Mărturisesc că am urmărit cu un interes deosebit evoluția reacțiilor (atât cele ale autorităților, cât și ale colegilor) cu privire la plagiatul d-lui dr. Mircea Victor Angelescu. În primul rând, pentru că actul în sine reprezintă o jignire adusă celorlali arheologți din România. În al doilea rând, pentru că de reacția autorităților poate depinde schimbarea (în bine sau în rău) a stării de fapt și de perspectivă din arheologia românească.

Nu cred că are rost să se mai discute dacă acea carte este rezultatul unei "regretabile erori" sau nu. Plagiatul este mai clar decât lumina zilei, iar argumentele d-lui Angelescu (și ale editurii) sunt (încă o dată) jignitoare. Știm toți foarte bine ce presupune publicarea unui studiu științific sau a unei cărți: corecturi, adugiri, reăvizuiri ale textului etc. Trebuie să știe și dl. Angelescu acest lucru, cu atât mai mult cu cât el nu este doar un funcționar din minister, ci este deopotrivă cercetător științific principal, angajat al Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române. Cu atât mai mult gestul său este impardonabil. Încă și mai mult, Ministerul Culturii, Comisia Națională de Arheologie și Institutul de Arheologie trebuie să adopte o poziție lipsită de echivoc în acest caz de furt intelectual.

De ce nu există o asemenea reacție până acum? Deoarece dl. Angelescu reprezintă tipul de "om puternic" în domeniul de care se ocupă. Ca orice funcționar de stat din România care "se respectă", dl. Angelescu nu a considerat niciodată că se află în slujba comunității din care face parte, ci s-a întrebat mereu cum ar putea arheologia să servească propriilor sale interese. Mizând pe lipsa de reacție a celorlalți, determinată de lașitate, lehamite sau compromisuri, dl. Angelescu a dobândit în ultimii cinci ani o putere foarte mare. Este suficient să amintesc modul în care făcea numirile în Comisia Națională de Arheologie (care ar fi trebuit să fie un for reprezentativ al arheologilor), modul discreționar de împărțire a fondurilor de săpătură sau lipsa oricărei licitații privind atribuirea cercetărilor de teren preventive sau de salvare. Pentru mine este evident că dl. Angelescu a căpătat mentalitatea a ceea ce astăzi se numește "baron local", unde termenul "local" nu se referă la un teritoriu anume, ci la un domeniu de activitate. Cu o asemenea mentalitate, până la plagiat nu mai este decât un singur pas. Un pas pe care dl Angelescu l-a făcut. Și, aparent, nu-i pare rău!

dr. Radu BĂJENARU
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro