|
 |
|
| Vladimir G. Zbenovič, Siedlungen der frühen Tripol'e-Kultur zwischen Dnestr und Südlichem Bug, Archäologie in Eurasien 1, 1996, Verlag Marie Leidorf, Espelkamp, 62 p., 15 ilustraţii în text, 3 tabele în text şi 40 planşe, ISBN 3-89646-250-4. |
|
|
|
După cum aflăm din chiar cuvintele editorului- Hermann Parzinger, lucrarea lui V. G. Zbenovič este primul volum dintr-o nouă serie înfiinţată de secţia "Eurasia" a Institutului German de Arheologie (DAI), intitulată: "Archäologie in Eurasien" şi este o reeditare în limba germană a ediţiei ucrainiene din 1989- "Rannii etap Trpol'skoi kul'turî na territorî Ukrainî" (Kiev). Iniţiativa publicării a aparţinut Comisiei pentru arheologie generală şi comparată (Komission für Allgemeine und Vergleichende Archäologie- KAVA), care mai tipărise anterior, în 1991, o altă lucrare despre cultura Cucuteni-Tripolie, şi anume cea a lui V. A. Dergaciov- "Bestattungskomplexe der späten Tripolje-Kultur" (Mainz am Rhein).
Structura cărţii lui V. G. Zbenovič se prezintă astfel: Cuvântul înainte al editorului (p. VII); Introducere (p. 1); Aşezările din zona Nistrului (p. 2-27); Aşezările din zona Bugului (p. 28-34); Caracteristici generale ale aşezărilor şi locuinţelor tripoliene timpurii (p. 35-38); Descrierea materialelor descoperite (p. 39-49): a) silex, b) bucăţi de rocă, c) os şi corn, d) cupru, e) ceramică; Economia (p. 50-53); Arta şi cultul (p. 54-56); Cronologia relativă şi concluzii (p. 57); Rezumate în limba germană (p. 58), rusă (p. 59) şi engleză (p. 60); Literatura (p. 61-62); Planşele (pl. 1-40). În introducere este prezentat cadrul geografic (cu o suprafaţă de 50. 000 km2) în care se situează cele peste 100 de situri tripoliene timpurii, cadru divizat în două zone geografice distincte- una de-a lungul Nistrului şi cealaltă de-a lungul Bugului. Primul mare capitol al cărţii îl constituie prezentarea aşezărilor din bazinul Nistrului, mai precis, de la gura râului Zbruci, până la Moghilev-Podolskii (în număr de 21): mai întâi raionul şi regiunea unde se afla situl, apoi caracterul şi autorul / autorii săpăturii / săpăturilor, complexele descoperite, prezentarea materialelor pe complexe, iar la sfârşit se face un total pe categorii al tuturor obiectelor descoperite pe durata cercetărilor.
Din păcate, ilustrarea planurilor săpăturii şi a complexelor este deficitară şi valabilă doar în cazul câtorva situri: Bernaşevka I (planul general şi 2 locuinţe din 6, locuinţa 2 şi locuinţa 5), Bernovo-Luka (planul şi profilul locuinţelor 1 şi 2), Lenkovţî (planul general; planul şi profilul construcţiei / Stampflehmbau / Ploşceadka 2; planul şi profilul locuinţei II, dintr-un total de 10 locuinţe), Luka-Vrubleveţkaia (planul general; planul şi profilul locuinţei 3, dintr-un total de 7 locuinţe) şi Okopî (planul general; planul şi profilul locuinţei 3, dintr-un total de 4 locuinţe). Restul aşezărilor (Babşin, Bernaşevka II, Bernovo-Malinki, Braga, Voloşkovo, Voronoviţa, Jvaneţ, Korman, Luka-Ustinskaia, Ojevo) nu au nici un fel de ilustraţie. Un foarte bogat material arheologic (mii de fragmente ceramice şi piese din silex şi piatră, sute de piese din os, corn sau fildeş, sute de statuete din lut sau fildeş, "fotolii" şi "sanctuare" miniaturale din lut, obiecte din cupru, perle, scoici, oase de animale sălbatice sau domestice etc.) a fost obţinut la Bernevo-Luka, Lenkovţî, Luka-Vrubleveţkaia şi Okopî. Deosebit de interesant este faptul că la Luka-Ustinskaia s-a descoperit o groapă ce conţinea craniul unei adolescente ("rituelle Teilbestattung").
Al doilea mare capitol al lucrării îl constituie prezentarea aşezărilor din zona Bugului. Ca şi în cazurile anterioare, puţine situri sunt însoţite de ilustraţie: Aleksandrovka (planul şi profilul locuinţei 1, dintr-un total de 5 locuinţe), Grenovka (planul construcţiei 1) şi Sabatinovka II (planul şi reconstituirea construcţiei 3). Celelalte situri descrise sunt cele de la: Vişnopol, Gaivoron, Danilova Balka, Zavale, Konstantinovka, Krasnenkoe, Moghilnoe, Partizanskie Koniuşni, Savran, Slobodka-Zapadnaia, Timkovo şi Trostianeţ. Printre cele mai bogate staţiuni în material arheologic (identic cu inventarul aşezărilor nistriene), se numără cele de la Aleksandrovka, Gaivoron, Sabatinovka II şi Trostianeţ. Peste 60 % din aşezări nu au mai mult de 1 ha; cele mai mici au între 0,3 şi 0,5 ha (Aleksandrovka, Korman, Okopî), iar cele mai mari au dimensiuni între 2,4 ha (Lenkovţî) şi 6 ha (Gaivoron). Locuinţele sunt de două feluri: semiadâncite (Bernovo, Luka-Vrubleveţkaia, Trostianeţ) sau de suprafaţă cu podea de lut (Bernaşevka, Aleksandrovka, Okopî, Luka-Ustinskaia), ambele categorii întâlnindu-se adesea în cadrul aceleeaşi staţiuni (Lenkovţî, Babşin, Sabatinovka II). Cele din primul tip au o adâncime de 0,7-1,5 m şi o suprafaţă de 6-15 m2, dar există şi locuinţe de 15-30 m2 sau chiar mai mult. Cele din al doilea tip au fost clasificate în funcţie de dimensiuni în mici (20-50 m2), mijlocii (50-80 / 90 m2) şi mari (140-150 m2). Inventarul aşezărilor este prezentat de autor ţinând cont de materialul din care sunt confecţionate obiectele: silex, bucăţi de rocă, os, corn, cupru şi lut. Ceramica a fost împărţită în 3 grupe, la fiecare grupă în parte fiind analizate formele şi decorul. În grupa 1 a fost încadrată ceramica aşa-zis "de bucătărie": poroasă, cu şamotă şi nisip în pastă, ardere neuniformă (oale, tipsii, fructiere, site, capace etc.); între 1 şi 50 % din această ceramică este nedecorată, dar există şi vase decorate cu impresiuni cu degetul sau pieptănele, protuberanţe, caneluri, linii etc. În grupa 2 a fost inclusă ceramica fină cu nisip în pastă, bine lustruită, de culoare cenuşie, brună, roşie sau galbenă (oale, linguri, ceşti, capace etc.); decorul constă în caneluri, impresiuni, linii etc. Ultima grupă este alcătuită dintr-o ceramică fină cu angobă, decorată în special cu linii sau spirale (fructiere, oale, capace etc.).
Capitolul referitor la economia staţiunilor tripoliene timpurii se bazează pe analizele din aşezările Bernaşevka, Okopî, Voronoviţa, Luka-Vrubleveţkaia, Korman, Gaivoron, Sabatinovka II şi Grenovka, numărul speciilor de plante şi animale identificate fiind foarte mare. În penultimul capitol autorul ia în discuţie statuetele antropomorfe, zoomorfe şi"Tonmodelle" (scaune miniaturale din lut, un altar sau sanctuar etc.). Statuetele antropomorfe au fost împărţite în două tipuri, după dimensiuni: până la 20 cm (tipul 1) şi peste 20 cm (tipul 2). Ultima parte a lucrării tratează cronologia siturilor tripoliene timpurii, fiind stabilită, în special pe baza analizei ceramicei, o succesiune a acestora: cele mai timpurii aşezări ar fi cele ale tipului Bernaşevka, a doua etapă ar fi reprezentată de tipul Okopî, a treia de tipul Luka-Vrubleveţkaia, iar ultima etapă de staţiunile tipului Lenkovţî. Nu există nici o informaţie despre cronologia absolută a siturilor tratate. În chip de concluzie aş spune că meritul acestei cărţi constă în special în faptul că pune în valoare, într-o limbă de circulaţie internaţională şi într-o formă demnă de standardele occidentale (a se compara planşele din cele două ediţii), un material deosebit de interesant referitor la cultura Tripolie timpurie din spaţiul ex-sovietic (Ucraina şi Republica Moldova), chiar dacă acest material este în parte rezultatul unor cercetări mai vechi.
Este regretabil faptul că se alcătuiesc lucrări în care fenomenele arheologice sunt limitate în funcţie de graniţele politice contemporane; astfel, pentru descoperirile precucuteniene din dreapta Prutului avem monografia Silviei Marinescu-Bîlcu- "Cultura Precucuteni pe teritoriul României" (Bucureşti, 1974), iar pentru cele dintre Nistru şi Bug (cu foarte puţine referiri la cele dintre Prut şi Nistru), cartea lui V. G. Zbenovič. Tot un neajuns este şi modul incomplet de publicare al cercetătorilor ex-sovietici (mă refer aici la articolele şi cărţile în limba rusă sau ucraineană), mai precis lipsa planurilor generale de săpătură, lipsa planurilor şi a profilelor complexelor şi slaba calitate a ilustraţiei.
|
| Radu Alexandru DRAGOMAN |
|
