|
|
|
|
|
Per Persson, Neolitikums början. Undersökningar kring jordbrukets introduktion i Nordeuropa, în Kust till kust-böcker nr. 1, Uppsala, Göteborg, 1999, 263 p., 89 fig. în text, 44 tabele, ISBN 91-973674-0-0.
|
|
|
|
Această carte, ce reprezintă lucrarea de doctorat a cercetătorului suedez P. Persson, are ca obiect al analizei cinci dintre cele mai importante și în același timp mai controversate probleme referitoare la neolitizarea nordului Europei: 1. cât de vechi sunt cele mai timpurii dovezi ale practicării agriculturii în Europa de nord?; 2. cât de vechi sunt cele mai timpurii descoperiri aparținând Culturii Paharelor în Formă de Pâlnie (TRBK) în aceeași regiune?; 3. există argumente pentru contactul dintre populațiile mezolitice din Europa de nord și primii fermieri din Europa centrală?; 4. care este relația cronologică între sfârșitul culturii mezolitice târzii Ertebölle și începutul TRBK ?; 5. există dovezi pentru creșterea demografică din nordul Europei, în urma introducerii agriculturii? Volumul este structurat în felul următor: 1. Introducere (p. 9-11), 2. Limite și metode (p. 39), 3. Introducerea agriculturii (p. 41-78), 4. Cultura paharelor în Formă de Pâlnie (p. 79-112), 5. Procesul de aculturație (p. 113-153), 6. Dualismul cultural (p. 155-164), 7. Fluctuații demografice (p. 165-181), 8. Discuții (p. 183-191), Rezumat în limba engleză (realizat de Neil Tomkinson- p. 193-203), Anexe (p. 205-248), Bibliografie (p. 249-263). Pentru a răspunde la întrebările de mai sus, autorul ia în discuție 247 de situri mezolitice și neolitice (6000-3000 B.C.) din Europa de nord: Olanda, Germania, Polonia, Danemarca și Suedia (fig. 1). Având în vedere faptul că piatra de temelie a analizei o constituie datările radiocarbon (vezi tabelele 1-44), după prezentarea avantajelor și limitelor acestei metode (capitolul 2), P. Persson se ocupă de problema "neolitizării" din Nordeuropa. Astfel, momentul pătrunderii "fermierilor" în zona Mării Baltice este situat între 5500 și 5200 B.C., când primele descoperiri aparținând Culturii Ceramicii Lineare (LBK) sunt atestate în Mellaneuropa / Europa Centrală, în special în zona vărsării râului Oder în Marea Baltică (fig. 14). Primele dovezi ale practicării agriculturii în Scandinavia de sud sunt stabilite la 4100-3800 B.C., chiar dacă pentru situl neolitic de la Rosenhof din Schleswig-Holstein s-a obținut o dată mai timpurie- 4950-4300 B.C. Concomitent, adoptarea agriculturii, ar fi dus la schimbări substanțiale în dieta populației, fapt dovedit de cantitatea mai mică de C13 din proteinele oaselor primilor "fermieri", comparativ cu populația mezolitică. Unii autori au pus această scădere pe seama scăderii importanței pescuitului și implicit a consumului de pește, în favoarea cerealelor (fig. 23-31). Tot dovezi ale "neolitizării" Scandinaviei ar fi analizarea granulelor de polen (metodă criticată de autor datorită rezultatelor ambigue pe care le oferă, singura excepție fiind mormântul de la Bjornsholm-3800 B.C.) și existența unor situri neolitice în interiorul teritoriului și nu pe țărm, așa cum se obișnuia în etapele anterioare. Tot datorită probelor C 14, pentru începutul TRBK s-a obținut data de 4000-3900 B.C., ceea ce ar sugera o relație între această cultură și primele dovezi ale practicării agriculturii în sudul Scandinaviei (capitolul al patrulea). Conform autorului, contactul între populațiile neolitice și cele mezolitice este greu de demonstrat întrucât majoritatea siturilor mezolitice din aria ocupată de LBK sunt cunoscute din cercetări de suprafață, iar acolo unde s-au întreprins săpături sistematice (spre exemplu în insula Rügen) nu s-a ajuns la rezultate concludente. Mai mult decât atât, studierea oaselor de animale a arătat că nu se poate vorbi de o influență a modului de subzistență neolitic asupra populației mezolitice din Scandinavia de sud. Cu toate acestea, se poate vorbi de influențe reciproce între comunitățile mezolitice și neolitice. În așezările mezolitice din nordul Germaniei și sudul peninsulei Jutland (fig. 58), cum ar fi cele de la Hüde din Saxonia inferioară (fig. 67, nr. 1-4), Boberg din Schleswig-Holstein (fig. 67, nr. 5) și Sartrup s-a găsit ceramică lineară (importuri sau imitații locale). Pentru P. Persson, aceste descoperiri nu sunt însă o realitate pentru întreaga Europă de nord, în mare parte din Danemarca și din Skane (Suedia) ceramica fiind cunoscută mai târziu. "Topoare din corn de cerb în formă de T" (4300 B.C.) și "topoare de piatră șlefuită" apar în așezările mezolitice din Jutland, Zeeland sau Schleswig-Holstein. În schimb, în mormintele grupului neolitic de la Brzesc Kujawski, Polonia (fig. 75) s-au descoperit pandantive mezolitice din dinți de animale și pot fi argumentate schimbări ale dietei în sens mezolitic- creșterea procentului de animale vânate, a importanței pescuitului etc. (4500-4000 B.C.). Cel mai comun tip de topor neolitic din sudul Scandinaviei este cel numit în Germania "Breitkeile" (fig. 70), utilizat în perioada 5000-4000 B.C. Între 4000-3500 B.C. în Scandinavia de sud sunt documentate o serie întreagă de elemente de proveniență sudică, ce acoperă o parte relativ mare a Europei (fig. 76): ceramica (ceramic vessel-forms), mormintele (long-barrows), "topoarele cu gaură de înmănușare" (shaft-hole axes) etc. (capitolul 5). Totodată, deosebit de importante pentru lămurirea raporturilor între populațiile neolitice și cele mezolitice, au fost săpăturile din situl Spangkonge (regiunea Amose, Zeeland), unde, nivelul mezolitic târziu Ertebölle este, cronologic vorbind, mai târziu decât începutul TRBK, ceea ce ar pleda pentru existența unei scurte perioade de "dualism cultural". Cercetările au mai arătat că trecerea de la mezolitic la neolitic nu s-a petrecut peste tot în același timp, la Bjornsholm spre exemplu, tranziția având loc cu 250 de ani mai devreme decât la Norsminde (fig. 78) (capitolul 6). În penultimul capitol, folosind analizele radiocarbon făcute pe schelete umane (fig. 80) sau cărbune din morminte (fig. 82), autorul încearcă să rezolve problema unei eventuale legături între introducerea agriculturii și creșterea populației. Pentru unele zone se poate documenta o creștere demografică începând cu practicarea cultivării plantelor, dar pentru alte teritorii (Danemarca), această mărire a populației se oprește înainte de apariția agriculturii sau nu există deloc (Suedia) (fig. 84). De asemenea, P. Persson atrage atenția că sporirea numărului de situri nu reprezintă neapărat și o creștere demografică. În chip de concluzie, P. Persson afirmă că atât teoria ce încearcă să explice introducerea agriculturii printr-o evoluție locală, cât și adepții teoriei conform căreia cultivarea plantelor se datorează unor "fermieri" imigrați, nu se pot susține, ambele scenarii nerăspunzând la întrebarea: de ce apariția agriculturii are loc într-o arie atât de mare în același timp? (capitolul 8) Lucrarea lui P. Persson este importantă din mai multe puncte de vedere: 1. modul în care au fost conduse săpăturile și cercetările interdisciplinare reprezintă un model demn de urmat; 2. tema aleasă este de mare actualitate, fiind un subiect controversat și nerezolvat; 3. astfel de cercetări, cum sunt cele întreprinse de arheologii germani sau scandinavi în Europa de nord, pot contribui, într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, la elucidarea problemei neolitizării Europei; 4. datele radiocarbon ce alcătuiesc cele 44 de tabele ale cărții sunt esențiale pentru reconstituirea "procesului de neolitizare"; 5. demersul autorului pune sub semnul întrebării o serie de teorii arheologice. Cât de mult sau de puțin a avut dreptate, rămâne a se confirma în viitor.
|
Radu Alexandru DRAGOMAN
|
|
|
|
[Back to Top]