În cursul zilei de ieri câteva ziare centrale ca și unele posturi de radio au anunțat comunicatul de presă prin care Mircea Angelescu își anunța demisia din postul de director al Direcției Monumente Istorice și Muzee din cadrul Ministerului Culturii. Asta pare a fi cea mai importantă parte a știrii difuzate și, pe cale de consecință, ar trebui să stingă vâlva declanșată de dezvaluirea plagiatului comis de fostul director.

Dar nu este chiar așa și nu trebuie să se termine așa.

Plagiatul comis de Mircea Angelescu rămâne, chiar dacă "opera" va dispare într-un fel sau altul, chiar dacă timpul va trece. Actul plagierii îi va însemna de acum înainte grosul obraz și se va convinge și singur de asta oricât va încerca să se suleimenească cu expresii de genul "inexplicabilă eroare". În același timp, în lipsa unei reacții oficiale viguroase a Ministerului Culturii, plagiatul comis de un demnitar al său va constitui o grea povară în cârca instituției și așa destul de încărcată de mai multă vreme… Să nu uităm graba plină de abnegație cu care două directoare adjuncte au sărit în ajutorul plagiatorului pe deplin dovedit. Să nu uităm că cele două directoare adjuncte aparțin fiecare unei instituții ale aceluiaș Minister al Culturii, să nu uităm nici stupefianta declarație a purtătorului de cuvânt al aceluiaș minister care, vorbind de un plagiat dovedit cu vârf și îndesat, încerca să ascundă urâta faptă din nou după șubreda baricadă a "regretabilei erori"! Cei trei apărători ai plagiatorului aparțin structurii interne funcționărești a Ministerului Culturii, structură ce pare să contureze un adevărat Minister de Interne al Ministerului Culturii, minister ce există de mai multă vreme și care a dominat din plin încă din anii '80 tot ceea ce se chema activitate culturală în România. Prin poziția lui eminamente funcționărească, plagiatorul a aparținut acestui Minister de Interne al Culturii așa cum se vede din sprijinul de care se bucură. Prin aceiași poziție la care se adauga și cea de secretar al Comsiei Naționale Arheologice, M. Angelescu s-a purtat pe masura plagiatului. Cu o modestă experiență profesională - cereții lista de lucrări proprii ! - a decis de multe ori asupra unor teme de cercetare/săpături arheologice asupra cărora nu avea competența profesională, și iată nici pe cea morală, pentru a se pronunța. Iar faptul acesta a fost condiționat tocmai de apartenența la această structura internă, cenușie la față și la suflet. Aceasta structură, ce cu siguranță nu este alcătuită doar din trei personaje, îl va readuce la viață pe vajnicul ei membru căci iată ce ne spune plagiatorul în a sa declarație de presă: "Editorul și-a recunoscut integral vina de a fi comis această inexplicabilă eroare inclusiv prin asumarea costurilor publicării formei corecte"!!!! Adică va reveni, poate mai mare, iar Standarde și proceduri în arheologie va deveni, de ce nu, Proceduri standardizabile pentru arheologi (inclusiv plagiatul în forma "corectă" insotit de incasarea la fel de "corectă" a tantiemelor!")! De ce nu ?!

De aceea Ministerul Culturii, obrazul său cultural, trebuie să-și găsească propria forță de a se debarasa de ministerul său de interne care altfel va continua să păgubească arheologia română.

De aceea nu trebuie să se termine așa.