O reacție ardelenească

Rândurile de fata nu sunt prima mea reactie la plagiatul comis de dr. Mircea Angelescu, dar precedentul text n-a mai fost inserat pe site dintr-o reticență (parțial explicabilă) a celor care-l administrează.

Revin acum, într-un moment cînd unii ar putea crede că această intervenție este tardivă, din moment ce d-l Angelescu și-a dat demisia. Reacția d-rei dr. Nona Palinca, precum și scrisoarea deschisă adresată conducerii Ministerului Culturii și Cultelor și Comisiei Naționale de Arheologie îmi dovedește însă ca sunt și alții care consideră că afacerea e departe de a fi încheiată.

Într-adevăr, cum ar putea fi problema plagiatului d-lui Angelescu un caz închis, cînd pînă acum nu a existat nici un fel de reacție oficială de dezavuare a reprobabilului act din partea vreunei persoane din înalta ierarhie a Ministerului Culturii și Cultelor. Ba mai mult, două stimabile doamne directoare ne cam arătă obrazul tot nouă, decăzutei "tagme a arheologilor", pentru că am fi lansat o "campanie de denigrare" la adresa inocentului domn Angelescu și pentru că am fi vinovați, vezi Doamne, de "reacție tardivă" fața de "exhibarea " îndelungată a respectivului plagiat în vitrina CIMEC-ului.

Deci vinovat nu era și nu este d-l Angelescu pentru plagiatul comis, ci noi, arheologii, pentru că am stat toata vara pe șantiere, în loc să studiem cu atenție "documentele de partid și de stat", emanate de atotputernicul și atotștiutorul director dr. Mircea Angelescu. Nu mă miră faptul că o asemenea optică a reușit să-i scoată din răbdări pe mai impulsivii mei colegi Sabin Adrian Luca și Ion Motzoi-Chicideanu. De altfel, tăcerea ministerului și sprijinul, mai mult sau mai puțin tacit, venit dinspre conducerile unor instituții centrale, l-au făcut pe d-nul Angelescu să-și susțină cu cinism în continuare nevinovăția, culpabilizînd doar editura INMI. Demisia sa nu se datorește deci, în acestă logică strîmbă, vreunei vini personale, ci doar erorii editorului care a declanșat, nu-i așa, "campania de denigrare", care la rîndu-i a dus, nu-i așa, la "grava afectare a imaginii sale publice" (am citat din comunicatul remis presei de d-l Angelescu).

"Sfința mare nerușinare" cu care tratează d-l Angelescu pe arheologii acestei țări și indirect, opinia publică, provine din acel sentiment de suveran dispreț pe care mulți dintre șefii ultimilor 15 ani l-au nutrit față de "stupid people". Si mai provine din sentimentul impunității, din convingerea pe care au nutrit-o și în mod cert, o nutresc în continuare toți cei care au încălcat legea, că nu vor trebui să dea nimănui și niciodată socoteală. Apropo, cum s-a încheiat de fapt pînă la urmă cazul Beuran?

Tot ceea ce s-a scris in paginile trimise acestui forum de dezbatere dovedește fără putință de tăgadă existența plagiatului ca act deliberat, conștient și culpabil, pe care d-l Mircea Angelescu ar trebui să aibă bărbăția să și-l asume ( în loc să se ascundă sub fustele doamnelor), iar membrii Comisiei Naționale de Arheologie și conducerea Ministerului Culturii și Cultelor să-l dezavueze și să-l santioneze în mod public. Altfel, ar însemna că am votat încă o dată degeaba "schimbarea".

Conf. univ. dr. Horia Ciugudean
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro