Într-adevăr lucrurile nu ar trebui și nu trebuie să rămână așa, măcar din prisma clamatei moralități la care face apel și Codul Deontologic al Arheologilor din România. Comunicatul de presă al secretarului de stat din Ministerul Culturii și Cultelor, dr. Virgil Ștefan Nițulescu, cred că a stupefiat o bună parte din opinia publică și dacă până la apariția lui mulți au mai crezut într-o reacție responsabilă a Ministerului, acum nu putem decât să spunem că mult trâmbițata schimbare și asanare morală a instituțiilor statului rămâne încă un deziderat și ca orice țel aproape de nerealizat.

Din punctul nostru de vedere comunicatul nu are alt scop decât acela de a se alătura vocilor celorlalte direcții care au luat asupra lor vina plagiatului și totodată scopul de a întări ordinul MCC nr. 2392 din 06.09.2004, prin care o fraudă este ridicată la rang de lege. Apreciem solidaritatea instituției față de unul dintre angajații săi, dar nu putem înțelege de ce este solidară cu un ordin devenit în cel mai fericit caz penibil. Nu suntem adepții schimbării de dragul schimbării - în paranteză fie spus apreciem reacția, chiar dacă întârziată, a dlui. Mircea Angelescu, de a-și fi dat demisia -, dar acolo unde se impune aceasta trebuie realizată neîntârziat. Prin comunicatul de presă MCC arătă de fapt că nu este deloc interesat în rezolvarea problemelor cu care se confruntă o categorie socio-profesională deosebit de importantă din perspectiva cunoașterii și punerii în valoarea a patrimoniului arheologic românesc. Nu știm care sunt marile probleme cu care se confruntă MCC, dar credem cu tărie că pornirea la drumul greu al reașezării arheologiei românești pe traiecte moderne și capabile să relaționeze cu cercetarea arheologică europeană, nu trebuie aibă la bază rezultatele unui "furt intelectual" indiferent dacă intențiile acestuia au fost onorabile, în buna tradiție machiavelică scopul scuză mijloacele.

Nu contestăm dreptul la prezumția de nevinovăție, dar credem că nu mai suntem în faza în care trebuie probată, prin însăși cererea de demisie ea fiind asumată, chiar dacă nu recunoscută.

Ne întrebăm, dacă MCC dorește să apere și să mențină un ordin care are la bază un furt intelectual, de ce dorește să sancționeze pe cei care desfășoară cercetare arheologică fără să îndeplinească toate condițiile necesare și anume obținerea unei autorizații de săpătură? Oare aceștia nu pot fi considerați până la proba contrarie nevinovați, oare ei nu sunt la fel de bine intenționați, aplicând la rândul lor politica scopul scuză mijloacele?

Nu pot să închei decât cu remarca amară că pentru toată situația creată nu suntem vinovați decât noi, cei care nu "apreciem la adevărata valoare" un plagiat ridicat la rang de lege!

Pe când un ordin al Ministrului MCC prin care plagiatul să fie unul dintre criteriile de trecere de la o categorie la alta sau unul dintre criteriile de punctare necesare în procesul de auto-evaluare?!

Ne alăturăm dorinței dlui. Ion Motzoi-Chicidean: nu trebuie să se termine așa.

dr. Ioan Marian TIPLIC
Universitatea "Lucian Blaga"
Facultatea de Istorie și Patrimoniu
Bdul Victoriei nr. 5-7
550024 SIBIU, ROMANIA
tel./fax: +(0)269 214468, int. 105

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro