|
| Welcome |
| Content |
| Studies |
|
Special sections |
| Fieldwork |
| Book reviews |
| Citation of Papers |
| Editorial Board |
|
Volumul coordonat de S. Vacher, S. Jérémie și J. Briand reprezintă a 70-a apariție editorială din cadrul seriei dAf (Documents d'Archéologie Française) și al doilea volum dedicat cercetărilor din Guiana franceză, primul (nr. 60) intitulându-se "Archéologie et histoire du Sinnamary du XVIIIe au XXe s. (Guyane)". Cel mai adesea, în dAf au fost publicate lucrări referitoare la descoperirile din spațiul francez, în special cel european, intervalul cronologic acoperit fiind considerabil, de la paleolitic până la secolul al XX-lea. Structura cărții este următoarea: Prefața (alcătuită de D. Lavallée, p. 9-12); Cuvânt de mulțumire (p. 13); Introducere (p. 15-24); Capitolul 1- Metoda (p. 25-36): 1.1. Harta arheologică, 1.2. Dificultățile cercetării în pădure, 1.3. Prospecțiunile, 1.4. Sondajele, 1.5. Decapările; Capitolul 2- Siturile "deschise" (p. 37-91): 2.1. Eșantionul, 2.2. Nivelele arheologice, 2.3. Terra preta, 2.4. Nivelul artefactelor și structurilor, 2.5. Paleoincendiile, 2.6. Datarea; Capitolul 3- Materialul vegetal și animal (p. 93-108): 3.1. Antracologia, 3.2. Studiul osteologic, 3.3. Obiectele din lemn; Capitolul 4- Studiul litic (p. 109-163): 4.1. Originea utilajului litic, 4.2. Materia primă, 4.3. Metodologia, 4.4. Piesele percutate / martelate, 4.5. Piesele tăiate, 4.6. Piesele lustruite, 4.7. Les manuports, 4.8. Produsele de debitaj, 4.9. Caracterizarea tipologică a siturilor, 4.10. Șlefuitoarele; Capitolul 5- Ceramica (p. 165-204): 5.1. Stadiul problemei în platoul Guianei, 5.2. Studiul pastei, 5.3. Studiul tipologic al formelor și decorurilor, 5.4. Repertoriul, 5.5. Depozitul de cioburi; Capitolul 6- O analiză sintetică și critică (p. 205-211); Planșe (p. 213-275), Bibliografie (p. 277-289); Rezumate în limbile franceză (p. 290-291), engleză (p. 291-292), spaniolă (p. 292-293) și portugheză (294-295). Datorită aprobării proiectului de construcție a unei hidrocentrale pe cursul mijlociu al râului Sinnamary (Petit Saut), de către EDF (Électricité de France), în Guiana franceză s-au efectuat în intervalul 1989-1994 investigații aeriene și cercetări arheologice subacvatice, de suprafață și sistematice pe o întindere de 310 kmp identificându-se 311 situri, dintre care 273 amerindiene și 38 coloniale sau moderne. În cazul tuturor așezărilor sunt prezentate tipul sitului (amerindian, amerindian-colonial, amerindian-modern), tipul intervenției (sondaj, decapare cu mijloace mecanice), suprafața cercetată, altitudinea, distanța față de un curs de apă etc. (tabelul II, p. 40-41), distribuția geografică (tabelul III, p. 41). Cele mai importante, atât din punctul de vedere al cantității materialului, cât și al numărului de nivele, sunt siturile 172 (în care s-a săpat o suprafață de 136 mp), 13 (1400 mp), 223 (1850 mp) și 230 (2200 mp), toate însoțite atât de planul general al săpăturilor, cât și de profilele stratigrafice. Excavările au scos la lumină un număr mare de gropi de diferite forme, aglomerări de fragmente ceramice, aglomerări de fragmente litice, grămezi de pietre, structuri de combustie etc. Planurile și profilele complexelor sunt în mod abundent ilustrate prin desene și fotografii color. În total au fost utilizate 131 eșantioane pentru analizele C14, la Archéolabs (ARC-38 de date) și Orstom de Bondy (OBDY-93 de date), eșantioane ce acoperă intervalul dintre 9910 B.P. și 220 B.P. (interval împărțit în 5 grupe cronologice). Nu există nici o probă radiocarbon care să documenteze perioada dintre 8000 și 6000 B.P. Studiul osteologic a fost efectuat în special pe baza materialului descoperit în siturile 172 (410 g), 230 (14 g) și 260 (mai puțin de 1 g), în afara oaselor animale descoperindu-se și oase umane, în acest din urmă caz, rezultatele arheologice fiind completate cu informații etnografice care vorbesc despre obiceiul arderii morților și depunerii rămășițelor umane în urne (regiunile Oyapock, Ounary etc.) sau de practicarea antropofagiei rituale. Inventarul mobil este format din obiecte din lemn (spatule, vâsle, împungătoare etc.) sau obiecte din cuarț, cuarțit, roci magmatice și roci lateritice (nicovale, percutoare, racloare, galete, lame, topoare, netezitoare, molete, lustruitoare, pandantive etc.). Ceramica este reprezentată de 180.000 de fragmente recoltate din 74 de situri, acestea din urmă alcătuind 6 grupe, în funcție de cantitatea materialului ceramic. Vasele au forme ovale, naviforme, zoomorfe, antropomorfe, rectangulare, vase miniaturale etc., iar decorul constă din motive pictate cu roșu, alb sau negru, motive incizate, impresiuni, perforații, excizii, butoni, pastile, aplicații antropomorfe sau zoomorfe etc. Pentru reconstituirea modului și tehnologiei de fabricare a ceramicei, pe lângă analizele de laborator au fost utilizate și informațiile etnografice (palikurii din Tonate-Macouria). Capitolele referitoare la inventarul mobil excavat sunt sintetizate printr-o serie de tabele amănunțite înfățișând repartiția pe situri a diferitelor tipuri de materiale și obiecte, compoziția acestora, forme, decor etc., în timp ce în text fiecare tip de obiect în parte este descris separat. În afara informațiilor arheologice propriu-zise, lucrarea coordonată de S. Vacher, S. Jérémie și J. Briand oferă două modele demne de atins și de cercetarea românească: a) cadrul legal și condițiile în care se desfășoară săpăturile de salvare; b) rigurozitatea acestora din urmă și calitatea publicației. |
|
Radu Alexandru DRAGOMAN |
|
|
[Back to Top]