|
Situl arheologic de la Niná Myla-Várhegy este binecunoscut de mai multă vreme specialitilor epocii bșronzului din Europa Centrală și sud-estică prin desele referi la spectaculoasele descoperiri. Astăzi mai dispunem și de o suită de articole și broșuri, nu toate egale ca valoare științifică, în care au fost prezentate diferite descoperiri sau au fost discutate unele aspecte ale cercetărilor întreprinse de la sfârșitul secolului XIX și apoi din 1977 încoace1 . Pe baza acestor informații se cunoștea faptul că la Niná Myla au fost cercetate două așezări fortificate și un întins cimitir de inhumație corespunzând celei dintâi stațiuni și suprapus parțial de cea de a doua, toate aparținând epocii bronzului, respectiv culturii Otomani-Füzesabony. Pentru cele două stațiuni structurile de habitat par a fi fost cu totul de excepție, după cum o arată sistemele de fortificație, cu două etape în cazul așezării I, modalitățile de dispunere a locuințelor ce par a corespunde unei structuri "urbane" sau unele complexe de cult cum este cazul gropii 308 din așezarea II, considerată ca atestând practica jertfelor umane. O categorie deosebit de importantă de materiale este constituită din numeroase tipare din gresie, instrumente pentru turnare din lut - duze și linguri -, semifabricate, cărora li se adaugă un număr impresionant de piese finite -arme, piese de port sau instrumente din bronz -, ceea ce dovedește cu prisosință că, la Niná Myla, ne găsim în fața unui important centru metalurgic. De altfel, în legătură cu activitatea metalurgică au fost puse, mai de mult, și mormintele 133, 280 și 282. O altă serie de materiale - ceramică, piese de port, arme din metal - pun în evidență și angrenarea viguroasă a comunității din epoca bronzului de la Niná Myla în schimbul la distanță, ceea ce sporește importanța întregului sit arheologic prin posibilitățile de raportare la mediile culturale învecinate. Multe dintre cele 767 de morminte, de inhumație, majoritare, ca și de incinerație mai rare, descoperite până acum relevă, la rândul lor, un comportament funerar deosebit de complex și bine standardizat, în cadrul căruia diferențele de rang social sunt foarte clar exprimate, prin elemente ale structurilor funerare sau prin mobilierul funerar uneori impresionant prin luxurianță.
Cu aproape 15 ani în urmă, au fost publicate trei probe 14C ca provenind din cimitirul de la Niná Myla: Bln-2776 - 3290"100 BP pentru mormântul 120a, Bln-2810 - 3300"70 BP pentru mormântul 89 și Bln-2811 - 3380"50 BP pentru mormântul 1122 . Ulterior, cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o la Koice în 1999, L. Olexa mi-a explicat că cele trei date radiocarbon provin de fapt din complexe ale așezării II, care suprapune parțial cimitirul. Calibrate (Fig. 1)3 ,
Figura 1
cele trei date se înscriu în interiorul intervalului 1900-1300 BC, care corespunde oarecum cu schema cronologică propusă de către L. Olexa în lucrarea pe care o prezint acum, la pl. 24.
După opinia lui L. Olexa, cel care a condus săpăturile începând din 1977, funcționarea stațiunii I a început cu puțin înainte de 2000 BC, sfârșitul ei situându-se cu puțin înainte de 1700 BC, moment în care își începe funcționarea cea de a doua așezare, al cărei sfârșit este plasat pe la aproximativ 1650 BC. În ceea ce privește cimitirul, cele mai vechi înmormântări se datează pe la 2100 BC, ultimele corespunzând sfârșitului așezării I. Aceasta este raportarea, așa cum rezultă din schema amintită, față de datele radiocarbon calibrate. De fapt, cronologia relativă a întregului sit de la Niná Myla a fost ordonată după datele convenționale, astfel cimitirul fiind plasat în intervalul 1750-1500 a. Chr. (Reinecke Bz A1-A3), așezarea I între 1700-1500 a. Chr. (Reinecke BzA2-A3) și așezarea II între cca. 1500-1450 a. Chr. (Reinecke BzB1-BzB2), cu alte cuvinte după o schemă mai veche, mai tradițională și mai rigidă.
Caracterul cu totul excepțional al sitului Niná Myla abia dacă mai trebuie subliniat, un alt spor al importanței sale fiind adus de poziția sa în bazinul Koice, unde mai sunt cunoscute stațiunile de la Barca și Cana precum și cimitirele de la Cana, Koice sau Valaliky, toate aparținând mediului Otomani4 .
Ne am fi așteptat, după atâta vreme, la o monografie cuprinzătoare care să pună în lumină toate problemele sitului. Ar fi trebuit tratate amănunțit aspecte cum ar fi structura și fazeologia habitatului din așezarea I, însoțite de un plan general, de planuri ale complexelor cercetate, de profile ale secțiunilor, raportul dintre așezarea I și cimitirul aflat în imediata ei apropiere, habitatul așezării II, cu detaliile necesare privind raportul acesteia cu necropola pe care o suprapune, sistemele de fortificație, complexele de cult și, câtuși de puin înț ultimul rând, o publicare detaliată a cimitirului, cu un plan general corespunzător și cu planuri individuale ale mormintelor cercetate, inclusiv cu ilustrarea completă a inventarelor. Ar mai fi fost necesară și o discuție privind "migrația purtătorilor culturii Otomani dinspre Transilvania și zona Tiszei" în aria culturii Kotany, deplasare determinată, după opinia lui L. Olexa, de interesul pentru zăcămintele cuprifere din zona Koice. Am numit doar câteva dintre aspectele ce ar fi fost cu totul necesar a fi prezentate profesional, detaliat, pentru o bună înțelegere a sitului de la Niná Myla ce ar trebui să devină astfel unul dintre principalele puncte de referință pentru înțelegerea epocii bronzului în Europa Centrală și nu numai.
Din păcate, în ciuda așteptărilor, autorul ne-a oferit doar o foarte generală dare de seamă asupra sitului de la Niná Myla, lipsită de o susținere profesională cum ar fi fost de așteptat. Textul este practic inaccesibil fiind redactat în limba slovacă, iar cele 9 pagini ale rezumatului în limba germană sunt cu totul insuficiente. Problemele sitului sunt prezentate excesiv de succint și într-o perspectivă cu totul generală. După o prezentare - Dotyky s minulotou Ninej Myle - , cu totul discutabilă, asupra epocii bronzului din aceea parte a Europei Centrale, în cadrul căreia se pune oarecum accentul pe complexul cultural Otomani-Füzesabony, se mai face și o prezentare a condițiilor de mediu din zona unde se află Niná Myla. Urmează apoi un istoric al cercetărilor - História najstarieho osídlenia - începând cu primele sondaje de la sfârșitul secolului XIX când a fost redactată o primă schiță topografic a situluiă. În anii '20 ai secolului trecut sunt înregistrate preocupările arheologilor J. Eisner și J. Böhm, pentru ca abia prin 1948 să fie descoperite și primele înmormântări. Cercetările arheologice cu adevărat sistematice au început abia din 1977 fiind continuate și în prezent. În partea a III-a - Co skręval Várhegy - , sunt înfățișate pe scurt o serie de aspecte ale sitului de la Niná Myla, cum ar fi cadrul general al epocii bronzului, respectiv al culturii Otomani-Füzesabony, caracteristicile generale ale ceramicii, metalurgia, locuirea și complexele de cult, obiceiurile funerare, piesele de port, subzistența. Toate sunt discutate telegrafic, lipsind analiza problemelor de detaliu precum și aparatul critic. Materialele sunt ilustrate totdeauna fără scară, indiferent dacă e vorba de fotografii sau desene. Dintre cele 767 de morminte cercetate au fost publicate doar 8 desene de plan ale mormintelor, doar pentru trei dintre ele fiind trecute numerele și scările grafice. Mai sunt publicate și câteva fotografii pentru alte 31 de morminte, dar cu aceleași lupsuri, ceea ce le reduce substanțial din utilitate... Groapa 308, de care am amintit deja, este prezentată foarte pe scurt, iar ilustrația este reprezentată doar prin patru fotografii alb-negru, de format mic. Complexul în sine ar fi meritat o discuție mai amplă, astfel de descoperiri mai fiind cunoscute la o vreme corespunzătoare, cum este cazul de pildă în așezarea Veterov de la Velké Pavlovice5 , în Moravia, ca să citez doar un exemplu apropiat geografic și în timp. Foarte puțin discutate în textul slovac și abia menționate în cel german, sunt de pildă plăcuțele din os, inclusiv un cârlig din același material, descoperite în mormântul 280, care au constituit garniturile unor centuri. Plăcuțele din os prezintă o anume importanță, ele mai fiind cunoscute și la Sărata Monteoru, întru-unul dintre mormintele cimitirului 4 6 , ceea ce ne permite o înțelegere mai exactă a relațiilor de schimb ce vor fi existat în epoca bronzului între comunitățile de pe Hornád și cele de la Curbura Carpaților. În același cimitir monteorean mai este cunoscut un alt mormânt din al cărui inventar a făcut parte și o piesă de vestimentație împodobită cu 417 perle din pastă sticloasă - "faianță"7 -, mormântul avându-și, din acest punct de vedere, paralele chiar la Niná Myla, unde în mormântul 282 au fost descoperite nu mai puțin de 2666 de asemenea perle din past stiăcloasă, sau la Valaliky la mormântul 49 cu peste 2000 de astfel de perle. Am subliniat aceste cazuri căci, după cum s-a arătat deja, perlele din așa zisa "faianță", de fapt din pastă sticloasă, pot fi puse, ca produse secundare, în strânsă legătură cu metalurgia bronzului8 . Mai semnalez ca materiale de interes aparte descoperite la Niná Myla, trei psalii din corn aparținând categoriei mai largi de așa numite Stangenknebel, astfel de piese de harnașament fiind bine atestate în stațiunile Otomani din Slovacia9 . Din păcate, în lucrarea prezentată acum lipsește din nou o discuție mai amplă, cu detalii asupra contextului arheologic, iar piesele sunt ilustrate printr-un desen alb-negru și o fotografie color, ambele lipsite de scară.
Penultima parte - A ivot iiel dalej - a textului slovac prezintă, cât se poate de telegrafic, locuirea "noilor coloniști" Piliny din bronzul târziu, apoi descoperirile privind locuirile alamană din secolele III-V p. Chr.și slavă timpurie din sec. V-VI p. Chr. Acestor informații le mai urmează câteva date sumare - Niná Myla vcera a dnes - privind locuirea medievală și cea modernă de la Niná Myla precum și despre constituirea din 1998 a muzeului local unde se găsesc depozitate materialele arheologice provenite din campaniile începute în 1977. Lucrarea se încheie cu o listă a ilustrațiilor - Zoznam ilustrácií - ciudat alcătuită și o listă bibliografică - Literatúra -
cu doar 51 de titluri, majoritar slovace, înșirate pe doar două pagini. Urmează apoi cele 9 pagini ale rezumatului în limba germană - Niná Myla - Siedlung und Graberfeld aus der Bronzezeit -.
Departe de a corespunde așteptărilor cu totul îndreptațite prin complexitatea de excepție a sitului de la Niná Myla, cartea lui L. Olexa nu este nimic mai mult decât o lucrare de popularizare puțin utilă specialiștilor epocii bronzului, sau, cu alte cuvinte, o decepție.
Ion Motzoi-Chicideanu
|
European Archaeology - online este o revista online de arheologie pre- și protoistorică, clasică și medievală având în cuprinsul ei studii, rapoarte de săpătură, recenzii... (more about)
