Urmând rugămintea dumneavoastră, public pe acest site poziţia oficială a Institutului Naţional al Monumentelor Istorice, pe care cu amabilitate şi promptitudine mi-aţi trimis-o. Doresc să vă atrag însă atenţia asupra următoarelor:
- Folosesc între ghilimele termenul scrisoare oficială (aşa v-aţi intitulat documentul ataşat la mail) deoarece pentru ca aceasta să fie într-adevăr oficială avea nevoie de un număr de înregistrare, o ştampilă a instituţiei şi de o semnătură a dumneavoastră.
- Referitor la textul poziţiei "oficiale" a INMI, menţionez că de la tipărirea "Standardelor" şi până în momentul în care aţi recunoscut "greşeala" editorilor au trecut cel puţin două luni. Timp în care, această carte, deşi nu a fost lansată oficial, a fost răspândită în lumea arheologică. A constata o eroare la două zile după ce frauda a fost făcută publică pe internet, a va asuma responsabilitatea pentru aceasta, este absolut lăudabil dar nu cred ca mai schimbă datele problemei.
- Mă întreb cum se poate ca într-o instituţie de cultură ca aceea pe care o conduceţi să se producă asemenea greşeli, mai ales când sunt facute pe bani publici, şi cine poate fi acum tras la răspundere pentru tirajul "eşuat".
-Observ ca "erorile" sunt o prezenţă constantă în cadrul instituţiei dvs., altfel nu pot sa-mi explic faptul că până şi universitatea în cadrul căreia predau este menţionată aiurea! (pentru o mai buna informare a dvs. este vorba de fapt de Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir")
- "Cartea sus menţionată, dintr-o regretabilă greşeală a plecat la tipar într-o variantă care era cea publicată prin ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor, deci fără a avea sursele citate, precum şi bibliografia aferentă" - subliniez că textul (atat cel publicat în ordinul Ministerului Culturii şi Cultelor cât şi cel "regretat" de dvs.) are note de subsol cu trimiteri bibliografice, numai că în nici una nu se face referire la standardele IFA.
De asemenea dumneavoastră, ca director ştiinţific, ca persoană competentă şi activă în arheologia română, ar trebui să acceptaţi că responsabilitatea oricărei lucrări aparţine în primul rând autorului (care trebuie să semneze un "bun de tipar" înainte de tipărire). A accepta la două luni după publicarea cărţii ca un editor, un redactor sau chiar un tipograf să-şi asume greşeala, devine în cel mai bun caz hilar în condiţiile în care plagiatul a fost deja demonstrat.
Cu respect,
Tiberiu Vasilescu |
