Aflăm că în cadrul ultimei ședințe a Comisiei Naționale de Arheologie s-a luat decizia amendării și modificării celebrelor Standarde și Proceduri, o decizie care marchează un început firav de normalitate. Spunem doar un început firav pentru că normal ar fi fost să se solicite ministrului Culturii și Cultelor revocarea ordinului nr. 2392/06.09.2004.

Totodată s-a luat și decizia modificării Metodologiei privind înscrierea în Registrul Arheologilor din România, un alt act care a generat foarte multe nemulțumiri legate de politica discreționară a Comisiei Naționale de Arheologie în ceea ce privește trecerea de la o categorie la alta. Suntem la rândul nostru de părere că un puctaj de 24 de puncte, necesar pentru categoria de arheolog expert este ridicol de mic, dar ne întrebăm:
- atunci când a fost fixat acest barem, pentru cine a fost fixat?
- timp de aproape cinci ani a fost bun iar acum, brusc, el trebuie schimbat, din nou pentru cine...?
- de ce atunci când este îndeplinit acest criteriu trecerea, care ar trebui să se facă doar printr-o simplă notificare, nu este recunoscută decât în unele cazuri?

Nu dorim niște răspunsuri la aceste întrebări pentru că ele ar fi foarte greu de justificat, dar cine cunoaște cum funcționează CNA poate să înțeleagă unele dintre motivații.

Ne-am fi așteptat din partea CNA la o luare de poziție în ceea ce privește plagiatul dlui. dr. Mircea Angelescu, prin care să ne confirme că membrii Comisiei sunt solidari sau nu cu acest, din păcate, devenit obicei, în viața științifică românească. Din tăcerea CNA, pe marginea subiectului plagiat, nu putem deduce decât că, tacit, este alături de dl. M. Angelescu și prin urmare generațiile mai tinere de arheologi pot urma cu abnegaie și dărțuire linia trasată de Partidul... pardon CNA.

Ne întrebăm, retoric bineînțeles, de ce onor CNA nu a luat în discuție și modalitățile de alegere a propriilor membri? Oare pentru că singurul criteriu abordat a fost cel al apartenenței la un grup de interese, lucru valabil încă? Nu știm și nici nu dorim să aflăm așa ceva.

Credem că reașezarea tuturor regulamentelor din domeniul arheologiei ar putea permite în viitor crearea mult doritei Asociații a Arheologilor din România, dar nu ca o "cooperativă" subordonată intereselor "capitaliste", ci ca un for capabil să apere interesele acestei categorii profesionale așa cum alte asociații similare reușesc - vezi Uniunea arhitecților, a muzicologilor etc. Atâta timp cât se va gândi în termeni de genul "provincial" și se vor aplica astfel de etichete nu va exista o coeziune în rândul arheologilor români. Într-adevăr, nu locul de apartenență ar trebui să fie criteriul de departajare profesională și prin urmare faptul că ești angajat al unei instituții din capitală nu ar trebui să reprezintă o recunoaștere a capacității profesionale superioare față de ceilalți arheologi "provinciali".

De aceea salutăm intenția, și în al doisprezecelea ceas, a CNA de a regândi criteriile de evaluare, precum și celebrele Standarde și Proceduri. Rămâne să vedem dacă această intenție se va finaliza cu succes sau va fi doar praf în ochi, așa cum ne-am obișnuit până în prezent.

Un început firav…. O dovadă a unor intenții clare ar fi asumarea responsabilităților și, mai ales, a greșelilor. Viața publică românească este ghidată, după bunul obicei, vinovații sunt întotdeauna alții iar cantonarea în sintagme numai cine nu muncește nu greșește reprezintă o altă portiță de scăpare (a se citi iertare) pentru cei care au comis greșeli. Recunoașterea greșelilor reprezintă un act de curaj și în același timp de responsabilitate, dar viața publică românească nu prea abundă în astfel de exemple. Din păcate!

Dr. Ioan Marian ȚIPLIC
Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu
Facultatea de Istorie și Patrimoniu "Nicolae Lupu"
Bdul. Victoriei nr. 5-7
550024 SIBIU
email: ioan-marian.tiplic@ulbsibiu.ro; web://arheologie.ulbsibiu.ro

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro