Cand am auzit de plagiatul comis de "colegul" meu, dr. Mircea Angelescu, recunosc că nu mi-a venit să cred: asta pentru că îl credeam mai puţin neserios şi, mai ales, mult mai abil. Mi-am dat apoi seama că există totuşi o logică a lucrurilor. Iată câteva repere:
- În 1994, într-o discuţie cu el am aflat că se grăbeşte să-şi predea teza de doctorat, "pentru că, oricum, e o formalitate". Atunci n-a fost chiar aşa, pentru că teza i-a fost respinsă de comisie.
- Apoi a ajuns funcţionar in Ministerul Culturii. Exmatriculat de la doctorat de mai multe ori decât oricine altcineva cunoscut mie din arheologia românescă, a continuat să fie "superiorul" tuturor arheologilor, şi administrativ şi ca atitudine.
- După ce, în sfârşit, a scris o teză admisă de o comisie, l-a examenul de susţinere publică, a sfidat toată sala, prezentând celor de faţă nu lucrarea, ci biografia sa: cum a ajuns student, cum a ajuns să facă arheologie, cum şi cu cine s-a plimbat pe şantierul Histria etc. Una din puţinele referiri la arheologie a fost în glumă: "Am căutat un loc în care să nu se fi aşezat împuţiţii ăştia de romani". La sfârşit, n-a protestat nimeni (nici eu!). I-am spus însă imediat după aceea, în particular, aş fi vrut să-l aud vorbind despre teza sa. Mi-a răspuns că totul era "o formalitate".
Acum constat că după "teza-formalitate" şi "susţinerea-formalitate" a ajuns şi la "cartea-formalitate": cartea mai întâi scrisă formal (a se citi: tradusă şi adnotată) şi apoi editată formal (fără referate, două rânduri de corectură, corectură în pagini răzleţe şi volum de semnal).
Trebuie însă să recunoaştem că "formalităţile" dlui dr. Mircea Angelescu, directorul Direcţiei "Monumente Istorice şi Muzee" din Ministerul Culturii şi Cultelor şi cercetător cu jumătate de normă la Institutul de Arheologie din Bucureşti, nu ar fi avut nici un succes dacă nu ar fi fost tolerate, acoperite ori justificate de cei din jur. Vom vedea curând, din reacţiile conducerii celor două instituţii, dacă atitudinea de tolerenţă faţă de ilegalitate şi neseriozitate va continua. Dacă se tolerează acest plagiat, înseamnă că nimeni nu ne mai poate împiedica pe mine sau pe x să publicăm, eventual pe rând în ani succesivi, pentru a nu-l zăpăci complet pe cititor, "Standarde şi proceduri în arheologie", fostă Angelescu, sub numele nostru. Vom avea atunci: "Standarde şi proceduri ..." autor M. Angelescu în anul 2004, x în anul 2005, y în anul 2006 etc. Sau s-ar putea să avem o surpriză, noi, cei care nu lucrăm într-un minister?
Ce era de spus în cazul plagiatului lui Mircea Angelescu, s-a spus. A mai rămas nevoia de reacţie fermă, de seriozitate. Şi să nu uităm că suntem la porţile Orientului, unde totul este luat "a la légere".
Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro |
