Reacţii la plagiatul domnului Mircea Angelescu

O nou mostră de "schimbare la faţă" a Ministerului Culturii şi Cultelor




Într-adevăr lucrurile nu ar trebui şi nu trebuie să rămână aşa, măcar din prisma clamatei moralităţi la care face apel şi Codul Deontologic al Arheologilor din România. Comunicatul de presă al secretarului de stat din Ministerul Culturii şi Cultelor, dr. Virgil Ştefan Niţulescu, cred că a stupefiat o bună parte din opinia publică şi dacă până la apariţia lui mulţi au mai crezut într-o reacţie responsabilă a Ministerului, acum nu putem decât să spunem că mult trâmbiţata schimbare şi asanare morală a instituţiilor statului rămâne încă un deziderat şi ca orice ţel aproape de nerealizat.

Din punctul nostru de vedere comunicatul nu are alt scop decât acela de a se alătura vocilor celorlalte direcţii care au luat asupra lor vina plagiatului şi totodată scopul de a întări ordinul MCC nr. 2392 din 06.09.2004, prin care o fraudă este ridicată la rang de lege. Apreciem solidaritatea instituţiei faţă de unul dintre angajaţii săi, dar nu putem înţelege de ce este solidară cu un ordin devenit în cel mai fericit caz penibil. Nu suntem adepţii schimbării de dragul schimbării - în paranteză fie spus apreciem reacţia, chiar dacă întârziată, a dlui. Mircea Angelescu, de a-şi fi dat demisia -, dar acolo unde se impune aceasta trebuie realizată neîntârziat. Prin comunicatul de presă MCC arătă de fapt că nu este deloc interesat în rezolvarea problemelor cu care se confruntă o categorie socio-profesională deosebit de importantă din perspectiva cunoaşterii şi punerii în valoarea a patrimoniului arheologic românesc. Nu ştim care sunt marile probleme cu care se confruntă MCC, dar credem cu tărie că pornirea la drumul greu al reaşezării arheologiei româneşti pe traiecte moderne şi capabile să relaţioneze cu cercetarea arheologică europeană, nu trebuie aibă la bază rezultatele unui "furt intelectual" indiferent dacă intenţiile acestuia au fost onorabile, în buna tradiţie machiavelică scopul scuză mijloacele.

Nu contestăm dreptul la prezumţia de nevinovăţie, dar credem că nu mai suntem în faza în care trebuie probată, prin însăşi cererea de demisie ea fiind asumată, chiar dacă nu recunoscută.

Ne întrebăm, dacă MCC doreşte să apere şi să menţină un ordin care are la bază un furt intelectual, de ce doreşte să sancţioneze pe cei care desfăşoară cercetare arheologică fără să îndeplinească toate condiţiile necesare şi anume obţinerea unei autorizaţii de săpătură? Oare aceştia nu pot fi consideraţi până la proba contrarie nevinovaţi, oare ei nu sunt la fel de bine intenţionaţi, aplicând la rândul lor politica scopul scuză mijloacele?

Nu pot să închei decât cu remarca amară că pentru toată situaţia creată nu suntem vinovaţi decât noi, cei care nu "apreciem la adevărata valoare" un plagiat ridicat la rang de lege!

Pe când un ordin al Ministrului MCC prin care plagiatul să fie unul dintre criteriile de trecere de la o categorie la alta sau unul dintre criteriile de punctare necesare în procesul de auto-evaluare?!

Ne alăturăm dorinţei dlui. Ion Motzoi-Chicidean: nu trebuie să se termine aşa.

dr. Ioan Marian TIPLIC
Universitatea "Lucian Blaga"
Facultatea de Istorie şi Patrimoniu
Bdul Victoriei nr. 5-7
550024 SIBIU, ROMANIA
tel./fax: +(0)269 214468, int. 105

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro