În anul 1983 a fost începută o serie de cercetări arheologice în zona lacului Bistreţ, aflat în perimetrul comunelor Bistreţ şi Goicea, judeţul Dolj1 (Fig. 1). Debutul cercetărilor a fost determinat de sesizarea făcută de locotenent-comandor (r) Mihai Chiriţă din Bucureşti, care, în primăvara lui 1983, a adus la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" un vas descoperit întâmplător pe grindurile de la miazăzi de satul Bistreţ. În urma sesizării, a fost făcută în luna Mai 1983 o primă cercetare de suprafaţă, fiind identificat locul descoperirii pe Grindul Ciumaţi în apropierea staţiei de pompare Mălăieni 3, cu acelaşi prilej aflându-se că este vorba de fapt de patru vase, descoperite accidental într-o spulberătură de vânt şi făcând parte, foarte probabil, din inventarele unor morminte de incineraţie. Celelalte trei vase au ajuns ulterior în colecţia Liceului "Fraţii Buzeşti" din Craiova, de unde unul a fost predat apoi Muzeului Naţional de Istorie al României2.
Complexul lacustru Călugăreni-Bistreţ-Nedeia, căruia îi aparţinea actualul lac Bistreţ, face parte din salba de lacuri şi complexe lacustre caracteristice zonei de luncă a cursului Dunării din aval de Hinova. Cu o suprafaţă iniţială de peste 23 kmp, complexul de lacuri fluviatile Călugăreni-Bistreţ-Nedeia se compunea din numeroase lacuri, bălţi şi gâldaie, legate între ele direct sau prin canale ca şi din alte bălţi, de mai mică întindere, despărţite de complexul propriu-zis prin grinduri nisipoase, din care multe erau inundabile. Situat într-un sector al Văii Dunării în care lăţimea zonei inundabile atinge un maximum de 11 km, în dreptul localităţii Cârna, complexul lacustru amintit se întindea de-a lungul a circa 30 km, aproximativ din dreptul satului Bistreţu Nou/Hoarca şi până în apropierea gurii Jiului, în vecinătatea localităţii Gighera. Alimentarea lacurilor era asigurată de către Desnăţui, care se vărsa direct în lacul Bistreţ şi de către Balasan, un curs de apă cu debit variabil, care se varsă în lacul Călugăreni, ambele cursuri de apă făcând parte din bazinul hidrografic propriu-zis al complexului lacustru Călugăreni-Bistreţ-Nedeia, acesta mai fiind alimentat pe vremuri şi de către Dunăre, în perioadele de inundaţie. Înaintea lucrărilor de hidroamelioraţii din 1968-1970, adâncimea medie a apei din lacurile şi bălţile complexului lacustru atingea 2 m, maximele fiind de circa 6 m, în câteva locuri din lacul Bistreţ. Caracteristice zonei unde s-au desfăşurat cercetările sunt grindurile fluviatile, dispuse cu axul lung pe direcţia vânturilor dominante, de la vest la est. Majoritatea acestor grinduri sunt constituite din depozite eoliene de nisip, astăzi cele mai multe fiind înierbate. În bună parte, grindurile erau inundate periodic, toamna sau primăvara, cu prilejul revărsării apelor Dunării, fenomen astăzi inexistent în urma regularizării cursului fluviului. Au existat însă destule grinduri care, chiar şi în perioadele de revărsare ale Dunării rămâneau deasupra luciului apei, oferind, ca atare, condiţii propice de locuire. Astăzi altitudinea reliefului imediat înconjurător, alcătuit din grinduri nisipoase, variază între 20-40 m. Vegetaţia ca şi fauna, în preistorie, trebuie să fi fost cea specifică zonei de bălţi din lunca Dunării3. Către nord, zona de luncă inundabilă se prelungeşte pe valea, destul de largă, a Desnăţuiului unde şi astăzi peisajul este destul de asemănător celui din lunca Dunării (Fig. 2).
Aproximativ în perioada 1968-1970 întregul complex lacustru Bistreţ a fost sever modificat în cadrul mai larg al unor lucrări de hidroamelioraţii şi îmbunătăţiri funciare efectuate pe întreaga vale a Dunării, de la Orşova şi până în sectorul maritim al fluviului. Astfel, în cadrul acestor lucrări, comunicaţia naturală cu Dunărea, canalul Gârla Boii, a fost transformată în canal amenajat şi prevăzut cu trei staţii de pompare. La circa 3 km est de Cârna a fost ridicat un dig înalt, dincolo de care, către Gighera, fostele bălţi au fost desecate şi transformate în orezării. Din întregul complex lacustru a mai rămas un luciu de apă cu o întindere totală de 2000 ha, destinată unei ferme piscicole. Partea apuseană a lacului Bistreţ a fost transformată în paddockuri şi eleştee pentru puiet de peşte, iar restul lacului a fost transformat în Bazinele 1 şi 2, despărţite printr-un dig şi destinate pescuitului industrial, la fel cu o parte a fostelor bălţi Cârna şi Nasta, transformate, în acelaşi scop în Bazinele 3, respectiv 4. Un alt dig, pornind din dreptul satului Cârna şi atingând malul sudic al lacului în punctul Cantonul vilei, desparte ultimele două bazine de cel cu numărul 2. O bună parte din grindurile de pe mal au devenit ostroave, iar altele au fost înghiţite de apă. Cursul Desnăţuiului a fost regularizat, iar debitul controlat, prin crearea lacului artificial de acumulare Radovan, la circa 30 km nord de Bistreţ, ca şi prin modificarea vărsării sale în lac. Zona de bălţi şi de gâldaie dintre malul de sud al lacului şi cursul Dunării a fost transformată, parţial, în plantaţie pomicolă prin desecare căreia i s-a adăugat nivelarea grindurilor. Aceste transformări au continuat şi după 1980, când fostul CAP Bistreţ a distrus prin nivelare cu bulldozerul întinsele grinduri Ciumaţi, Lăptarului/Naidin şi Ciobanului. În 1985 a fost nivelată cu screperele partea răsăriteană a grindului Branişte. Zona de la vest de lacul Bistreţ, afectată deja în perioada interbelică de construcţia şoselei Bistreţu Vechi - Bistreţ-port (sau "şoseaua hidraulică", cum îi mai spun şi azi localnicii), a mai fost distrusă prin lucrările de nivelare a grindurilor în punctele Cantonu lu' Busuioc şi Malu mare.
Pe lângă schimbările generale de configuraţie, aceste transformări brutale de mediu au dus la distrugerea multor obiective arheologice, în special pe marile grinduri Gagiu-Purcea-Dănilă-Fierăstrău lu' Stan Fudulu4. Trebuie menţionat şi procedeul larg folosit al împrumutului de pământ pentru ridicarea digurilor, care a dus, printre altele, la modificarea severă a Grindului Tomii , astăzi fiind extrem de dificilă identificarea pe teren a locului unde se afla binecunoscuta necropolă de la Cârna. Obiectivele arheologice aflate în imediata apropiere a lacului Bistreţ sunt însă şi azi afectate în urma procesului de autocolmatare al lacului, proces accentuat la maximum de transformările amintite. Ca urmare a colmatării lacului, nivelul apei s-a ridicat, numai în ultimii 5 ani, cu peste 1 m, ceea ce a dus la inundarea, în cea mai mare parte a anului, unor situri ce nu mai pot fi cercetate decât în perioada pescuitului industrial (sfârşit de Iulie- prima parte din Septembrie), când apa lacului este pompată prin sistemele de canale artificiale Mălăin-Bulgaru-Gârla Boii şi Bigligiu-Nedeia-Jiu.
În luna Iunie 1983 au început săpăturile, iniţial cu un caracter restrâns, de salvare, în punctele Grindul Ciumaţi şi Grindul Gârla Boii5. Ulterior, în urma unor recunoaşteri de suprafaţă şi a sesizărilor localnicilor, zona cercetărilor a fost extinsă după cum urmează: în 1984 sondaje pe Grindul Gârla Boii şi în punctul Cabana de metal, între 1985-1993 a fost cercetată complet necropola plană de incineraţie de pe grindul Ostrovogania-Malu Mare, între 1993-1996 s-a cercetat locuirea de epoca bronzului de pe grindul Prundu Măgărilor, punctul La rampa boţogului, între 1995-1996 complexul hallstattian timpuriu de pe acelaşi grind, din punctul La nea Vasile Feraru, iar din 1996 a început cercetarea locuirilor din epoca bronzului şi din prima epocă a fierului situate pe malul de sud al fostei bălţi Nasta, Bazinul 4, în punctele Târla lui Netca şi Nasta-sud/Grindul Tomii.
Deplasarea cercetării de la un obiectiv la altul s-a făcut, în afara considerentelor privind importanţa arheologică şi ţinându-se cont de rapiditatea distrugerii acestora din cauza agenţilor naturali sau a celor umani.Concomitent cu cercetările sistematice, în decursul campaniilor de săpături au fost făcute mai multe recunoaşteri de teren pe grindurile de la sud de lac, în perimetrul localităţilor Bistreţu Nou/Hoarca-Bistreţu Vechi-Plosca-Cârna-Săpata, fiind identificate mai multe puncte de interes arheologic. În 1984 s-a făcut o intervenţie de salvare pe Grindul Lazăru, la circa 1 km sud de Grindul Ciumaţi, fiind salvat un mormânt din perioada migraţiilor, în 1988 a fost recuperat inventarul unui mormânt de incineraţie descoperit de pescari în punctul Cabana de metal, în 1990 a fost salvat un mormânt hallstattian timpuriu de pe malul de sud al fostei bălţi Nasta, în 1993, printr-un sondaj pe malul nordic al grindului Prundu Măgarilor, a fost descoperit un complex hallstattian târziu, iar în 1995 a fost făcută o altă intervenţie de salvare în punctul Cabana de metal, fiind recuperat inventarul unui alt mormânt de incineraţie din epoca bronzului, aparţinând culturii Gârla Mare6.
Desfăşurate în paralel cu săpăturile sistematice, cercetările de suprafaţă, destinate verificării potenţialului arheologic al zonei şi stabilirii priorităţilor de cercetare, au prilejuit verificarea în teren a unor obiective cunoscute mai de mult, precum şi identificarea altora noi (Fig.3). Cele mai vechi urme descoperite în cursul acestor cercetări de teren sunt cele din punctul Cantonul vilei, pe malul de sud al lacului Bistreţ/Bazinul 2, unde pe plajă se găsesc răspândite fragmente ceramice dintr-o pastă cu pleavă, decorate cu pictură roşie, atribuite culturii Starčevo-Criş7, apoi cele câteva cioburi Vinča şi Gumelniţa descoperite pe plaja malului de sud al Bazinului 1, în apropierea punctului Ferma 3.
În zona lacului Bistreţ locuirea Coţofeni pare să fi fost deosebit de intensă, judecând după numeroasele urme de aşezări identificate. În zona cercetată cea mai vestică descoperire Coţofeni este cea de la Malu mare/Mortărie, lângă capătul de răsărit al lacului Călugăreni, unde stratul Coţofeni atinge grosimea de 1 m. Locuiri Coţofeni au mai fost identificate pe un grind situat aproximativ la mijlocul distanţei dintre Dunăre şi lacul Bistreţ, apoi pe grindurile Ciumaţi-Brânză Vest, Gârla Boii, pe malul de sud al lacului în punctele Cabana de metal,Groapa puricelui şi Ferma 3, apoi pe Grindul lui Purcea, Grindul lui Dănilă, pe o porţiune păstrată din grindul Baba Opriţa, pe grindul Ostrovogania în punctul Şofrul pescarilor, sporadic pe grindul Prundu Măgarilor, pe grindul Branişte, pe malul sudic al acestuia fiind identificată o întinsă aşezare Coţofeni, posibil în relaţie cu mormântul semnalat pe acelaşi grind în punctul Movila Fircanii8, apoi pe malul de sud al fostei bălţi Nasta, actualul Bazin 4, unde aşezarea Coţofeni este cea mai întinsă. Materiale Coţofeni au mai fost descoperite şi pe grindurile din dreptul satului Săpata, în special pe Grindul Rostii. Câţiva localnici ne-au adus cioburi Coţofeni descoperite în cursul lucrărilor agricole pe terenurile cultivate situate pe terasă, unele dintre acestea provenind dintr-o aşezare cu aspect de tell care se găseşte la nord-vest de satul Cârna. Dincolo de Dunăre, la Kozloduj, au fost depistate prin recunoaşteri de suprafaţă patru puncte cu material Coţofeni9. Se remarcă densitatea de locuire în sectorul oltean al fluviului care poate indica un anume tip de habitat şi de tehnici de subzistenţă, diferit de perioada anterioară şi adaptat la mediul specific al luncii Dunării.
Materialul ceramic de tip Coţofeni este fragmentar, puţine forme putând fi reconstituite. Se observă predominanţa ceştilor, străchinilor şi a castroanelor, în mai multe variante: castron semisferic, cu marginea îngroşată şi teşită scurt spre interior (Fig. 4/1); castron cu corpul sferic, marginea teşită oblic spre interior şi uşor lăţită spre exterior (Fig. 4/2); strachina cu corpul de formă tronconică, cu marginea uşor îngroşată şi teşită oblic spre interior (Fig. 5/11); strachina cu corpul semisferic, umerii rotunjiţi şi marginea teşită oblic spre interior (Fig. 4/3); strachină semisferică cu marginea dreaptă; ceşti cu corp globular, fundul rotunjit, gura oblică,cu o toartă supraînălţată, trasă din buză (Fig. 6/6); ceaşcă cu corp sferic şi gât cilindric (Fig. 5/1). Acestor forme li se adaugă aşa zisele oale de cărat lichide (Fig. 6/3, 5), un vas cu gât tronconic şi marginea uşor arcuită spre exterior (Fig. 6/4). Decorul, caracteristic culturii Coţofeni, cuprinde motive executate prin incizie, în formă de linii simple, paralele, dispuse vertical pe corpul ceştilor (Fig. 6/6); benzi umplute cu linii paralele, oblice (Fig. 5/4; 6/8); motivul "schelet de peşte" (Fig. 6/2); şiruri orizontale de linii scurte paralele (Fig. 4/1); şiruri paralele de impresiuni executate cu unghia (Fig. 5/9); impresiuni cu şnurul răsucit (Fig. 4/4; 5/7, 11); impresiuni executate cu un instrument tubular (Fig. 4/2); creste aplicate sau trase din pastă (Fig. 4/4; 5/5); aplicaţii plastice în formă de "boabe de linte", care separă două motive diferite (Fig. 5/2; 6/2-4, 9), sau evidenţiază diametrul maxim al vasului; linii incizate dispuse în reţea (Fig. 5/3-4; 6/7). În asociere cu materialul ceramic Coţofeni s-au descoperit piese din silex şi o măciucă sferică din piatră, asemănătoare cu o piesă descoperită la Bâzdâna10. Materialul ceramic Coţofeni ilustrat se înscrie într-o categorie de descoperiri tipice sudului Olteniei (Valea Dunării, Câmpiile Băileştilor şi Romanaţilor) şi nord-vestului Bulgariei, în zona de câmpie limitată de Dunăre, Lom, Isker şi lanţul vestic al masivului Stara Planina. În acest spaţiu sunt menţionate în literatură aproape 100 de puncte cu descoperiri Coţofeni, între care puţine au fost cercetate prin săpături sistematice sau prin sondaje restrânse: Basarabi, Bechet, Bâzdâna, Coţofenii din Dos, Locusteni, Suharu, Ostrovu Corbului, Ostrovu Şimian, Gradec, Tărnava, peştera Măgurata11. Străchinile ilustrate au analogii la Ostrovu Şimian, Băile Herculane - Peştera hoţilor, Hotovo12. Castroanele semisferice apar şi la Ostrovu Corbului, Basarabi-Calafat, Bâzdâna13. Ceşti asemanătoare s-au descoperit la Ostrovu Şimian, Ostrovu Corbului, peştera Măgurata14. Pentru vasul cu gât tronconic, cele mai apropiate analogii sunt la Basarabi-Calafat şi Kozloduj, punctul Kilera15. Aşa zisele "oale de cărat lichide", sunt forme tipice pentru varianta sud-olteană şi bulgară a culturii Coţofeni16. Prezenţa ceştilor cu gura oblică, a "oalelor de cărat lichide" şi a decorului caracteristic ne determină să includem cea mai mare parte a materialului într-o etapă mai târzie a culturii Coţofeni.
Frecvenţa mare a ceramicii cu decor şnurat şi posibilitatea asocierii materialelor de tip Orlea-Sadovec cu forme socotite târzii ale repertoriului ceramic Coţofeni17 impun redeschiderea discuţiei privind conţinutul şi periodizarea acestui important fenomen arheologic al începutului bronzului timpuriu. Ne propunem, în consecinţă, atacarea, prin săpături sistematice, în campaniile viitoare, a locuirilor Coţofeni de pe malul de sud al fostei bălţi Nasta.
O situaţie specială am întâlnit în punctul Groapa puricelui, la sud de satul Plosca, unde, în urma eroziunii malului lacului, au fost descoperite fragmente ceramice Coţofeni şi resturi de oseminte umane (fragmente de cranii, oase lungi etc). Este evident vorba de morminte de inhumaţie, distruse de apă, dar asocierea lor cu materialul ceramic Coţofeni, în lipsa unor verificări prin săpătură, nu este sigură, deşi în zona înconjurătoare nu mai există alt material arheologic.
Semnalăm cu acest prilej şi prezenţa mai multor măguri, posibil tumuli, dintre care cele mai mari sunt cea de la ieşirea spre Săpata a satului Cârna, măgurile Cărăvan, Deliului, Dică, Gentoaia, Zuică, din preajma satului Hoarca, sau o măgură din imediata vecinătate a satului Săpata,deja distrusă pe jumătate etc. Datorită reîmproprietăririi, aceste măguri sunt greu de cercetat arheologic astăzi, deşi unele dintre ele sunt deja afectate de diferite lucrări.
Deosebit de numeroase în zona complexului lacustru Călugăreni-Bistreţ-Nedeia sunt urmele aparţinând culturii Gârla Mare. În colecţiile Şcolilor generale din Bistreţ şi Goicea se găsesc materiale ceramice - cioburi sau vase întregi - descoperite întâmplător de elevii din satele celor două comune. Un astfel de vas, cu o formă şi un decor insolite, se află în colecţia Şcolii generale din Goicea (Fig.7/1). Multe materiale se află şi la pescarii din Bistreţ, Plosca, Cârna, Săpata sau Măceşu de Jos, fiind vorba deseori de vase întregi scoase cu plasele din apă, provenienţa acestora fiind mai dificil de stabilit. Prin recunoaşterile de teren au fost identificate mai multe puncte dintre care, înafara celor cercetate sistematic, amintim Gârla Boii, plaja sudică a satului Plosca18, punctul Cabana de metal, punctul Ferma 3, grindul Branişte-Canal, grindul Prundu Măgarilor cu punctele La fântână şi Între pari, apoi fostul grind Gagiu, în mai multe locuri de pe Grindul Dănilă, la sud de satul Săpata, pe Grindul Rostii, la capătul sud-estic al localităţii Cârna, pe malul actualului Bazin 3, fosta baltă Cârna. Cel mai adesea aceste materiale apar pe plajă, împreună cu cioburi Bistreţ-Işalniţa ca şi cu cioburi hallstattiene timpurii caracterizate prin decorul canelat. Prin cercetările de suprafaţă au fost descoperite şi mai multe obiecte din bronz, dintre care menţionăm un celt fragmentar (numai tăişul) din punctul Cabana de metal (Fig. 7/7), un celt cu marginea îngroşată, fără toartă şi cu faţete pe corp şi tăiş, din colecţia Şcolii generale din Goicea (Fig.7/4), un alt celt, întreg, cu tăişul lăţit şi decor plastic pe tub, descoperit întâmplător de pescari pe Prundul Măgarilor în 1987-1988 (Fig. 7/8), un fragment de brăţară şi o verigă descoperite pe malul de sud al fostei bălţi Nasta (Fig. 7/5-6). Foarte intensă, după cum o dovedesc materialele răspândite pe plajele lacului, a fost şi locuirea Basarabi, în special în punctele Gârla Boii şi Cabana de metal, în acest din urmă loc fiind descoperite o fibulă cu "scut beotic" din bronz şi câteva vârfuri de lance din fier. În acelaşi punct s-a găsit şi un ciob, probabil de la o strachină, canelat şi cu un decor imprimat apropiat de motivistica aşa zisei culturi Insula Banului19(Fig.7/2). Un alt vârf de lance din fier a mai fost descoperit şi pe grindul Branişte, pe malul de sud al acestuia20. Semnalate încă din anii '50, materialele hallstattiene târzii21 se găsesc şi pe plajele din punctele Cabana de metal, Prundu Măgarilor - La rampa boţogului, pe malul de sud al fostei bălţi Nasta, precum şi pe malul nordic al acesteia, pe Grindul Branişte.
Sunt cunoscute deja cele două castre romane de la Bistreţ, situate chiar pe malul Dunării, unul de pământ, iar al doilea din piatră din punctul Pichetul vechi22. În preajma lor, la circa 1 km spre vest, pe Grindul Cărămizării, se găsesc la suprafaţă numeroase cioburi romane, dar şi oseminte umane. Materiale asemănătoare se mai găsesc şi în punctele Cabana de metal, Groapa puricelui, pe plajele întinse ale grindului Prundu Măgarilor, ca şi pe Grindul lui Purcea.
Prin desele cercetări de suprafaţă întreprinse între 1983-1996 au fost descoperite şi numeroase materiale ceramice aparţinând culturii Dridu. Cele mai intense urme se găsesc pe Grindu lu' Dănilă, dar mai ales pe grindul Fierăstrău lu' Stan Fudulu, unde, în spulberăturile de vânt se pot observa cu uşurinţă resturile unor locuinţe cu cioburi de vase lucrate cu mâna sau la roată, fragmente de la amfore romane, cărămizi etc. În acelaşi punct, în 1991, am recuperat materialele de la un mormânt de incineraţie, a cărui urnă era un vas borcan, lucrat la roată, din pastă căramizie, decorat cu linii în val şi benzi de linii orizontale incizate, dispuse pe gât. Probabil într-o vreme apropiată acestor vestigii ar putea să se plaseze şi cele două cimitire distruse, cu morminte de inhumaţie, ce se aflau în punctele Cantonu lu' Busuioc şi Branişte-Canal.
Cu totul sporadic, pe unele grinduri mai înalte, cum erau Naidin/Grindul Lăptarului, Gagiu şi Baba Opriţa au fost găsite cioburi de străchini şi oale borcan, unele smălţuite, ce se pot data în secolele XV-XVI. De altfel balta Bistreţ este atestată prima oară la 138523, iar localitatea Cârna apare în documente la 158324. În 1983, cu ocazia unor lucrări de canalizare efectuate în curtea dispensarului din Bistreţ, au fost descoperite mai multe morminte ce aparţinuseră vechiului cimitir al bisericii învecinate.
Primele săpături, în punctul Grindul Ciumaţi, s-au făcut în cursul lunilor Iunie- Iulie 1983, ca urmare a semnalării unei descoperiri fortuite. La vremea aceea grindul se înfăţişa ca o ridicătură paralelă cu malul lacului Bistreţ, lungă de circa 3 km şi lată de 500-600 m, cu axa longitudinală dispusă est-vest şi înierbat în cea mai mare parte. În unele locuri grindul era erodat de apa lacului sau rupt de drumurile de căruţe ori de săpăturile făcute de localnici pentru nisip. În luna Aprilie, pe o suprafaţă destul de mare a grindului, vântul crease mai multe adâncituri în nisip, fiind dezvelite cu acest prilej diferite materiale arheologice, constând în principal din ceramică. La circa 200 m vest de staţia de pompare Mălăin-3, alături de drumul de ţară care traversează grindul către satul Bistreţu Vechi, salariaţii de la staţia de pompare au descoperit patru vase întregi pe care le-au predat directorului Şcolii generale din localitate. În luna Mai se mai putea cunoaşte locul descoperirii, unde se aflau, răspândite în patru grupuri pe o suprafaţă de circa 20-25 mp, oase calcinate, ceea ce a permis presupunerea că vasele respective aparţinuseră unor morminte de incineraţie. Alături de oasele calcinate se mai găseau şi fragmente ceramice a căror apartenenţă la complexele funerare nu mai putea fi stabilită cu certitudine. Cu acelaşi prilej au mai fost observate şi alte asemenea spulberături de vânt. În luna Iulie au fost începute săpăturile de salvare într-o astfel de spulberătură situată către extremitatea de vest a grindului Ciumaţi, în apropierea punctului Târla lui nea Mărin Brânză Ciutureanu. În acest punct într-o alveolare creată de vânt se puteau observa ieşind din nisipul grindului mai multe fragmente ceramice şi porţiuni din vase. A fost trasată o suprafaţă cu dimensiunile de 4 x 5 m şi s-a trecut la degajarea de nisip a materialului ceramic. Au fost scoase la iveală în acest fel câteva vase întregibile, cioburi, toate fiind înconjurate de oase calcinate, fiind deci vorba de morminte de incineraţie. Toate mormintele erau constituite din urnă, capac şi vase adiacente. Mormintele au fost aşezate într-un sol nisipos, gălbui la culoare. Nu au fost surprinse contururile gropilor funerare. Drept urne au fost folosite amfore, castroane, un vas "solniţă", iar drept capace au fost utilizate castroane. Resturile osteologice erau arse puternic, la alb-albăstrui, oasele fiind fragmentate, cu multe plesnituri, corespunzând unei arderi intense. Din nefericire toate complexele au fost puternic deranjate de un localnic înaintea definitivării cercetării, ceea ce a făcut imposibilă înregistrarea lor prin desen sau fotografie. S-au mai putut recupera doar materialele ceramice, observându-se, după grupările de vase sparte pe loc şi oase arse, că au existat circa 10 morminte de incineraţie, cu resturile cinerare depuse în urne. În urma reconstituirii parţiale a unora din vasele descoperite s-au putut stabili câteva forme: amfore bitronconice, cu marginea răsfrântă, cu proeminenţe pe diametrul maxim, nedecorate sau decorate cu caneluri înguste dispuse în benzi orizontale pe gât, imediat sub buză, sau în zig-zag pe gât şi caneluri late, dispuse oblic pe pântec, castroane tronconice, cu marginea teşită spre interior, cu patru lobi traşi din buze, uneori modelaţi, decorate uneori cu caneluri fine dispuse în ghirlandă pe partea inferioară,ceşti semisferice cu toarta trasă din buză şi supraînălţată, decorate cu crestături pe umăr, vase de tip kantharos, cu două torţi trase din buză şi supraînălţate, decorate cu caneluri fine, dispuse vertical pe pântec, amforetă cu marginea răsfrântă, gât înalt, corp aproximativ bitronconic, cu picior inelar, decorată cu o bandă din două şiruri de împunsături succesive dispusă orizontal pe umăr şi cu crestături verticale pe piciorul inelar, vas "solniţă", cu o toartă în bandă decorat cu caneluri înguste dispuse orizontal în benzi pe gâtul, sau respectiv vertical pe corpul celor două recipiente şi în zig-zag pe toartă. Caracteristica principală a acestor vase este secţiunea plan-orizontală pătrată25. Întregul grup de morminte se găsea plasat pe un vârf al grindului nisipos, la circa 0.75m adâncime. Deşi s-au deschis secţiuni de control în întreaga zonă imediat învecinată, radial, până la o distanţă de circa 25-30 m de locul grupului de morminte, nu au mai fost descoperite alte complexe. Grupul celor patru vase descoperite cu câteva luni înainte de către lucrătorii de la staţia de pompare se găsea la circa 150-200 m spre est. În anii 1986-1987 întregul grind, ca şi altele din preajmă , a fost nivelat şi acoperit cu o plantaţie de pomi fructiferi, alte cercetări arheologice fiind astfel imposibile. Descoperirea de pe Grindul Ciumaţi-Brânză a mai fost completată, în vara următoare, prin descoperirea unui alt grup de asemenea morminte, distrus însă de bulldozere, pe Grindul Ciobanului, situat la circa 3 km vest de Grindul Ciumaţi, precum şi prin alte descoperiri făcute în cadrul necropolei plane de incineraţie de pe grindul Ostrovogania. Astfel de materiale se găsesc din abundenţă pe plajele lacului Bistreţ, dovedind o locuire intensă (Fig. 8). Resturile unei locuinţe de suprafaţă, de dimensiuni apreciabile şi cu pereţii din chirpici groşi, aşezaţi pe o structură din pari şi nuiele, au fost descoperite, împreună cu un bogat material ceramic, pe malul de sud al lacului Bistreţ, pe grindul Prundu Măgarilor, în cursul unui sondaj din 1992. Din păcate din locuinţa de suprafaţă se mai păstrase in situ, foarte puţin, în schimb s-a constatat că depunerea Bistreţ-Işalniţa suprapunea un alt nivel caracterizat prin material ceramic cu totul tipic culturii Gârla Mare, fapt ce permite precizarea succesiunii în timp a celor două etape. În apropierea locuinţei de suprafaţă Bistreţ-Işalniţa, pe plajă, a mai fost găsit şi un pumnal din bronz cu limbă la mâner. Pe baza caracteristicilor repertoriului ceramic al acestor descoperiri, cu foarte bune analogii în alte localităţi situate în sectorul Turnu Severin-Corabia al Văii Dunării, sau în zona imediat învecinată26, a fost definit grupul cultural Bistreţ-Işalniţa, ca ultimă manifestare a epocii bronzului în zona Dunării oltene, grup apărut ca rezultat al pătrunderilor de factură Belegiš dinspre vest27.
În cursul aceleiaşi campanii s-au efectuat şi câteva sondaje pe Grindul Gârla Boii, de fapt pe ceea ce a mai rămas din acesta în urma amenajărilor făcute în zona lacului Bistreţ. Din fostul grind, ce se întindea de-a lungul malului sudic al lacului până la gura canalului Gârla Boii, a mai rămas doar o porţiune înaltă de circa 5 m faţă de nivelul actual al lacului, cu o lungime de circa 300 m, situată în faţa actualei ferme piscicole Bistreţ. Chiar şi acest rest de grind era afectat de două şanţuri late şi adânci de 3 m, făcute în 1981 cu bulldozerul, care traversau grindul de la un capăt la celălalt. A fost trasată o secţiune cu dimensiunile 60 x 1.5 m, care tăia grindul de la nord către sud, fiind întreruptă de cele două şanţuri. În zona cea mai ridicată, la - 0.43 m a fost descoperit un mormânt de inhumaţie cu scheletul în decubit ventral, cu braţele îndoite şi plasate sub torace. Picioarele erau îndoite din genunchi şi aşezate pe stânga. Orientarea scheletului era NNE-SSV. Resturile osteologice se găseau într-un sol nisipos, galben la culoare, conturul gropii neputând fi surprins. Deasupra se găsea o groapă cu o umplutură din sol negru, care a deranjat mormântul. La 0.45 m vest de schelet, fără a se putea preciza apartenenţa la mormânt, se găsea un vas, fragmentar, din pastă neagră cu pete cafenii, cu pântecul bombat şi umărul marcat de un prag, decorat cu patru nervuri în relief dispuse vertical şi simetric. În interior se găsea o vertebră de animal. La circa 0.65 m est de schelet au mai fost găsite şi patru aşchii din silex. După formă şi decor vasul se apropie de forme cunoscute pentru cultura Basarabi28. De altfel într-o suprafaţă deschisă spre est faţă de secţiunea I, a fost descoperită şi o groapă cu câteva cioburi Basarabi tipice. În colecţia Şcolii generale din Bistreţu Nou se găseau mai multe fragmente adunate de elevi de pe grindurile din împrejurimi, între care şi câteva cioburi Basarabi, descoperite pe grindurile Gârla Boii şi Gagiu29. În partea sudică a grindului a fost descoperit un complex alcătuit dintr-o aglomerare de chirpic ars şi fragmente ceramice dela vase de dimensiuni mari, în majoritate din pastă grosieră, roşii-căramizii şi câteva fragmente din pastă mai bună, cu decor Basarabi. În aceiaşi secţiune, la capătul de sud, într-o zonă în care fusese ridicată o construcţie temporară a fostului CAP Bistret, s-au descoperit şi două gropi cu material ceramic fragmentar. Cioburile proveneau de la castroane cu marginea teşită spre interior, sau de la vase cu cu marginea arcuită spre interior şi lăţită, decorate cu impresiuni făcute cu unghia sau cu benzi din incizii scurte dispuse sub buză, decor şi forme care le asigură apartenenţa la repertoriul ceramic Coţofeni. Sondajele de pe Gârla Boii au continuat şi in campania 1984 când, într-o altă zonă a grindului, au fost cercetate trei gropi cu material ceramic reprezentat prin cioburi de la vase de formă bitronconică, de dimensiuni mari, din pastă cu cioburi pisate, la partea exterioară acoperite cu un slip negru, lustruit, iar la interior având o culoare cărămiziu-gălbuie, unele fiind decorate cu caneluri în maniera tipică ceramicii de la începutul epocii fierului din sudul Olteniei. Materiale asemănătoare au mai fost găsite şi într-o aglomerare de chirpic, alături de o vatră aşezată direct pe sol, reprezentând resturile unei locuinţe. Sporadic au mai fost găsite cioburi Dridu. Tot în campania din 1984 a mai fost efectuată şi o intervenţie de salvare, recuperându-se inventarul unui mormânt de inhumaţie din perioada migraţiilor, descoperit pe Grindul Lazăru30.
Către sfârşitul campaniei din 1984 a fost efectuat un sondaj pe malul de sud al Bazinului 1, chiar în faţa satului Plosca, în punctul Cabana de metal, unde eroziunea continuă a apei provocase prăbuşirea unei construcţii pescăreşti în urma ruperii malurilor. Fondurile restrânse nu au permis definitivarea sondajului. În secţiunea trasată (10 x 2 m) s-a observat următoarea succesiune stratigrafică: imediat sub solul vegetal, gros de circa 0.10-0.15 m, se găsea un strat de sol nisipos, negru la culoare, gros de 0.50-0.60 m, cu material ceramic şi oase de animale, cu rare fragmente de chirpic. Dedesubtul acestuia se afla o depunere cenuşiu-gălbuie, lutoasă, cu cioburi şi mai rare oase de animale. Ceramica din prima depunere, cea de sus, se caracteriza prin absenţa decorului incizat sau imprimat, ornamentaţia cioburilor fiind în exclusivitate canelată. Formele frecvente sunt străchinile cu marginea arcuită spre interior, uneori cu o proeminenţă sub margine, sau vasele tronconice cu marginea răsfrântă. În depunerea cenuşiu-gălbuie s-au descoperit cioburi de la castroane, amfore, ceşti, cu decor în tehnica împunsăturilor succesive, motivele fiind incrustate cu substanţă albă. Pe baza caracteristicilor materialului ceramic stratul de jos aparţine culturii Gârla Mare, iar cel de sus primei epoci a fierului. Izolat a fost găsită şi o ceaşcă fragmentară, decorată cu caneluri fine, înguste, dispuse vertical, ce poate fi atribuită grupului Bistreţ-Işalniţa.
La sfârşitul campaniei din 1984, în cursul unei recunoaşterei de teren pe grindul Ostrovogania, în punctul Malu Mare, au fost descoperite materiale provenind de la un mormânt de incineraţie descoperit întâmplător de pescarii Fermei piscicole. Locul descoperirii se afla pe malul de sud al grindului, într-o zonă în care apa lacului a creat un soi de golf prin erodarea malului înalt, în acel loc, de circa 1.5-1.2 m. Atât pe plajă, cât mai ales în apa puţin adâncă de lângă mal se găseau numeroase fragmente ceramice şi chiar unele vase întregi, provenite din morminte distruse. Grindul Ostrovogania31 se prezintă astăzi ca o insulă aflată în mijlocul actualului Bazin 2, legătura cu malurile fiind posibilă prin digul care, travesând lacul de la gura Desnăţuiului până în dreptul Fermei 3 pomicole, atinge şi capătul vestic al grindului. În fapt, înaintea amenajărilor din 1968-1970, Ostrovogania era de fapt un soi de peninsulă desprinsă din malul nordic al Lacului Bistreţ, peninsulă ce prin inundaţiile de primăvară devenea episodic un ostrov. Întregul grind este constituit din nisip eolian, înierbat, aşezat pe un sol negru, nisipos, rezultat în bună măsură din aluviuni depuse în cursul revărsărilor. Faţă de actualul nivel al apei la începutul lunii Iunie, grindul se ridică în medie cu 0.50-0.70 m, punctul cel mai înalt fiind în locul descoperirii cimitirului de incineraţie. Către nord, grindul coboară până la nivelul apei, iar către est se prelungeşte printr-o limbă de nisip ce apare odată cu scăderea apei din lac. Întreaga suprafaţă a grindului este acoperită cu o iarbă deasă, măruntă şi cu scaeţi. Până la începerea cercetărilor arheologice pe grind se aşezau uneori târle de oi, iar pe plaje şi pe limba de nisip dinspre răsărit se găseau colonii de păsări acvatice. Primele morminte cercetate (M.1-4) au fost descoperite în ruptura malului, unde fuseseră dezvelite de apă. Datorită faptului că acţiunea valurilor, sporită de vânturile foarte puternice dinspre vest, ducea la o continuă prăbuşire a malului grindului, săpăturile s-au făcut prin deschiderea unor suprafeţe lungi, paralele cu malul, cu scopul principal de a salva cât mai mult posibil din cimitirul de incineraţie. Cu timpul săpătura a înaintat şi către interior, în final fiind cercetată o suprafaţă totală de circa 1350 m2. Datorită, pe de-o parte, fondurilor reduse, iar pe de altă parte nivelului crescut al apei din lac în perioada Septembrie-Iunie, cercetările arheologice s-au desfăşurat prin campanii anuale, relativ scurte de circa 3-4 săptămâni. Procesul de autocolmatare al lacului accentuându-se de la an la an a făcut ca săpăturile, care în perioada 1985-1987 aveau loc în cursul lunii Iulie, să fie făcute în lunile August-Septembrie, când nivelul apei devine cel mai scăzut, fiind astfel posibilă o cercetare mai completă. Înaintea începerii săpăturii s-a observat că materialele arheologice reprezentate prin numeroase fragmente ceramice se găsesc răspândite pe plaja de sud a grindului, începând aproximativ din dreptul micului golf şi mergând până către capătul limbii de nisip de la extremitatea estică a Ostrovoganiei, răspândirea materialului corespunzând cu direcţia de mişcare a apei împinsă de vântul dominant de vest. Cioburile de pe plajă aparţin, în cea mai mare parte, epocii bronzului, respectiv culturii Gârla Mare, dar şi grupului Bistreţ-Işalniţa, Hallstattului mijlociu, cultura Basarabi, precum, ceva mai puţin, şi epocii Laténe. Sporadic, în punctul Malu mare, au apărut şi cioburi Coţofeni. După descoperirea şi salvarea primelor patru morminte s-a trecut la cercetarea sistematică a cimitirului. În decursul celor 8 campanii de săpături au fost descoperite 69 de morminte, dintre care 1 de inhumaţie şi 68 de incineraţie. Din punct de vedere stratigrafic s-a observat că, imediat sub stratul vegetal actual, urmează o depunere de nisip eolian, galben-cenuşie la culoare, care acoperă o depunere de sol nisipos amestecat cu mâl de lac, foarte negru, cu o grosime în medie de 0.40-0.50 m, sub care se află un sol din nisip cu lut, cenuşiu la culoare. Datorită apei de infiltraţie nu s-a putut ajunge, nici chiar în anii cu cel mai scăzut nivel al apei, la solul virgin. În general s-a atins adâncimea de 1.20-1.00 m, cotă la care se aflau fundurile mormintelor cercetate. În depunerea neagră, pigmentată cu sfărâmături de scoici, au fost descoperite, fără a se putea identifica cu precizie un nivel arheologic, materiale Latčne, cioburi hallstattiene, cioburi Gârla Mare antrenate. La partea inferioară a acestei depuneri au fost descoperite 17 complexe constituite din gropi cu dimensiuni variabile sau aglomerări de chirpic ars. Trebuie subliniat faptul că, datorită inundaţiilor periodice dela sfârşitul lui Septembrie şi până la începutul lunii Iunie, conţinutul acestei depuneri a fost uniformizat fapt ce face deosebit de dificilă suprinderea prin răzuială a contururilor complexelor adâncite. Cercetarea gropilor nu a fost posibilă în întregime datorită apei de infiltraţie. În schimb complexele constituite din aglomerări de chirpic au putut fi înregistrate pe planuri şi cercetate ca atare. Este vorba de complexele notate pe plan cu siglele A, D, F, J, K, M, N, O, R, S, T, U. Dintre acestea cele mai semnificative erau A, J, K, M, N şi O. Caracteristica lor comună era dată de bucăţile de chirpic foarte puternic arse, păstrând urme de pari de la construcţii din lemn, prezenţa unor fragmente cu urme de făţuială, precum şi fragmentele de cruste de vetre, toate în poziţie secundară. Materialul arheologic asociat era constituit din cioburi de la vase puternic arse secundar, din care s-au putut reconstituit parţial câteva ceşti, precum şi o jumătate de la un vas-solniţă= Zwillingsgefäß, cu picior inelar, deformat în urma unei arderi secundare foarte puternice, care l-a şi vitrifiat parţial, găsit între resturile complexului K. În preajma complexului O a fost găsit şi un fragment de cuţit din bronz din categoria Griffdornmesser. Atât jumătatea de vas-solniţă, cât şi ceştile reconstituite, sunt decorate cu caneluri fine dispuse în ghirlandă, decor specific ceramicii grupului Bistreţ-Işalniţa. Cioburi de acelaşi fel au mai fost găsite şi în gropile cercetate parţial - complexele B, C, E, G, H, P -, a căror umplutură era constituită în special din fragmente de chirpic ars. Funcţionalitatea acestor gropi şi aglomerări de chirpic cu cioburi este dificil de stabilit. Un prim indiciu îl constituie însă faptul că toate sunt constituite din resturi de la arderea unor construcţii din lemn, împreună cu ceramica, iar în plus faptul că în cazul complexului N, acesta suprapune un mormânt de incineraţie a cărui urnă era o ceaşcă de tip kantharos, cu secţiunea plan-orizontală rectangulară şi decorată cu caneluri înguste dispuse vertical pe corp, formă tipică grupului Bistreţ-Işalniţa. Ţinând cont de aceste constatări trebuie luată în considerare posibilitatea ca aceste complexe - gropi şi aglomerări cu chirpic - să fi avut o funcţionalitate legată de practicile mortuare.
Aşa cum rezultă din planul cimitirului (Fig. 9), structura acestuia nu este foarte clară, deşi este evidentă concentrarea mormintelor în zona centrală a suprafeţei cercetate, o altă grupare mai putând fi, eventual, reprezentată de mormintele 45, 50-51, 53, 55-57, 59-60. La extremitatea vestică a necropolei există micul grup al mormintelor 13, 15 şi 25, care însă aparţin grupului Bistreţ-Işalniţa32, la fel cu mormintele 3, 37, 38, 40, 58, toate ilustrând un ultim orizont de înmormântări al necropolei. Structura acestor morminte este în general mai puţin complexă, unele morminte având doar urna (M.13, 58), altele un vas urnă şi o strachină drept capac (M.3, 15 şi 40), în vreme cel altele au avut oasele calcinate amestecate cu fragmente ceramice (M.25, 37-38). Situaţile în care au fost descoperite ultimele trei morminte nu erau suficient de clare pentru a putea deosebi o altă grupă rituală cu morminte cu resturile cinerare depuse în groapă. Din restul mormintelor 59 aparţin epocii bronzului, respectiv culturii Gârla Mare, iar altele două nu au putut fi încadrate. Este vorba mai întâi de M.31, un mormânt de incineraţie cu oasele calcinate depuse direct pe sol şi acoperite cu un fund de la un vas de dimensiuni mari, din pastă amestecată cu cioburi pisate, având drept caracteristică un fund cu umbo pronunţat, trăsătură neîntâlnită în repertoriul ceramicii Gârla Mare. Al doilea mormânt neîncadrat este M.64, de inhumaţie, o apariţie insolită în cadrul necropolei. Groapa mormântului, de formă circulară era săpată din depunerea neagră, având în plan o formă circulară. Scheletul era depus în poziţie ghemuită, stând pe şezut, cu genunchii aduşi la umăr, iar călcâiele lângă coccis. Braţele îndoite din cot erau aduse cu palmele la piept. Craniul se găsea cu faţa aplecată spre în jos. Orientarea scheletului, în cazul acestei poziţii cu totul neobişnuite, era VSV 4600?-ENE 1400? (Fig. 10). Mormântul nu avea nici un element de inventar. Lipsa inventarului face imposibilă încadrarea descoperirii, cu atât mai mult cu cât şi ritualul, aşa cum am spus, apare cu totul insolit. Menţionăm că la începutul cercetării pe Ostrovogania, în Iulie 1985, în apa puţin adâncă din dreptul punctului Malu mare au fost găsite resturile unui schelet uman (oasele braţului drept, două femure şi o tibie, o calotă craniană şi o mandibulă) ceea ce ar putea să indice că M.64 nu a fost singular.
Celelalte 59 de morminte, toate de incineraţie, aparţin culturii Gârla Mare. Ca de altfel şi celelalte înmormântări, mormintele Gârla Mare au apărut chiar la partea inferioară a stratului negru, la adâncimi cuprinse între 0.65 şi 0.90 m, în funcţie de înălţimea malului. Din punctul de vedere al ritualului ele se pot împărţi în două grupe: morminte de incineraţie în urnă şi morminte de incineraţie cu oasele depuse în groapă. Prima grupă cuprinde majoritatea mormintelor (56), grupa a doua fiind reprezentată prin mormintele 48, 67 şi 69. Deşi din motivele pe care le-am arătat, contururile gropilor nu puteau fi surprinse decât cu foarte mare dificultate, de la cota de 0.60 m s-a săpat doar prin răzuiri succesive, iar aproape toate mormintele au fost secţionate din momentul în care se ajungea la elementele din partea sa superioară (capacul sau gura urnei). În felul acesta s-a reuşit în câteva cazuri surprinderea pe plan ca şi pe profil a contururilor gropilor funerare (Fig.12/A). S-a putu astfel observa că nu în toate cazurile urna era depusă direct pe fundul gropii mormântului, existând cazuri în care au fost găsite dedesubtul urnei cioburi, cenuşă şi chiar fragmente mici de oase calcinate, fără ca acest fapt să se datoreze vreunui deranjatment ulterior. Am putut deosebi în consecinţă o grupă cu urnele direct pe fundul gropii, iar altele depuse după ce în groapă fuseseră aruncate resturi ridicate, foarte probabil, de pe rugul funerar. Structura mormintelor descoperite pe Ostrovogania se încadrează în regulile observate şi în alte necropole ale culturii Gârla Mare33, elementele principale fiind vasul urnă, vasul capac şi vasele adiacente, poziţia acestora fiind fie la exterior, fie în interiorul urnei. Drept urne au fost folosite amfore simple, cu marginea răsfrântă spre exterior, gât înalt, corp piriform, cu două sau patru torţi, amfore etajate cu două sau patru torţi, vase kantharos de dimensiuni diferite, ceşti cu o toartă supraînălţată, sau chiar jumătăţi de vase-solniţă. În majoritate, drept capace pentru urne, au fost folosite binecunoscutele castroane cu marginea lobată sau dreaptă, cu una sau două torţi, dar există şi morminte în care capacul era reprezentat de o ceaşcă, sau de fundul unui vas mare. Vasele adiacente sunt reprezentate în majoritate prin ceşti cu marginea răsfrântă, gât cilindric, umăr marcat, cu corpul bombat cu proeminenţe împinse din interior, cu o toartă trasă din buză, supraînălţată şi, uneori, prevăzută cu o protomă. Le urmează, ca frecvenţă, pixidele, cu marginea simplă, gât tronconic sau cilindric scurt, cu corpul cu patru proeminenţe perforate, împinse din interior, cu capace cu perforaţii, apoi vasele zoomorfe, sau cu protome zoomorfe. La cinci morminte au fost descoperite figurine antropomorfe (de pildă M.8, Fig.11/5a-c), de obicei una singură, doar în cazul M. 52, fiind vorba de 2 asemenea piese. Figurinele au fost depuse fie la exterior, fie in interior. Menţionăm faptul că în cursul săpăturii, au mai fost descoperite şi alte figurine,fragmentare, ce puteau proveni de la alte complexe funerare distruse34. La câteva morminte, printre resturile cinerare, au fost descoperite fragmente de la piese de port din metal, puternic deteriorate însă de focul rugului. Pe lângă mormintele cu structură complexă au fost descoperite însă şi morminte constituite doar din urnă şi capac sau doar urnă, cel mai adesea o ceaşcă, în aceste cazuri, judecând după cantitatea şi mărimea oaselor calcinate, fiind foarte probabil vorba de copii (Fig. 14/M.61, M.62). Decoraţia vaselor, în tehnica inciziei sau a împunsăturilor succesive şi folosind procedeul incrustaţiei cu substanţă albă, folosea motivele binecunoscute pentru cultura Gârla Mare cum sunt zig-zagul, ghirlanda, motivele spiralo-meandrice cu diferitele lor variante, cercurile concentrice, ca şi canelurile late, scurte dispuse pe umarul vaselor, prin repertoriul formelor ca şi prin ornamentaţie cimitirul de pe Ostrovogania fiind, cel puţin parţial, contemporan cu cel de pe Grindul Tomii.
Cimitirele culturii Gârla Mare se caracterizează prin numărul mare al înmormântărilor35, cele 59 de morminte de la Ostrovogania reprezentând desigur doar ceea ce s-a mai păstrat din necropolă. Este imposibil de apreciat numărul înmormântărilor din care a fost constituit cimitirul astfel de încercări fiind lipsite de orice temei. Se cunosc puţine lucruri privind structura cimitirelor Gârla Mare, grupările observate în cazul necropolei de la Grindul Tomii putând reflecta însă structura comunităţii din viaţă de zi cu zi36 , fiind astfel de aşteptat ca această eventuală regulă de împărţire a cimitirului, să se repete şi în cazul altor descoperiri similare. Către nord de suprafaţa cercetată pe Ostrovogania ,terenul coboară foarte mult, astfel că verificarea acestei părţi a grindului a fost împiedicată de nivelul tot mai ridicat al apei de infiltraţie. Aproximativ la jumătatea grindului, la circa 600-700 m vest de cimitirul cercetat, prin recunoaşteri de suprafaţă a fost înregistrată o zonă situată tot pe malul sudic, unde materialul ceramic Gârla mare se găseşte desemeni răspândit pe plajă. În acest loc malul înierbat al grindului se ridică abia cu 0.50-0.60 m deasupra luciului apei astfel că o verificare prin săpătură este sortită eşecului. Nu s-au găsit oase calcinate şi nici vreun element care să indice complexe cu caracter funerar. Este posibil ca aceste urme - în speţă ceramica - să reprezinte cele mai apropiate, în spaţiu, vestigii de locuire corespunzătoare necropolei din punctul Malu mare. Încă din 1985-1986 pescarii din Bazinul 2 ne-au semnalat descoperirea unor materiale arheologice pe malul de nord al grindului Prundu Măgarilor, aproximativ peste lac de cimitirul de la Ostrovogania-Malu mare. Recunoaşterile de teren ne-au permis identificarea unei alte zone cu mult material Gârla Mare, dar şi din alte perioade, răspândit pe plaja grindului, mai cu seamă în punctul La rampa boţogului. În 1991 au fost recuperate de pe plajă, unde se aflau deja în poziţie secundară, fiind mişcate de valurile de la mal, o amforă etajată, întregibilă, o ceaşcă şi fragmente de la un castron, în amforă mai păstrându-se resturi de cenuşe, putând fi vorba de un inventar funerar aparţinând culturii Gârla Mare. Concomitent cu restrângerea cercetării la necropola în 1992 au fost făcute mai multe sondaje de control, iar în 1993 s-a trecut la cercetarea sistematică, în paralel cu încheierea săpăturilor la cimitir, a obiectivelor de pe Prundu Măgarilor. Am amintit rezultatele sondajelor din 1992 care au dus la identificarea unei locuiri Bistreţ-Işalniţa, puternic afectată de apă. În 1993 a fost descoperit un complex aparţinând Hallstattului târziu asupra căruia nu mai insistăm, fiind deja publicat37.
În anul 1994 cercetarea a fost concentrată asupra vestigiilor Gârla Mare din punctul La rampa boţogului. Grindul Prundu Măgarilor este astăzi o peninsulă bine conturată, desprinsă din malul de sud al fostului lac Bistreţ (actualul Bazin 2), în faţa localităţii Cârna. Către sud, peninsula este înconjurată de un gâldău denumit de localnici Ochiu Dracului. Spre vest limba de pământ se leagă cu restul malului fiind în relaţie cu ultimele resturi din Grindul Gagiului şi cu grindul Baba Opriţa, ultimul devenit între timp o dună de nisip zburător. În punctul cel mai înalt de pe mal, grindul atinge înălţimea de 1 - 1.2 m, faţă de nivelul apei la începutul lunii August. Cea mai mare parte a resturilor de locuire aparţinând culturii Gârla Mare de pe Prundu Măgarilor se găsea în zona ocupată acum de apa lacului, către sud, spre interiorul grindului acestea dispărând treptat.
Au fost trasate 13 secţiuni în general perpendiculare pe malul grindului, cu o suprafaţă totală de 360 m2, obiectivul principal al cercetării fiind studierea vestigiilor din epoca bronzului, cultura Gârla Mare Fig.15-16). Din punct de vedere stratigrafic, situaţia este identică cu cea de pe grindul Ostrovogania: Imediat sub solul vegetal actual, foarte subţire, se găseşte un strat de nisip, gros de 0.15-0.25 m, adus de vânt, dedesubtul căruia se află solul negru-cenuşiu, din nisip şi mâl de lac uniformizat în urma inundaţiile periodice. Grosimea acestei depuneri variază între 0.60 m şi 1.00 m. Stratul conţine material arheologic reprezentat prin cioburi, oase de animale, pietre, fragmente de chirpic. Materialul arheologic apare pe la 0.40 m, majoritatea cioburilor găsindu-se la - 0.80-0.95 m, adică la partea inferioară a stratului negru-cenuşiu. Dedesubtul acestuia se află un lut galben, reprezentând solul virgin, care nu a fost observat pe Ostrovogania. Uniformizarea depunerii negre-cenuşii nu permite distingerea unor nivele aparte, dar judecând după faptul că primele cioburi care apar, sporadic, aparţin perioadei hallstattiene timpurii este de presupus o locuire de acest fel pe grind. Materialele Gârla Mare apar răspândite la partea inferioară a stratului, unde au fost surprinse şi câteva complexe. În secţiunile VI în 1994, iar apoi în 1995 în X şi XII, a fost dezvelit un complex alcătuit dintr-o aglomerare constituită din resturi de lut făţuit şi ars, chirpici, printre care se găseau cioburi de vase şi vase întregibile. Complexul, cu o formă neregulată în plan, ocupa o suprafaţă cu dimensiunile aproximative de 6 x 3 m, putând reprezenta resturile unei construcţii de suprafaţă. În lipsa gropilor de par sau a altor elemente clare, nu putem să precizăm planul construcţiei, cu atât mai mult cu cât, către nord, complexul a fost deranjat de apa lacului, care a deplasat mult material arheologic, limita din această parte neputând fi stabilită. Printre bucăţile de chirpic au fost descoperite, în stare fragmentară, altele întregibile parţial, ceşti cu o toartă, un vas de tip kantharos, un vas zoomorf, castroane, cioburi de amfore, toate decorate în maniera tipică culturii Gârla Mare. Către extremitatea estică a complexului a fost descoperit un bulgăre cu diametrul de 0.10 m, din pastă albă, posibil aceiaşi substanţă utilizată la incrustarea motivelor ornamentale de pe vase. Alături de acest bulgăre au mai fost descoperite şi două obiecte din lut, cilindrice, având, fiecare, unul din capete modelat, ce ar fi putut fi folosite la imprimarea unor motive - cercurile concentrice -, în pasta crudă a vaselor. Către capătul vestic al aceluiaşi complex au fost descoperite o daltă-străpungător din bronz şi o lamă din silex gălbui. Merită subliniată prezenţa unor fragmente de oase calcinate printre cioburile şi bucăţile de chirpic ale complexului. Aproximativ la mijloc, complexul era străpuns de o groapă, de formă circulară în plan, adâncă de 0.40 m şi intrând în solul virgin, săpată de la un nivel superior, cu o umplutură constituită din pământ şi multă cenuşe. La circa 3 m spre SE de resturile acestei construcţii a fost desoperit un rest de podină din lut, cu o grosime de 0.03 m, arsă pe loc, pe care se aflau de asemeni cioburi Gârla Mare. Nici în preajma acesteia nu au fost descoperite urme de par. La sud de restul de podină, săpat de la baza stratului negru-cenuşiu a fost descoperit un cuptor constituit dintr-o groapă de deservire, cu o formă ovală în plan care comunica, la capătul dinspre nord, cu focarul cuptorului, ce fusese acoperit cu o boltă din lut, păstrată în bună măsură (Fig. 16). Focarul se găsea într-o groapă de formă circulară, întregul cuptor având o lungime de 1.5 m, cu diametrele transversale de 0.70 m, focarul, şi 0.85 m, groapa de deservire. În S. I a fost descoperită o vatră, parţial distrusă de apă, din care se mai păstra o porţiune cu un diametru de 2.00 m. Vatra era constituită dintr-o făţuială din lut, groasă de 0.03-0.05 m, aşezată direct pe sol şi arsă la alb-gălbui. Materialul arheologic din imediata apropiere era constituit din cioburi Gârla Mare tipice. În S. III la -.095-1.10 m de la nivelul actual de săpare (în acest loc solul grindului se înălţa cel mai mult) au fost descoperite mai multe fragmente ceramice de la vase parţial întregibile, remarcându-se forme cum sunt ceştile, vasul tavă, vasele kantharos. Printre ele s-au găsit 2 fragmente de ace şi un pandantiv circular din bronz, precum şi bucăţi din metal de la obiecte ce nu au putut fi identificate. În secţiunea V, alături de grămezi de bulgări din chirpic a fost descoperită o groapă de formă circulară în plan, cu o umplutură neagră-cenuşie, cu cioburi Gârla Mare. În preajmă au fost găsite un fragment dintr-un cuţit din bronz şi o tablă din acelaşi metal. Fragmente de ace din bronz au mai fost găsite şi în suprafeţele VII şi IX. În suprafaţa XIII, în 1996, a fost descoperit un complex alcătuit dintr-o groapă de formă circulară, în care se găsea, spart pe loc, un vas de provizii de dimensiuni mari, din pastă de uz comun, cu marginea simplă. Printre cioburile din preajma complexului s-au găsit fragmente de castroane şi ceşti Gârla Mare tipice. Deasupra se găsea o râşniţă din piatră, iar, atât la partea superioară a gropii, cât şi în umplutura ei, printre cioburile vasului, se găseau bucăţi mari de chirpic, cu amprente de pari. În cursul cercetărilor în staţiunea de pe Prundu Măgarilor au fost prelevate 10 probe de oase de animale pentru determinări 14C38.
Problemele culturii Gârla Mare prin prisma cercetărilor din zona Bistreţ nu sunt expuse aici în detaliu din evidente considerente de spaţiu39. Menţionăm însă pe scurt câteva din observaţiile preliminare prilejuite de cercetările întreprinse. În primul rând o serie de materiale din mormintele cimitirului de pe Ostrovogania, cărora le adăugăm vase din colecţiile particulare sau din colecţiile şcolilor din Bistreţ şi Goicea, ne îngăduie să susţinem existenţa unei etape deja foarte timpurii a culturii Gârla Mare în sectorul oltean al Dunării40, ceea ce ar confirma o părere mai veche exprimată de Ion Nestor41. O serie de piese de port din metal (pandantive), ca şi formele şi decorul multor vase din morminte, atestă un orizont de înmormântări pe Ostrovogania corespunzător a ceea ce s-a denumit faza Cârna, a culturii Gârla Mare42. Deşi numărul mormintelor este redus, alte înmormântări, prin elementele lor de inventar, lasă să se întrevadă şi un alt orizont de înmormântări Gârla Mare, mai târziu, provizoriu denumit faza Orsoja43, cu puţin anterior mormintelor Bistreţ-Işalniţa amintite.
Cercetarea vestigiilor Gârla Mare este continuată în zona complexului lacustru Călugăreni-Bistreţ-Nedeia prin începerea cercetării pe malul de sud al fostei bălţi Nasta. Modificările severe din anii 1968-1970 nu ne mai permit astăzi să stabilim cu precizie relaţia topografică dintr-o aşezarea descoperită în August 1996 şi necropola cercetată pe Grindul Tomii. Din informaţiile localnicilor reiese faptul că aşezarea nou identificată ar putea să se afle la circa 150-200 m VNV de fostul cimitir. Materialul ceramic descoperit în două gropi, din aşezare, săpate în 1996, este identic cu cel din necropola de la Grindul Tomii, ceea ce deschide posibilitatea ca aşezarea să fie cea corespunzătoare cimitirului. În anul 1990, pe malul de sud al fostei bălţi Nasta, a fost descoperit şi salvat un complex, probabil cu caracter funerar, care a fost atribuit Hallstattului timpuriu44. Materiale hallstattiene timpurii, în speţă ceramică canelată, se găsesc din abundenţă pe plajele fostelor bălţi Bistreţ, Cârna şi Nasta, sau pe grindurile din zonă, dovedind o locuire intensă, de altfel cunoscută nu numai pentru sectorul oltean al Dunării, care a fost definită drept grupa culturală Vârtop45.
În 1995 printr-o recunoaştere de teren, au fost identificate ceea ce păreau a fi resturile unei locuinţe de suprafaţă, distruse de apă, în punctul denumit de localnici La nea Vasile Feraru, pe malul nordic al grindului Prundu Măgarilor. În urma unei săpături de salvare, fiind deschisă o suprafaţă de circa 50 m2, prin care s-a dezvelit o massă de chirpic amestecată cu cioburi. După ridicarea massei de chirpic s-a observat că sub aceasta se găseau câteva gropi, circulare sau ovale în plan, toate umplute cu bucăţi de chirpic, provenind din resturi de construcţii din lemn, incendiate (Fig. 17). În gropile 1-4, alături de chirpicii masivi, se găseau şi cioburi de la vase întregibile, doar parţial. În groapa 5 s-a găsit o cantitate remarcabilă de chirpici masivi, cu urme de pari, iar pe fund un vas miniatural - amfora bitronconică. În gropile 1 şi 2, sub umplutura din chirpici, au fost descoperite vase, parţial întregibile. Dintre forme menţionăm amfora bitronconică, strachina cu marginea arcuită spre interior, vasul "sac", cu marginea dreaptă, simplă. Decorul era constituit, în cazul amforelor, prin caneluri oblice pe pântec, în cazul străchinilor, prin caneluri în ghirlandă - aşa zisul motiv stelar -, în interior, sau oblice pe buză. Vasul sac avea un decor constituit printr-un brâu alveolar, foarte pregnant, cu proeminenţe dispuse alternativ. Analogiile destul de apropiate pentru ceramica din complexul de pe Prundu Măgarilor se găsesc în cea ce se numeşte grupul Vârtop46. Denumirile de "cultura Vârtop","grup Vârtop", sau "Vârtop-Susani", nu ni se par întru totul justificate, căci, pe de-o parte, condiţiile de descoperire din situl eponim nu sunt câtuşi de puţin clare, iar pe de altă parte, datorită aceloraşi condiţii puţin satisfăcătoare de cercetare, ca şi de iniţială publicare, materialele sunt amestecate, după cum s-a mai spus47. Formele ceramice din complexul de pe Prundu Măgarilor, amforele bitronconice, cu decor canelat, străchinile cu marginea arcuită spre interior, cu caneluri oblice pe buză şi "motivul stelar" pe interior sunt forme cu întinsă răspândire în bazinele Mijlociu şi Inferior ale Dunării, la finele epocii bronzului şi la începutul epocii fierului, care documentează un fenomen mult mai larg, denumit cu fericită inspiraţie "contraofensiva blocului carpatic"48.
În cadrul acestui fenomen întins se cunosc o serie de monumente legate de practicile funerare, sau de cult, cu un caracter aparte, reflectând o anume dinamică socială, cum este de pildă descoperirea de la Susani49. Un astfel de caracter îl are şi complexul din punctul La nea Vasile Feraru, unde în groapa 6 au fost găsite, sub bucăţile de chirpic, pe fundul gropii, o mandibulă, un fragment de calotă craniană, un os iliac şi un fragment de os lung, toate umane, arse parţial50.
În cursul campaniei din 1996, pe malul de sud al fostei bălţi Nasta, a fost identificată şi cercetată parţial o altă aşezare hallstattiană timpurie. Materialul ceramic, variat şi bogat, este cu totul asemănător celui descoperit pe Prundu Măgarilor , pe plajele grindului Branişte, sau în complexul salvat în 1990.
Staţiunea se află pe malul înierbat al bălţii Nasta, unde stratul de cultură,nisipos, negru-cenuşiu la culoare, cu cioburi, oase de animale, chirpici şi pietre, are o grosime medie de 0.40-0.60 m. Aşa cum s-a putut observa prin taluzarea malului, din acest strat pornesc numeroase complexe adâncite, unele de dimensiuni notabile, în solul virgin reprezentat prin lut galben. Aceste complexe se găsesc, în număr mare, şi pe plaja rezultată din "spălarea" continuă a malului. Cercetarea din 1996 s-a restrâns la salvarea a cât mai multe din aceste complexe afectate de apă, fiind descoperite, înregistrate şi cercetate 17 gropi (Fig. 18). Ceea ce a putut fi cercetat constituie de fapt doar părţile inferioare ale unor gropi, restul fiind distrus. Toate aveau, în plan, o formă circulară (Fig.19). Câteva dintre gropi prezentau, ca o caracteristică aparte, o dungă neagră de arsură pe mărgini. În câteva cazuri au fost surprinse, în plan ca şi în profil, suprapuneri de gropi (Fig. 19/ gropile 7 şi 8). Materialul arheologic, destul de abundent, este reprezentat prin ceramică, în general fragmentară, dar şi cu unele vase întregibile parţial, oase de animale - de pildă în groapa 1 s-au găsit părţi de scheletele a două animale de talie medie -, bucăţi de chirpic şi de la cruste de vetre.
Ceramica este ilustrată prin străchini, din pastă de bună calitate, acoperite cu un slip negru cu luciu metalic, cu marginea arcuită spre interior, ceşti, din pastă bună, arsă la negru sau roşu cărămiziu, cu corp semisferic, cu umăr marcat, cu o toartă trasă din buză şi supraînălţătă, vase bitronconice, din pastă cu cioburi pisate, cu suprafaţa exterioară neagră, iar cea interioară uneori cărămiziu-gălbuie, cu marginea răsfrântă spre exterior şi cu proeminenţe pe pântec, dispuse pe diametrul maxim, vase "sac", cu marginea simplă, dreaptă sau uşor arcuită spre interior, din pastă de uz comun, arse la cărămiziu-gălbui, cu pete. Decoraţia constă din caneluri late, oblice, pe marginea unora din străchini, sau pe pântecul vaselor bitronconice, sau din caneluri în ghirlandă constituind un motiv stelar în interiorul străchinilor. Uneori pe umărul marcat al fragmentelor de ceşti se observă, fie caneluri scurte, oblice, fie crestături oblice. Decoraţia vaselor "sac" este în totalitate plastică, reprezentată prin brâie şi proeminenţe alveolare, ambele puternic reliefate. Repertoriul formelor, motivele decorative sunt comune celorlalte descoperiri hallstattiene timpurii din zona complexului lacustru Călugăreni-Bistreţ-Işalniţa, dovedind o intensă şi bine documentată locuire la începutul primei epoci a fierului (Hallstattul timpuriu şi Hallstattul mijlociu).
Suprapunerea unor gropi, ca şi materialul din unele din acestea - e vorba bunăoară de un vas lekane, lucrat la roată, din pastă fină, cenuşie la culoare, descoperit în groapa 3 (Fig. 20/1), arată că locuirea în staţiunea descoperită pe malul de sud al fostei balţi Nasta, a avut o durată considerabilă în timp.
Cercetările arheologice din zona lacului Bistreţ, desfăşurate timp de patrusprezece campanii, au pus în evidenţa, în principal, 5 grupe de obiective, bine reprezentate în teren, a căror cercetare poate aduce date substanţiale. Este vorba de descoperirile Coţofeni, cele ale culturii Gârla Mare, descoperirile aparţinând grupului Bistreţ-Işalniţa şi, în sfârşit, cele aparţinând primei epoci a fierului.
Deşi provin în totalitate din cercetări de suprafaţă, materialele Coţofeni prezintă importanţă căci atrag atenţia, nu numai prin varietatea tipologică a ceramicii, ci mai cu seamă prin oportunitatea oferită unor săpături sistematice pentru verificarea lacunelor de cercetare privind acest fenomen arheologic.
Vestigiile Gârla Mare, atât cele privind aşezările, cât şi descoperirile funerare, foarte numeroase în zona complexului lacustru, oferă posibilitatea aprofundării studiului relaţiei dintre habitat şi comportament funerar, într-o arie bine conturată şi cu o densitate de locuire cu totul remarcabilă.
Succesiunea Gârla Mare - Bistreţ-Işalniţa - Hallstatt timpuriu, aşa cum este documentată în zona în discuţie, deschide o perspectivă pentru urmărirea şi, mai ales, nuanţarea unui fenomen mai larg, acela al aşa zisei "hallstattizări" în sudul Olteniei. Continuarea cercetării în aşezarea de pe malul de sud al fostei băţi Nasta, coroborată cu celelalte descoperiri hallstattiene timpurii din zonă, fac posibilă o reluare a discuţiei privind noţiunea de "cultura Vârtop". O importanţă aparte o prezintă complexul din punctul "La nea Vasile Feraru" care documentează o practică de cult, de la începutul epocii fierului, mai puţin cunoscută în prezent.
În sfârşit, numeroasele descoperiri Basarabi, în afara aşezărilor fiind posibilă şi descoperirea unor complexe funerare, cel mai probabil în punctul Cabana de metal, oferă, la rândul lor, reale perspective pentru completarea şi corectarea cunoştiinţelor actuale. Continuarea cercetărilor în zona fostului complex lacustru Călugăreni-Bistreţ-Nedeia, nu este impusă doar de considerentele de ordin strict ştiinţific. Modificările brutale survenite în zonă, permanenta acţiune a factorilor de mediu, activitatea umană intensă, toate, pun în pericol, într-un ritm tot mai accentuat, obiectivele arheologice din zonă, a căror salvare grabnică se impune.