|
| Welcome |
| Content |
| Studies |
|
Special sections |
| Fieldwork |
| Book reviews |
| Citation of Papers |
| Editorial Board |
|
După cum aflăm din chiar cuvintele editorului- Hermann Parzinger, lucrarea lui V. G. Zbenoviè este primul volum dintr-o nouă serie înființată de secția "Eurasia" a Institutului German de Arheologie (DAI), intitulată: "Archäologie in Eurasien" și este o reeditare în limba germană a ediției ucrainiene din 1989- "Rannii etap Trpol'skoi kul'turî na territorî Ukrainî" (Kiev). Inițiativa publicării a aparținut Comisiei pentru arheologie generală și comparată (Komission für Allgemeine und Vergleichende Archäologie- KAVA), care mai tipărise anterior, în 1991, o altă lucrare despre cultura Cucuteni-Tripolie, și anume cea a lui V. A. Dergaciov- "Bestattungskomplexe der späten Tripolje-Kultur" (Mainz am Rhein). Structura cărții lui V. G. Zbenoviè se prezintă astfel: Cuvântul înainte al editorului (p. VII); Introducere (p. 1); Așezările din zona Nistrului (p. 2-27); Așezările din zona Bugului (p. 28-34); Caracteristici generale ale așezărilor și locuințelor tripoliene timpurii (p. 35-38); Descrierea materialelor descoperite (p. 39-49): a) silex, b) bucăți de rocă, c) os și corn, d) cupru, e) ceramică; Economia (p. 50-53); Arta și cultul (p. 54-56); Cronologia relativă și concluzii (p. 57); Rezumate în limba germană (p. 58), rusă (p. 59) și engleză (p. 60); Literatura (p. 61-62); Planșele (pl. 1-40). În introducere este prezentat cadrul geografic (cu o suprafață de 50. 000 km2) în care se situează cele peste 100 de situri tripoliene timpurii, cadru divizat în două zone geografice distincte- una de-a lungul Nistrului și cealaltă de-a lungul Bugului. Primul mare capitol al cărții îl constituie prezentarea așezărilor din bazinul Nistrului, mai precis, de la gura râului Zbruci, până la Moghilev-Podolskii (în număr de 21): mai întâi raionul și regiunea unde se afla situl, apoi caracterul și autorul / autorii săpăturii / săpăturilor, complexele descoperite, prezentarea materialelor pe complexe, iar la sfârșit se face un total pe categorii al tuturor obiectelor descoperite pe durata cercetărilor. Din păcate, ilustrarea planurilor săpăturii și a complexelor este deficitară și valabilă doar în cazul câtorva situri: Bernașevka I (planul general și 2 locuințe din 6, locuința 2 și locuința 5), Bernovo-Luka (planul și profilul locuințelor 1 și 2), Lenkovțî (planul general; planul și profilul construcției / Stampflehmbau / Ploșceadka 2; planul și profilul locuinței II, dintr-un total de 10 locuințe), Luka-Vrublevețkaia (planul general; planul și profilul locuinței 3, dintr-un total de 7 locuințe) și Okopî (planul general; planul și profilul locuinței 3, dintr-un total de 4 locuințe). Restul așezărilor (Babșin, Bernașevka II, Bernovo-Malinki, Braga, Voloșkovo, Voronovița, Jvaneț, Korman, Luka-Ustinskaia, Ojevo) nu au nici un fel de ilustrație. Un foarte bogat material arheologic (mii de fragmente ceramice și piese din silex și piatră, sute de piese din os, corn sau fildeș, sute de statuete din lut sau fildeș, "fotolii" și "sanctuare" miniaturale din lut, obiecte din cupru, perle, scoici, oase de animale sălbatice sau domestice etc.) a fost obținut la Bernevo-Luka, Lenkovțî, Luka-Vrublevețkaia și Okopî. Deosebit de interesant este faptul că la Luka-Ustinskaia s-a descoperit o groapă ce conținea craniul unei adolescente ("rituelle Teilbestattung"). Al doilea mare capitol al lucrării îl constituie prezentarea așezărilor din zona Bugului. Ca și în cazurile anterioare, puține situri sunt însoțite de ilustrație: Aleksandrovka (planul și profilul locuinței 1, dintr-un total de 5 locuințe), Grenovka (planul construcției 1) și Sabatinovka II (planul și reconstituirea construcției 3). Celelalte situri descrise sunt cele de la: Vișnopol, Gaivoron, Danilova Balka, Zavale, Konstantinovka, Krasnenkoe, Moghilnoe, Partizanskie Koniușni, Savran, Slobodka-Zapadnaia, Timkovo și Trostianeț. Printre cele mai bogate stațiuni în material arheologic (identic cu inventarul așezărilor nistriene), se numără cele de la Aleksandrovka, Gaivoron, Sabatinovka II și Trostianeț. Peste 60 % din așezări nu au mai mult de 1 ha; cele mai mici au între 0,3 și 0,5 ha (Aleksandrovka, Korman, Okopî), iar cele mai mari au dimensiuni între 2,4 ha (Lenkovțî) și 6 ha (Gaivoron). Locuințele sunt de două feluri: semiadâncite (Bernovo, Luka-Vrublevețkaia, Trostianeț) sau de suprafață cu podea de lut (Bernașevka, Aleksandrovka, Okopî, Luka-Ustinskaia), ambele categorii întâlnindu-se adesea în cadrul aceleeași stațiuni (Lenkovțî, Babșin, Sabatinovka II). Cele din primul tip au o adâncime de 0,7-1,5 m și o suprafață de 6-15 m2, dar există și locuințe de 15-30 m2 sau chiar mai mult. Cele din al doilea tip au fost clasificate în funcție de dimensiuni în mici (20-50 m2), mijlocii (50-80 / 90 m2) și mari (140-150 m2). Inventarul așezărilor este prezentat de autor ținând cont de materialul din care sunt confecționate obiectele: silex, bucăți de rocă, os, corn, cupru și lut. Ceramica a fost împărțită în 3 grupe, la fiecare grupă în parte fiind analizate formele și decorul. În grupa 1 a fost încadrată ceramica așa-zis "de bucătărie": poroasă, cu șamotă și nisip în pastă, ardere neuniformă (oale, tipsii, fructiere, site, capace etc.); între 1 și 50 % din această ceramică este nedecorată, dar există și vase decorate cu impresiuni cu degetul sau pieptănele, protuberanțe, caneluri, linii etc. În grupa 2 a fost inclusă ceramica fină cu nisip în pastă, bine lustruită, de culoare cenușie, brună, roșie sau galbenă (oale, linguri, cești, capace etc.); decorul constă în caneluri, impresiuni, linii etc. Ultima grupă este alcătuită dintr-o ceramică fină cu angobă, decorată în special cu linii sau spirale (fructiere, oale, capace etc.). Capitolul referitor la economia stațiunilor tripoliene timpurii se bazează pe analizele din așezările Bernașevka, Okopî, Voronovița, Luka-Vrublevețkaia, Korman, Gaivoron, Sabatinovka II și Grenovka, numărul speciilor de plante și animale identificate fiind foarte mare. În penultimul capitol autorul ia în discuție statuetele antropomorfe, zoomorfe și"Tonmodelle" (scaune miniaturale din lut, un altar sau sanctuar etc.). Statuetele antropomorfe au fost împărțite în două tipuri, după dimensiuni: până la 20 cm (tipul 1) și peste 20 cm (tipul 2). Ultima parte a lucrării tratează cronologia siturilor tripoliene timpurii, fiind stabilită, în special pe baza analizei ceramicei, o succesiune a acestora: cele mai timpurii așezări ar fi cele ale tipului Bernașevka, a doua etapă ar fi reprezentată de tipul Okopî, a treia de tipul Luka-Vrublevețkaia, iar ultima etapă de stațiunile tipului Lenkovțî. Nu există nici o informație despre cronologia absolută a siturilor tratate. În chip de concluzie aș spune că meritul acestei cărți constă în special în faptul că pune în valoare, într-o limbă de circulație internațională și într-o formă demnă de standardele occidentale (a se compara planșele din cele două ediții), un material deosebit de interesant referitor la cultura Tripolie timpurie din spațiul ex-sovietic (Ucraina și Republica Moldova), chiar dacă acest material este în parte rezultatul unor cercetări mai vechi. Este regretabil faptul că se alcătuiesc lucrări în care fenomenele arheologice sunt limitate în funcție de granițele politice contemporane; astfel, pentru descoperirile precucuteniene din dreapta Prutului avem monografia Silviei Marinescu-Bîlcu- "Cultura Precucuteni pe teritoriul României" (București, 1974), iar pentru cele dintre Nistru și Bug (cu foarte puține referiri la cele dintre Prut și Nistru), cartea lui V. G. Zbenoviè. Tot un neajuns este și modul incomplet de publicare al cercetătorilor ex-sovietici (mă refer aici la articolele și cărțile în limba rusă sau ucraineană), mai precis lipsa planurilor generale de săpătură, lipsa planurilor și a profilelor complexelor și slaba calitate a ilustrației. |
|
Radu Alexandru DRAGOMAN |
|
|
[Back to Top]