2003 i-a lăsat numai un rol consultativ, în timp ce autorizațiile de săpătură arheologică si certificatele de descarcare arheologica sunt emise de funcționari ai Ministerului Culturii și Cultelor. Ceea ce descarcă aceștia este declasificat de Institutul pentru Patrimoniul Național, unde colaborarea dintre Mircea Angelescu si Dana Mihai a fost încă odată perfectă. Astfel s-a ajuns în situația în care orice monument aparținând patrimoniului național să poată fi tranzacționat.

Se putea, totuși, întâmpla ca unii arheologi mai rebeli, scoși în afara Comisiei sau nedeprinși cu asemenea învârteli, să pună întrebări. Au fost îndată reprimați, tăindu-li-se banii de săpătură, refuzându-li-se autorizațiile de săpătură sau făcându-se presiuni asupra instituțiilor lor. Cu toata modestia mă voi da pe mine drept exemplu. În anul 2003 nu am primit autorizația de săpătură la Sarmizegetusa sub pretextul că nu am acceptat împarțirea șantierului cu Muzeul Național din București. Primăria Sarmizegetusei a fost atenționată a ne urmări cu poliția dacă îndrăznim să băgăm șpaclul în pământ. În această piesă colegii de la Muzeul Național de Istorie din București au jucat un rol penibil, iar colegii mei Ion Glodariu și Mihai Barbulescu au tăcut cu un aer de încuviințare.

Ce am câstigat daca am scăpat de Mircea Angelescu în Comisia Națională de Arheologie? Aceasta nu a devenit mai curajoasă, iar sistemul funcționează în continuare. Păcatul originar este că o singură instituție, și a cărei primă vocație nu este cercetarea, decide asupra soartei întregului patrimoniu național. Pentru derapajele de până acum ar trebui să răspundă fosta echipă ministerială. A mers atât de departe, încât a acceptat sponsorizarea Ministerului pentru premii, cărți, etc., tocmai din partea celor care, ca Gold Corporation, trebuiau ținuți sub observație. Asta în termeni eleganți se cheamă conflict de interese, iar zis pe șleau, mită instituționalizată. Cred ca actuala echipă ministrială are tot interesul de a scăpa de această piatră de moară, căci de acum încolo ea va fi facută răspunzătoare. Cu toții avem interesul ca noul ministeriat sa aibă succes și sper ca aceste rânduri vor fi corect înțelese.

Ce-i de făcut?
Prin site-ul CIMEC am fost îndemnați să venim cu idei privind legislația în cauză. Am și eu câteva idei, pe care le propun colegilor mei. Îi rog să le completeze, să le îmbunătățească, iar până la urmă demersul să fie comun.

Va trebui să veghem ca riscul corupției să fie minim. Este bine ca membrii Comisiei Naționale de Arheologie să fie aleși de Adunarea Generală a Arheologilor și nu numiți din cine știe ce rațiuni. Această Comisie va trebui să se afle sub patronajul a trei instituții: a Academiei Române, a Ministerului Culturii și Cultelor și a Ministerului Învățământului și Cercetării. Academia Română, fiind cel mai puțin birocratizată, ar urma sa dețina preeminența. Comisia Națională de Arheologie ar trebui sa decidă în mod suveran în privința autorizațiilor de săpătură și a certificatelor de descărcare arheologică. Aceste decizii ar putea fi rediscutate dacă ar fi contestate, de pildă de instituțiile menționate.

Certificatele de descărcare arheologică nu vor mai fi eliberate în urma unei discuții sumare sau chiar în necunoștință de cauză, ci ca rezultat al unor referate prezentate de unii membri ai Comisiei sau de alți specialisti. Va trebui, deci, să stim cine poate fi tras la răspundere.

Ni se spune mereu că decide cel care dă banii. Acești bani sunt publici, iar utilizarea lor în arheologie trebuie să se supună interesului general. Nu va fi greu a se introduce în acest sens un paragraf în legea respectivă.

În sfârsit, nici cele mai bune legi nu ne pot ajuta, dacă uităm că suntem intelectuali sau că trăim într-o democrație pe care se cuvine să o apărăm printr-o atitudine demnă.

Îi aștept pe colegi să mi se alăture!

Ioan Piso
profesor la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj,
director general al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei

Pentru opinii și reactii: contact@archaeology.ro