 |
Mircea Angelescu, Arheologia şi tehnicile de management, Bucureşti: Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, 2004, ISBN 973-87003-1-0, 90 pagini.
Lucrarea are 90 de pag., cuprinzând: Prefaţă (p. 9-12); Capitolele: 1. Arheologie pentru public (p. 13-21); 2. Elemente de management (p. 22-32); 3. Management de proiect - proiecte generale (p. 33-41); 4. Managementul de proiect - proiectul arheologic (p. 42-47); 5. Managementul proiectelor arheologice: model (p. 48-66); Anexele 1-8 (Anexa 1: Alte tehnici de management de proiect; Anexa 2: Cuprinsul proiectului; Anexa 3: Specificaţiile privind arhiva sitului; Anexa 4: Specificaţii privind Raportul tehnic; Anexa 5: Actualizarea specificaţiilor proiectului; Anexa 6: Arhiva cercetării; Anexa 7: Pregătirea rapoartelor publicabile; Anexa 8: Model pentru Plan anual de management; p.67-90).
|
Această lucrare, pornind de la situaţia existentă în arheologia românească, încearcă să prezinte necesităţile acesteia de a se integra într-un model "european" al cercetării şi conservării patrimoniului arheologic.
Conform autorului avem de-a face cu un număr limitat de situri arheologice iar, în acest context, cercetarea şi valorificarea lor sunt irepetabile. Schimbările de ordin politic şi economic produse în România ultimilor ani impun o redimensionare a tot ceea ce e legat de arheologie, menţionând aici tipul de săpătură, de înregistrare a datelor, de publicare sau de conservare a patrimoniului. Pornind de la aceste premise, cercetarea arheologică din România are nevoie de o extindere a mesajului de la cercurile ştiinţifice către publicul larg, privit mai ales în calitatea lui de contribuabil. Pentru un astfel de demers este nevoie de îndrumare şi modele manageriale referitoare atât la tipul de cercetare arheologică cât şi la cel de punere în valoare a descoperirilor.
În acest scop autorul prezintă mai multe elemente de management general (cu aplicaţii directe la arheologie; vezi capitolele 2 şi 3).
În capitolul 4, domnul Mircea Angelescu face referire directă la managementul unui proiect arheologic şi modalitatea de a-l duce la bun sfârşit. În acest scop foloseşte, ca surşsă de inspiraţie, conform notei 38 (p. 42) volumul Management of Archaeological Project, English Heritage, 1991, ISBN 1-85074-359-2, https://www.historicengland.org.uk/advice/technical-advice/project-management-for-heritage, care este "adaptat la realităţile româneşti". De aici încolo, începând cu capitolul 5 şi terminând cu Anexa 7, totul pare o realizare personală a d-lui Mircea Angelescu (lucru întărit expresiile din capitolul 4 - "vom descrie un model...", "totodată propunem şi modele ale unor documente..."). Modelul propus pentru managementul proiectelor arheologice (descris în capitolul 5) reprezintă însă traducerea lucrării britanice mai sus-menţionate. Anexele 1-7, care, conform autorului sunt propuse "ca modele ale unor documente necesare proiectelor" sunt de asemenea doar traduceri ale unor părţi din Management of Archaeological Project. Devine greu de înteles ce mai inseamnă această "adaptare" (conform notei 38). Fraze de genul "lasă, să fie acolo, că nu se ştie!" (p. 53), înlocuirea denumirilor britanice cu cele româneşti, precizarea dimensiunilor şi arezoluţiei în pixeli a fotografiilor, enunţarea existenţei unor interese contradictorii între investitor şi arheolog (p. 48) sau prezentarea unor produse software valabile pentru înregistrarea şi prezentarea datelor cuprinse într-un proiect (p. 70) nu se pot consitui cu adevărat într-o "adaptare la realităţile româneşti". Avem de-a face în fapt cu traducerea lucrării britanice, exceptând fireşte părţile de Preface, Acknowledgements şi Introduction. Faptul este cu atât mai greu de înţeles, cu cât nota 38 se referă exclusiv la capitolul 4 (p. 42-47). Traducerea mot- ŕ -mot este cu atât mai hilară cu cât apar referinţe existente în textul britanic dar care nu au adresă în lucrarea domniei sale (p. 52 "vezi capitolul 6, 7 şi 8" - capitole care nu există în versiunea română; p. 66 "vezi secţiunea 6.22" - are corespondent doar în textul britanic)
Terminând lectura lucrării apar evidente semne de întrebare referitoare în primul rând la acordul autorilor publicaţiei britanice privind dreptul de reproducere sub forma unei traduceri româneşti. În ceea ce priveşte "adaptarea" modelului britanic (admisibilă cel mult numai pentru capitolul 4, conform notei 38) putem spune, pe baza textelor comparate, că avem de-a face cu un plagiat pentru capitolul 5 şi anexele 1-7 (paginile 48-87, din cele 90 ale întregii lucrări).
Supun atenţiei dumneavoastră această demonstraţie, punând pe două coloane textul românesc şi cel britanic. Textul românesc (capitolul 5 şi anexele 1-7) este prezentat în întregime, în dreapta fiind corespondentul britanic. Părţile pe care le-am considerat străine de originalul britanic apar marcate. Aceeaşi situaţie este valabilă şi pentru părţile din textul britanic care nu au fost reţinute de "autor". Pentru compararea celor două texte am folosit publicaţia românească tipărită (Mircea Angelescu, Arheologia şi tehnicile de management, ISBN: 973-87003-1-0, Bucureşti 2004, editura INMI) şi textul britanic prezent pe site-ul https://www.historicengland.org.uk/advice/technical-advice/project-management-for-heritage.
|
