Stimate gazde ale opiniilor celor interesați de mersul arheologiei românești,
Stimați colegi,

Nu pot să nu Vă mulțumesc ca sunteți de acord să oferiți publicului și ceea ce scriu anonimii.

Personal, consider că este aproape firesc ca un student, doctorand sau pur și simplu un angajat care depinde numai de "o imagine bună" și nu de competență pentru a promova vreodată în România, să-și protejeze identitatea. Știu că nu este de încurajat, dar este de înțeles ! Este o consecință firească a evoluției unei societăți bolnave de frică și nu un simplu act de lașitate ! Dar, cei mai mulți nu sunt în stare nici măcar de o atitudine ca aceea a "Studentului maghiar" !

Dorim să scrie cât mai mulți colegi de breaslă ? Atunci poate că ar trebui încurajat anonimatul, dar cu o selecție a materialelor în funcție de calitatea lor. Altfel, cei care vor formula opiniile pe acest site ar putea fi numai cei cu doctoratul luat !!!!

Și dacă tot am mi-am permis o observație de acest gen, încerc și un bilanț legat de proveniența celor cu luări de cuvânt pe site. Este evident că avem noroc cu cei de la București, cu cei de la Sibiu și Alba. Clujul …??? pare se regăsească cu un om², dar și acela "pătat" din perspectiva lumii în care trebuie să trăiască. Iași-ul ??? Unde este restul României ???

Dacă ne raportam la scara națională, rezultatele discuțiilor din aceste zile mi se par cel puțin nesatisfăcătoare. Unde sunt colegii noștri ? Avem arheologi în firme private, dar din rândul lor pe unii nu-i întâlnim aici, pentru a lupta măcar pentru interesele lor, dacă nu pentru ale profesiei. Să nu deducem pur și simplu, că lipsa lor de reacie proțvine din faptul că au coabitat destul de bine până acum cu sistemul în care lege este relația personală cu cei care decid ?

Și avem mulți, poate prea mulți, arheologi în instituțiile noastre bugetare. Unii nici nu știu ce înseamnă un computer, internet ori că existăm (și aici cred că e bine reprezentată categoria șefilor de secții și directori de instituții, dintre care unii academicieni !!!). Cu toate acestea, incriminează, pe baza bârfelor care le-au ajuns la urechi pe cei care sunt capabili de cuvânt. Cei din urmă sunt, din perspectiva lor, oameni dubioși, recalcitranți, ale căror CV-uri nu sunt de luat în seamă. Sau poate chiar și mai mult, de marginalizat cu orice preț. Sistemul trebuie să curgă la fel, prin sfatul înțelepților cu titluri administrative, într-un mod clientelar, în echilibrul de piață care a existat mereu și înainte de ieșirea din socialismul științific ("îmi dai - îți dau") sau cu singura regula de igienă recunoscută ("o mână spală pe alta"). Ori să ni-i închipuim, pe cei mai mulți, deschizând computerele, citind încă un articol apărut, hlizindu-se și bucurându-se că a mai fost cineva "taxat", "încondeiat" s.a., comentând puțin cu ceilalți... Și viața lor merge mai departe...! De undeva, de la minister, vor veni oricum niște bani să mai facă niște găuri și pentru anul în curs..., indiferent cine o sa managerieze Serviciul de Arheologie sau o să compună Comisia ! Cei mai mulți par să gândească, așadar, că banii, puțini cât or să fie, o să vină pentru micile lor nevoi de cercetare. Chiar și la cei care sapă continuu și nu publică de ani de zile !

Unde sunt până la urma specialiștii plecați în Occident ? Ei știu că existăm ? Sunt mulți colegi care au scris despre problemele arheologiei din România în reviste de specialitate (îmi amintesc repede de Florin Curta). Dar cele din urmă, revistele noastre, adeseori evitate chiar și de specialiști și în general cu un număr tot mai redus de cititori, pot fi locurile cele mai potrivite în care să te bați pentru norme după care să lucrezi, pentru deontologie profesională ?

Legislația, educația - acestea par să fie problemele noastre acum. Criza în care a ajuns arheologia din România se datorează de fapt, în mare măsură, minusurilor din cele două domenii. Și atunci, printre altele, să nu ajungi să spui direct, pe față, despre cum se formează viitorii "profesioniști" în România ?

Iar dacă cele două au nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la o stare de normalitate, rămân alte două lucruri importante, urgente de rezolvat: selecția oamenilor care să ne reprezinte, odată cu înlocuirea celor care nu s-au dovedit competenți !

Cineva din afara domeniului, mai precis din presă, o voce cunoscută, îmi/ne reproșa, nu demult, că avem probleme de eficiență. L-am menționat pentru că pare să aibă perfectă dreptate. Discursul celor care vor schimbare în domeniu trebuie să se adapteze, să se facă cunoscut, în primul rând presei centrale și Ministerului. În același timp, poate ar fi bine să citim pe site-ul celui din urmă despre propunerile pe care ni solicită. Altfel, o să tot scriem aici sau pe unde o să mai găsim spații, o să ne cunoaștem între noi, o să ne atragem dușmanii fără de care se pare că nu putem trăi (!!!) și…. cam atât !

Meta Sandu




Note:
1. Editorii acestei teme (Alexandru Dragoman, Sorin Oanță-Marghitu, Ștefan Roșeanu, Tiberiu Vasilescu) iși asuma rensponsabilitatea publicarii acestiu text considerand ca ideile exprimate sunt mai importante decât faptul ca autorul prefera sa publice sub pseudonim.
2Textul a fost redactat inaintea publicării opiniei d-lui Ioan Piso.

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro