UN CIMEC CIUDAT (CONDUS ?)

Domnule Director Dan Matei,

Aproape că nu aș fi luat în seamă felul destul de special în care v-ați adaptat manierei de gândire care ne poartă de ani întregi către “glorioase” periferii europene. Mi-ați făcut însă onoarea de a-mi comenta unul dintre aliniate, cu subiect catalogat de a fi aparținător problemelor “colaterale”.
Probabil că ați putea recupera foarte ușor informația care v-ar preciza că în ciuda vârstei pe care o am, am fost unul dintre cei care a avut oarecare contribuții la îmbogățirea paginii web a CIMEC-ului. Deci, de bine de rău, s-ar presupune că aș putea să am dreptul la o opinie în cunoștință de cauză.
Prin ceea ce scrieți ne demonstrați că:
    - nu ați vedea nici un fel de alternativă de bănci de date în afara acelora pe care credeți că le gestionați ori de care ați fi responsabilizați;
    - aveți o concepție fermă a centralizării informației și a lipsei concurenței pe piața românească;
    - dacă materiale de publicat nu vin către Dvs., înseamnă că ele nu există;
    - invocarea comparației cu Registrul Auto Român (pe care o socotiți exagerată), ca și a Repertoriului Arheologic al județului Sibiu, indică fără tăgadă că pentru Dvs. a face bănci de date ar echivala numai cu producerea evidenței legale a patrimoniului;
    - nu știu dacă ceva anume v-a stârnit reacția la poziția din geografia României a localizării posibilelor complementarități ale CIMEC-ului, dar ne găsim pe un teren banal atunci când ne raportăm tocmai la diferențele frapante aflate în posesia patrimoniului provincial.

Deci, ceea ce am enunțat atunci, voi nuanța acum.

Instituția Dvs. este responsabilă numai de realizarea evidenței patrimoniului (în cazul nostru arheologic). Lipsa viziunii strategice în obținerea acestui scop se traduce prin elaborarea unor formulare de evidență de o complexitate care concurează cercetarea în sine. Drept urmare, se naște riscul ca finalitatea să nu poată fi obținută nici măcar într-un deceniu. Este, in definitiv, Registrul (Arheologic, nu Auto) pe care vi-l propuneți să-l obțineți, obligați de către lege; decizia de conturare s-a făcut, precum ne-am obișnuit să auzim, prin consultarea unui larg cerc de specialiști (istorici, istorici de artă, arheologi, contabili, informaticeni etc.) și v-a avansa până când cineva va stopa procesul (socotindu-l nepotrivit, megalitic de idealist ori lipsit de finanțare). Vă doresc să aveți tot sprijinul pentru a-l conduce la final.
Dar, de acum încolo intervine completa mea derută în lipsa de înțelegere a complexității fenomenelor legate de băncile de date pe care, mulți alții, ar trebui să le producă, cot la cot cu CIMEC-ul, și în nici un caz concurențial, pentru exact aceleași tipuri de obiective informative, nu neapărat de gestiune.
Pentru că ați exemplificat, voi face la fel. Academia Română și-a asumat programatic, imediat după război, realizarea Repertoriului arheologic al României. S-au publicat câteva volume județene. Cel care aparține Sibiului este penultimul (Caraș-Severinul ar fi cel din urmă). Toate ar trebui însă transferate într-o bază de date, care în mod normal, ar trebui să fie asumată, majoritar, de către instituția inițiatoare, în colaborare cu partenerii ei (din care CIMEC-ul lipsește).
O altă exemplificare ar putea fi furnizată de corpus-ul epigrafic al Daciei romane. Sunt câteva mii de inscripții a căror prezentare digitală este împreună o necesitate, obligație morală și chestiune de prestigiu național. Cei care vor realiza CD-ul ori DVD-ul vor ferici o bună parte a lumii științifice, mai ales din exteriorul celei locale.
O rețea muzeală remarcabilă prin dimensiuni, abia dacă se poate lăuda cu vreun catalog de colecție. A realiza astfel de obiective (nu neapărat de evidență, ci de informare primară) ar trebuie să fie o obligație de funcționare a deținătorilor. Tehnic, nimeni nu poate fi specialist în toate componentele colecțiilor, dar imagini digitale multiple, cu mărturii de scară, ar fi suficiente pentru a deschidere calea accesului către ele și, implicit, a identificării și valorizării lor. Nu ar fi vorba despre “joburi pasionante”, ci de operațiuni (nu în primul rând ale arheologilor), financiar nu foarte scumpe.
Nu am terminat… Obiectivele băncilor de date sunt acum din ce în ce mai europenizate. Sectoare de informații pot fi regrupate în funcție de programe care au rezultat la inițiativa unor parteneri externi. Trebuie să vă comunic că astfel de produse încep să existe, cu marea dezamăgire că aproape nimeni nu le știe (prin link-uri ale CIMEC-ului, de pildă), iarăși nimeni nu le sprijină din interior; ce să mai discutăm despre provocarea lor prin programe…!
Un plagiat pe care nu-l socotiți suficient de relevant, ne duce cu gândul mai departe la lipsa de protecție a drepturilor de autor pentru documentele digitale. Poate ar fi trebuit să ne împărtășiți și ceva din demersurile instituției pe care o administrați, pentru ca să nu mai avem temeri în concesiunea unor materiale către banca de date pe care o stăpâniți, în paradisul furturilor electronice care este, după toate statisticile mondiale, iubita noastră patrie, România.
Aș fi mulțumit dacă ați accepta o singură concluzie: nici în domeniul informației digitale nu aveam dreptul să fim mulțumiți !
Sunt de asemenea foarte convins că nici pentru vremurile “bune” ale d-lui Angelescu ori la cele “rele” dinaintea administrației sale, nu ar trebui să ne mai facem gânduri: loc de întors nu mai e, fie și pentru faptul că, în sfârșit, se pare că arheologii din România s-au trezit și au și o tribună de opinie care este imposibil de anihilat.

Dr. Adrian Andrei Rusu

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro