Deschiderea unei dezbateri pe site-ul www.archaeology.ro privind problemele cu care se confruntă astăzi cercetarea arheologică din România mi se pare mai mult decât binevenită. Trebuie să-i mulțumim lui Adrian Andrei Rusu care a avut inițiativa, dar și câtorva colegi mai tineri, grupați în jurul APAR și a site-ului amintit, care de mai multă vreme au încercat deschiderea unei astfel de discuții, așa cum o dovedește secțiunea specială deschisă de mai multă vreme pe site și care se constituie acum într-un foarte potrivit cadru.
Și, cine știe, poate ar trebui să-i mulțumim și celui care prin fapta lui urâtă ne-a indignat pe mulți, dar ne-a și îndârjit determinându-ne să găsim în noi energia, timpul, pentru o asemenea intreprindere…!?
Poate că ar mai trebui amintita si incercarea meritorie a Institutului de Arheologie “Vasile Parvan” de acum cativa ani care a cautat sa circumstantieze cercetarea arheologica postdecembrista intr-un colocviu intitulat foarte sugestiv “Arheologia romana incotro?”, din pacate rămasă fără ecou și din pricina unor stângăcii.
Cele 10 puncte programatice venite dinspre Ardeal pot constitui o bază de discuție pentru chestiunile arzătoare ale arheologiei românești, la care ne așteptăm desigur să se mai adauge și altele. Nu cred că ar fi nevoie de un moderator cum se obișnuiește astăzi. Administratorii site-ului au dovedit că sunt capabili cu multă discreție să păstreze o atmosferă deschisă și controlată fără excese stânjenitoare. Cu siguranță trebuie impusă o anume conduită care să nu afecteze dezbaterea însăși. O anume condiționare a discuțiilor este necesară doar în măsura în care urmărește ținuta schimbului de replici. Un exces de rigiditate ar fi contraproductiv. Afirm acest lucru căci este cu totul de așteptat să existe intervenții plecate de la nivele diferite de experiență și o anume îngrădire, la prima vedere justificată, ar duce la timorarea celor tineri deja timorați de alte îngrădiri…
Este oarecum cazul celei dintâi reacții. Fără îndoială, păcătuește prin lipsa unei semnături, dar lipsa curajului se poate explica și prin existența unor asemenea îngrădiri… Dar suspinul anonimului student clujean mai relevă o anume rătăcire ce nu poate fi datorată numai unui sistem discutabil, căci dacă vrei să afli te duci pur și simplu la bibliotecă, alergi și până la urmă, dacă ești consecvent cu ceea ce crezi că dorești, vei găsi… Oricum însă apelul său nu poate fi cu totul minimalizat, căci, poate fără vrerea lui, a atins, desigur pe măsura experienței sale, câteva laturi mai puțin însorite ale învățământului universitar de arheologie. Îi promitem că vom privi și în direcția aceea. Tocmai de aceea așteptăm și alte contribuții tinere, proaspete adică, din mediul studențesc. Semnate, desigur.
Sunt multe de spus în preambulul acestei discuții la care ne provoacă www.archaeology.ro. Dar cred că în primul rând ar trebui să privim către ceea ce dorim cu toți să fie un adevarat for de căpetenie al arheologiei române, la Comisia Națională de Arheologie, a cărei funcționalitate se relevă a fi în ultima vreme discutabilă.
Să începem cu capătul. Și să o facem fără a ataca pe cineva, dar și fără a menaja pe careva…

Ion Motzoi-Chicideanu
Institutul de Arheologie “Vasile Parvan”

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro