Aflăm că în cadrul ultimei şedinţe a Comisiei Naţionale de Arheologie s-a luat decizia amendării şi modificării celebrelor Standarde şi Proceduri, o decizie care marchează un început firav de normalitate. Spunem doar un început firav pentru că normal ar fi fost să se solicite ministrului Culturii şi Cultelor revocarea ordinului nr. 2392/06.09.2004.
Totodată s-a luat şi decizia modificării Metodologiei privind înscrierea în Registrul Arheologilor din România, un alt act care a generat foarte multe nemulţumiri legate de politica discreţionară a Comisiei Naţionale de Arheologie în ceea ce priveşte trecerea de la o categorie la alta. Suntem la rândul nostru de părere că un puctaj de 24 de puncte, necesar pentru categoria de arheolog expert este ridicol de mic, dar ne întrebăm:
- atunci când a fost fixat acest barem, pentru cine a fost fixat?
- timp de aproape cinci ani a fost bun iar acum, brusc, el trebuie schimbat, din nou pentru cine...?
- de ce atunci când este îndeplinit acest criteriu trecerea, care ar trebui să se facă doar printr-o simplă notificare, nu este recunoscută decât în unele cazuri?
Nu dorim nişte răspunsuri la aceste întrebări pentru că ele ar fi foarte greu de justificat, dar cine cunoaşte cum funcţionează CNA poate să înţeleagă unele dintre motivaţii.
Ne-am fi aşteptat din partea CNA la o luare de poziţie în ceea ce priveşte plagiatul dlui. dr. Mircea Angelescu, prin care să ne confirme că membrii Comisiei sunt solidari sau nu cu acest, din păcate, devenit obicei, în viaţa ştiinţifică românească. Din tăcerea CNA, pe marginea subiectului plagiat, nu putem deduce decât că, tacit, este alături de dl. M. Angelescu şi prin urmare generaţiile mai tinere de arheologi pot urma cu abnegaie şi dărţuire linia trasată de Partidul... pardon CNA.
Ne întrebăm, retoric bineînţeles, de ce onor CNA nu a luat în discuţie şi modalităţile de alegere a propriilor membri? Oare pentru că singurul criteriu abordat a fost cel al apartenenţei la un grup de interese, lucru valabil încă? Nu ştim şi nici nu dorim să aflăm aşa ceva.
Credem că reaşezarea tuturor regulamentelor din domeniul arheologiei ar putea permite în viitor crearea mult doritei Asociaţii a Arheologilor din România, dar nu ca o "cooperativă" subordonată intereselor "capitaliste", ci ca un for capabil să apere interesele acestei categorii profesionale aşa cum alte asociaţii similare reuşesc - vezi Uniunea arhitecţilor, a muzicologilor etc. Atâta timp cât se va gândi în termeni de genul "provincial" şi se vor aplica astfel de etichete nu va exista o coeziune în rândul arheologilor români. Într-adevăr, nu locul de apartenenţă ar trebui să fie criteriul de departajare profesională şi prin urmare faptul că eşti angajat al unei instituţii din capitală nu ar trebui să reprezintă o recunoaştere a capacităţii profesionale superioare faţă de ceilalţi arheologi "provinciali".
De aceea salutăm intenţia, şi în al doisprezecelea ceas, a CNA de a regândi criteriile de evaluare, precum şi celebrele Standarde şi Proceduri. Rămâne să vedem dacă această intenţie se va finaliza cu succes sau va fi doar praf în ochi, aşa cum ne-am obişnuit până în prezent.
Un început firav…. O dovadă a unor intenţii clare ar fi asumarea responsabilităţilor şi, mai ales, a greşelilor. Viaţa publică românească este ghidată, după bunul obicei, vinovaţii sunt întotdeauna alţii iar cantonarea în sintagme numai cine nu munceşte nu greşeşte reprezintă o altă portiţă de scăpare (a se citi iertare) pentru cei care au comis greşeli. Recunoaşterea greşelilor reprezintă un act de curaj şi în acelaşi timp de responsabilitate, dar viaţa publică românească nu prea abundă în astfel de exemple. Din păcate!
Dr. Ioan Marian ŢIPLIC
Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu
Facultatea de Istorie şi Patrimoniu "Nicolae Lupu"
Bdul. Victoriei nr. 5-7
550024 SIBIU
email: ioan-marian.tiplic@ulbsibiu.ro; web://arheologie.ulbsibiu.ro
Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro |
