Cand am auzit de plagiatul comis de "colegul" meu, dr. Mircea Angelescu, recunosc că nu mi-a venit să cred: asta pentru că îl credeam mai puțin neserios și, mai ales, mult mai abil. Mi-am dat apoi seama că există totuși o logică a lucrurilor. Iată câteva repere:

- În 1994, într-o discuție cu el am aflat că se grăbește să-și predea teza de doctorat, "pentru că, oricum, e o formalitate". Atunci n-a fost chiar așa, pentru că teza i-a fost respinsă de comisie.

- Apoi a ajuns funcționar in Ministerul Culturii. Exmatriculat de la doctorat de mai multe ori decât oricine altcineva cunoscut mie din arheologia românescă, a continuat să fie "superiorul" tuturor arheologilor, și administrativ și ca atitudine.

- După ce, în sfârșit, a scris o teză admisă de o comisie, l-a examenul de susținere publică, a sfidat toată sala, prezentând celor de față nu lucrarea, ci biografia sa: cum a ajuns student, cum a ajuns să facă arheologie, cum și cu cine s-a plimbat pe șantierul Histria etc. Una din puținele referiri la arheologie a fost în glumă: "Am căutat un loc în care să nu se fi așezat împuțiții ăștia de romani". La sfârșit, n-a protestat nimeni (nici eu!). I-am spus însă imediat după aceea, în particular, aș fi vrut să-l aud vorbind despre teza sa. Mi-a răspuns că totul era "o formalitate".

Acum constat că după "teza-formalitate" și "susținerea-formalitate" a ajuns și la "cartea-formalitate": cartea mai întâi scrisă formal (a se citi: tradusă și adnotată) și apoi editată formal (fără referate, două rânduri de corectură, corectură în pagini răzlețe și volum de semnal).

Trebuie însă să recunoaștem că "formalitățile" dlui dr. Mircea Angelescu, directorul Direcției "Monumente Istorice și Muzee" din Ministerul Culturii și Cultelor și cercetător cu jumătate de normă la Institutul de Arheologie din București, nu ar fi avut nici un succes dacă nu ar fi fost tolerate, acoperite ori justificate de cei din jur. Vom vedea curând, din reacțiile conducerii celor două instituții, dacă atitudinea de tolerență față de ilegalitate și neseriozitate va continua. Dacă se tolerează acest plagiat, înseamnă că nimeni nu ne mai poate împiedica pe mine sau pe x să publicăm, eventual pe rând în ani succesivi, pentru a nu-l zăpăci complet pe cititor, "Standarde și proceduri în arheologie", fostă Angelescu, sub numele nostru. Vom avea atunci: "Standarde și proceduri ..." autor M. Angelescu în anul 2004, x în anul 2005, y în anul 2006 etc. Sau s-ar putea să avem o surpriză, noi, cei care nu lucrăm într-un minister?

Ce era de spus în cazul plagiatului lui Mircea Angelescu, s-a spus. A mai rămas nevoia de reacție fermă, de seriozitate. Și să nu uităm că suntem la porțile Orientului, unde totul este luat "a la légere".

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro