Reacţii la plagiatul domnului Mircea Angelescu

Vinovatul fără vină …. recidivează!




În ultima perioadă scandalul iscat de plagiatul – dovedit pentru majoritatea celor care mai au un dram de onestitate – dlui M. Angelescu a devenit prilej pentru o dezbatere publică pe marginea problemelor din arheologia românească. Discuţia legată de plagiat nici nu mai are sens atâta timp cât plagiatul este clar dovedit. Se pare că doar înaltele feţe din Ministerul Culturii şi Cultelor – care aplică un principiu de drept, fără să cunoască clar mecanismul lui de funcţionare – mai cred ca un vinovat dovedit se poate bucura de prezumţia de nevinovăţie şi aşteaptă răspunsul unei himerice Comisii de Disciplină.

Pe de altă parte aflăm din comunicatul Consiliului Ştiinţific al Institutului „Vasile Pârvan” că dl. Angelescu se face vinovat nu de un singur plagiat, ci chiar de două – este vorba de lucrarea Arheologia şi tehnicile de management (Bucureşti, INMI, 2004), în care a copiat părţi importante dintr-un alt manual britanic: Management of Archaeological Project, editat în 1991 de către British Heritage.

Stupoare… Vinovatul fără vină recidivează!

Nici nu cred că mai merită să abordăm subiectul plagiat cu discuţii pro şi contra. Ceea ce ne rămâne tuturor este un gust amar şi un sentiment de prăbuşire a unor speranţe abia renăscute.

Totuşi, cred ca trebuie să fim optimişti şi să admitem că fără voia lui, dar totuşi încadrându-se în linia – mai mult demagogică – pe care a enunţat-o în majoritatea discursurilor referitoare la necesitatea dezbaterilor publice şi a coalizării forţelor din arheologia românească, dl. Angelescu este „responsabil” de declanşarea unor dezbateri de idei.
În cadrul acestor dezbateri de idei cred că ar trebui să există mai multe opinii pe marginea subiectelor:
- arheologia contractuală şi norme privind acest domeniu;
- modul de reprezentare în cadrul Comisiei Naţionale de Arheologie şi normele de alegere a membrilor acestei comisii;
- poate nu ar fi rău să ne gândim chiar la crearea unor subcomisii regionale, aşa cum există pentru monumente;
- regândirea pe alte criterii a înregistrării în Registrul Arheologilor;
- transparenţa realizată prin organizarea de concursuri pentru obţinerea de finanţare a cercetărilor arheologice din România;

Cred că aceste teme, alături de altele ce mai pot să apară, sunt subiecte arzătoare pe care lumea arheologică românească trebuie să le dezbată şi să fie parte la stabilirea unor criterii, norme, regulamente cunoscute şi recunoscute de majoritatea celor vizaţi. Nu spun de absolut toţi, pentru că întotdeauna vor exista nemulţumiri.

Dr. Ioan Marian ŢIPLIC
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Istorie şi Patrimoniu „Nicoale Lupu”
Bdul. Victoriei nr. 5-7, 550024 SIBIU
Tel./fax.: 0269 214468
Email: ioan-marian.tiplic@ulbsibiu.ro


Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro