Reacţii la (re)numirea domnului Mircea Angelescu în funcţia de
director al Direcţiei Generale Patrimoniu Cultural Naţional

"SĂFIELINIŞTE!"1

Vlad V. ZIRRA
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române


Vine... E tot ăla de la ultimele acţiuni. Nici măcar nu arată bine, la câţi ani o avea (cred că vreo 3-4 mai mulţi ca mine, oricum arată cam nasol, treaba lui... Oricum e tare, la vâsta lui să aibă două grade peste mine, pesemne are spate... Ori mănâncă gras, ori bea cam mult, poate are prea multe răspunderi, că şi rapoartele astea îţi manâncă sufletu') E ceva, ori nu se simte bine, ori face ceva în afara casei! Parcă e mai obosit ca ultima dată. Zic că s-ar putea să fie adevărat ce mi-a zis în iunie Gigi, s-a băgat în alte alea... Pe cât mi-aduc aminte, zicea de ceva, că-şi face o casă pe lângă Bucureşti, unde ar fi nişte terenuri la 20 EU mp, pân' primăvară. Mă rog...

    - Să trăiţi!, încă n-a-nceput, aveţi aici un loc, vă rog, vi l-am păstrat, că s-ar putea să se umple sala... De aici se vede şi se aude bine, anume l-am ţinut, de juma' de oră... Mă gândeam că aveţi tot felul pe cap, şi cu blocajele astea de circulaţie, nu poţi să ştii niciodată când ajungi...
    - Da' tu ai unde să stai?
    - Nu vă faceţi probleme, am haina pusă alături de scaunul dvs.
    - Se circulă greu în Bucureşti, nu credeam că o să fac până aici peste o oră...
    - E prea multe maşini, ca şi cadru îmi pare foarte rău, da' nu poţi să ajungi aproape niciodată la timp în dispozitiv, cum scrie la regulament... Părerea mea că ar trebui făcut ceva... Nu credeţi?
    - Zici bine, eu, dacă mă întrebi, nu le-aş mai da la toţi carnete şi maşini, mai ales că râde de tine, când ai nevoie să te bagi, toţi crede că e mari şi tari şi face pe nebunii. Nu mai înţelege unde e respectul. Chiar şi unii dintre-ai noştri nu mai face distincţia între serviciu şi problemele personale. Păi uite, io mă chinui cu maşina asta de patru ani, nu zic, erea bună, da' acu are şaij' de mii, şi ştii cât am avut grijă de ea! ai pormă mi-au luat şi girofaru', că cică numa' aia mai mari are voie!
    - Eh, doamna ce face?
    - E bine, nu ne înţelegem pe designul după interior la casă, ştii cum e ele, nu vrea să cedeze niciun pic, cumva are şi ele niţel dreptate, treaba lor. Ştii că ţin la ea, mi-a dat numa' sfaturi bune şi m-a şi ajutat, naşu', ştii tu, e din partea ei, ce să fac... E om de trebă şi ţine cu familia. Ai văzut că nu m-ascund, dacă nu era el, acu eram încă pe la bază, deşi mereu mi-am făcut treaba calumea. Nu tu casă, nu tu masă, pe primul plan serviciul... Îţi zic şi ţie, că eşti băiat bun, fără cineva mai sus te cam plafonezi, poţi să munceşti ca hamalii, că degeaba. Tre să fie cineva care să te "vadă", normal şi tu trebe să nu-i ieşi din cuvânt, dacă vrei să-ţi meargă bine, că nu mai suntem chiar tineri, mă rog, tu încă eşti, da' cât durează asta? Vine copiii, soţia e cu pretenţii, nu mai ţine ca pe vremuri, la tinereţe. Mai vrei şi tu să fii respectat, şi ştii, ăştia mai mult de frică pricepe, ce le pasă lor că îţi toceşti coatele în tot felul de misiuni, că n-ai când să-nchizi ochii, zi şi noapte. Tre să ieşi în faţă... Pân' la urmă e care pe care.
    - Aşa e, cum ziceţi dvs. Mă scuzaţi, chiar mă gândeam de mai multă vreme, n-ar fi un loc şi pentru mine în serviciu la dvs.? Mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu oameni de acţiune şi de cuvânt ca dvs., cu vederi largi şi care înţeleg problemele pe toate feţele, unde te simţi în miezul lucrurilor.
    - Da... Domne, încă nu prea ştiu, că sunt cereri multe şi Parlamentu' mereu zice că nu sunt bani. Oamenii noştri are răbdare, problema e că nu avem înţelegere la şefu' comisiei... Vedem, poate, mai dă-mi un semnal peste vreo lună-două, dacă nu ne mai întâlnim pe linie de serviciu. Eu zic că eşti băiat finuţ, numa' să-i mai laşi pe băieţii ăia. Vorbiţi cam mult şi cam deranjaţi, mai ales când vă apucă, spre dimineaţă. atii că totul se aude, oricum, vezi, e unu' pântre voi care nu-ţi vrea binele, ai grije...
    - Am înţeles, să trăiţi, mulţumesc pentru sfaturi. Oricum nu prea m-am mai văzut cu ei, cam bat apa în piuă, chiar dacă uneori le zic pe bune; m-am tot gândit, şi zic că mai mult e frustraţi, chiar dacă are studii, după moda nouă...
    - Lasă tu modele, ce cursurile noastre nu sunt bune? Da' seminariile, da' reciclările? ce ştie ei? buchea manualelor, experienţă ioc, tari în gură. Bagă-ţi minţile în cap!
    - Am înţeles, or fi ei, unii băieţi buni, da' nu prea văd să aibe viitor, aveţi dreptate, ca de obicei...
    -Aşa! Mai bine, ia zi, eu aş avea nişte treabă şi văd că încă nu i-a venit rândul, că şi aştia se-ntind la vorbă, ca la pomană: dă-mi şi mie un telefon mai de seară şi zi-mi într-un minut ce a zis, să fac şi eu raportul; sau mai bine, dă-mi şi mie pe mail raportul tău, că dacă suntem amândoi, ce rost are să stăm şi unu' şi altu'?
    - Nicio problemă, scrieţi-mi şi mie adresa dvs. şi vă servesc.
    - Bine, o să te am în vedere. Hai că tre să plec, mai vorbim, noroc!
    -Să trăiţi!
    -Stai niţel, de fapt, ce vrea ăştia? Zi pe scurt, că e târziu.
    -Pe scurt e că unu' din ăştia l-a prins acu' vreo doi ani pe unu' de la Ministerul Culturii cu nişte lucrări, ceva cu arhiologie sau geologie, parcă, mă rog, de care zicea că le-a copiat după nişte lucrări străine şi le-a publicat pe numele lui. Că asta se cheamă "plagiat" (adică furt de drepturi intelectuale). Cum a făcut şi ministru' ăla al sănătăţii, Beuran îi zicea, sau alţii. O vreme, ăsta cu arhiologia, s-a retras din funcţie, a acoperit treaba, că ăia de la care a copiat n-a avut pretenţii, unii de pân Anglia. Cică legea din România nu prevede autosesizarea Parchetului. Justiţia nu acţionează decât dacă se depune plângere în cauză. Mă rog, omu' şi-a văzut de ale lui, a activat mai departe în domeniu şi acu' vreo câteva luni a revenit la o funcţie mai mare decât avea atunci, tot în minister.
    -Bun, şi?
    -Păi, ăilalţi s-a agitat şi ei o vreme, a bătut toba, se lua de sistem, că cum se poate tolera aşa ceva, că trebuie atitudine clară, că e furt, că sistemul e arbitrar, că deciziile se iau decât de câteva persoane, că virgulă Comisia lor de specialitate e doar o marionetă la mâna ministrului. Eh, aici e chestia, d-aia cred ca am fost trimişi aici, să nu fie vreo atingere majoră adusă sistemului...
    -Da', încă o dată, ăştia ce vrea, sunt organizaţi?
    -S-ar zice şi că da şi că nu. De vrut, nu m-am prins nici eu ce vor. Aparent, nu cer nimic pentru ei. Zic că ori sunt foarte abili, ori bătuţi în cap. Poate şi-şi, unii dintre ei. Nu-s mulţi, îi cam numeri pe degete.
    -Hai că tre să plec, fii vigilent şi nu mă uita cu raportul, salut.
    -Să trăiţi!
to: supraveghere2007.org

Subiectul, ajuns la tribună, şi-a început alocuţiunea rostită cu o voce tremurată şi subţire, denotând nesiguranţă. Pe parcursul discursului, deşi în parte a utilizat un limbaj de specialitate, subiectul a trecut la un volum sonor mai intens, mai dramatic, denotând o cunoaştere cel puţin bazală a tehnicilor de adresare către auditoriu. Menţionez că doi-trei auditori comentau din momentul respectiv că l-au observat în această stare decât când consumă băuturi alcoolice, cunoscut fiind altfel pentru moderaţia în expresie.
Anexez, potrivit procedurii, înregistrarea audio. Aceasta fiind destul de lungă, voi spicui doar acele părţi care prezintă interes pentru misiunea de serviciu care mi-a fost repartizată. Menţionez că, după o prezentare generală, dar scurtă a organizării în materie de arhiologie din România, subiectul a trecut la critica unor aspecte cu caracter general, atât la nivel central, cât şi local. Redau, în rezumat, principalele idei, pe puncte, menţionând că pe parcurs, parte din auditoriu (aparent redus ca număr) s-a manifestat cu exclamaţii şi interjecţii care poate fi interpretate ca aprobatoare la adresa subiectului:
    1. "Breasla" arhiologilor doreşte în spiritul tradiţiei sale şi a integrării în structurile europene statut şi tratament de autonomie din partea autorităţilor competente în domeniu, după modelul unor profesiuni liberale ca şi avocaţii, arhitecţii, etc. Învăţământ organizat, orientat către acest domeniu de cunoaştere care, cel puţin în parte produce legitimare pentru structurile de comandă şi autolegitimare pentru şefii de breaslă.
    2. Sistemul care funcţionează în prezent în domeniu este restrictiv, piramidal, grevat de obişnuinţe şi reflexe de sorginte comunist-totalitară, conducând la obedienţă, mimarea cel puţin în parte a unei activităţi diverse, dar ştiinţfic îndoielnică sau nereprezantativă.
    3. Consecinţă directă: descurajarea creativităţii şi rigorii ştiinţifice în dauna "succesului" în faţă autorităţilor finanţatoare şi a publicului.
    4. Adaptarea cerinţelor europene la domeniul arhiologic din România, chiar dacă în parte, eventual, la nivel teoretic-declarativ ar putea fi folositoare, rămâne grevată la bază de atmosfera de furt "scuzabil" şi "otrăvitor" în sistem.
    5. "Neputinţa" sistemului de a se reforma pe baze reale, în mod credibil şi funcţional, atâta vreme cât nu se dau exemple clare de respingere ale furtului şi sunt încurajate implicit atitudinile duplicitar-împăciuitoare, este un deziderat imposibil de atins şi depinde direct de lipsa de voinţă politică şi de interese ale unor grupări economice şi informative de a-şi plasa la diferite niveluri, inclusiv în domeniul culturii, clientela permanentă sau de conjunctură.
Faţă de aspectele relatate, în urma supravegherii subiectului şi a urmăririi felului în care a fost receptat de către auditoriu, apreciez că se impun următoarele concluzii:
    1. Discursul subiectului a vizat aspecte de ordin particular şi până la general, atât în arhiologia din România, cât şi cu referire la sistemul democratic, cucerire a Revoluţiei din Decembrie 1989.
    2. Atitudinea subiectului, deşi plecând de la baze aparent reale, s-a vădit a fi contestatară, răuvoitoare, pernicioasă pentru siguranţa statului.
    3. Partizanii unor astfel de poziţii par a fi puţini ca număr, dar se bucură, măcar în parte, de simpatia nedeclarată a mai multora.
    4. Gradul momentan de periculozitate este minor sau mediu, dar nesupravegheat poate escalada către consecinţe greu de estimat.
Faţă de concluziile formulate, consider că se impun următoarele măsuri operative, pentru a păstra situaţia sub control:
    1. Extinderea urmăririi operative asupra subiectului şi asupra grupului din care face parte, inclusiv prin utilizarea unei tehnici moderne de ascultare-înregistrare.
    2. Infiltrarea sau transformarea unui membru din grupul amintit în agent informativ cu atribuţii de raportare periodică (săptămânală).
    3. Propunerea pentru unii dintre membrii grupului a unor activităţi care să le aducă foloase implicit sau explicit materiale, pe baze legale, legate de domeniul în care activează.


Data indescifrabilă                                                                  Semnătura indescifrabilă



Pentru opinii şi reacţii: contact@archaeology.ro