CERCETĂRILE ARHEOLOGICE DIN ZONA LACULUI BISTREȚ

În anul 1983 a fost începută o serie de cercetări arheologice în zona lacului Bistreț, aflat în perimetrul comunelor Bistreț și Goicea, județul Dolj¹ (Fig. 1). Debutul cercetărilor a fost determinat de sesizarea făcută de locotenent-comandor (r) Mihai Chiriță din București, care, în primăvara lui 1983, a adus la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" un vas descoperit întâmplător pe grindurile de la miazăzi de satul Bistreț. În urma sesizării, a fost făcută în luna Mai 1983 o primă cercetare de suprafață, fiind identificat locul descoperirii pe Grindul Ciumați în apropierea stației de pompare Mălăieni 3, cu același prilej aflându-se că este vorba de fapt de patru vase, descoperite accidental într-o spulberătură de vânt și făcând parte, foarte probabil, din inventarele unor morminte de incinerație. Celelalte trei vase au ajuns ulterior în colecția Liceului "Frații Buzești" din Craiova, de unde unul a fost predat apoi Muzeului Național de Istorie al României².
Complexul lacustru Călugăreni-Bistreț-Nedeia, căruia îi aparținea actualul lac Bistreț, face parte din salba de lacuri și complexe lacustre caracteristice zonei de luncă a cursului Dunării din aval de Hinova. Cu o suprafață inițială de peste 23 kmp, complexul de lacuri fluviatile Călugăreni-Bistreț-Nedeia se compunea din numeroase lacuri, bălți și gâldaie, legate între ele direct sau prin canale ca și din alte bălți, de mai mică întindere, despărțite de complexul propriu-zis prin grinduri nisipoase, din care multe erau inundabile. Situat într-un sector al Văii Dunării în care lățimea zonei inundabile atinge un maximum de 11 km, în dreptul localității Cârna, complexul lacustru amintit se întindea de-a lungul a circa 30 km, aproximativ din dreptul satului Bistrețu Nou/Hoarca și până în apropierea gurii Jiului, în vecinătatea localității Gighera. Alimentarea lacurilor era asigurată de către Desnățui, care se vărsa direct în lacul Bistreț și de către Balasan, un curs de apă cu debit variabil, care se varsă în lacul Călugăreni, ambele cursuri de apă făcând parte din bazinul hidrografic propriu-zis al complexului lacustru Călugăreni-Bistreț-Nedeia, acesta mai fiind alimentat pe vremuri și de către Dunăre, în perioadele de inundație. Înaintea lucrărilor de hidroameliorații din 1968-1970, adâncimea medie a apei din lacurile și bălțile complexului lacustru atingea 2 m, maximele fiind de circa 6 m, în câteva locuri din lacul Bistreț. Caracteristice zonei unde s-au desfășurat cercetările sunt grindurile fluviatile, dispuse cu axul lung pe direcția vânturilor dominante, de la vest la est. Majoritatea acestor grinduri sunt constituite din depozite eoliene de nisip, astăzi cele mai multe fiind înierbate. În bună parte, grindurile erau inundate periodic, toamna sau primăvara, cu prilejul revărsării apelor Dunării, fenomen astăzi inexistent în urma regularizării cursului fluviului. Au existat însă destule grinduri care, chiar și în perioadele de revărsare ale Dunării rămâneau deasupra luciului apei, oferind, ca atare, condiții propice de locuire. Astăzi altitudinea reliefului imediat înconjurător, alcătuit din grinduri nisipoase, variază între 20-40 m. Vegetația ca și fauna, în preistorie, trebuie să fi fost cea specifică zonei de bălți din lunca Dunării³. Către nord, zona de luncă inundabilă se prelungește pe valea, destul de largă, a Desnățuiului unde și astăzi peisajul este destul de asemănător celui din lunca Dunării (Fig. 2).
Aproximativ în perioada 1968-1970 întregul complex lacustru Bistreț a fost sever modificat în cadrul mai larg al unor lucrări de hidroameliorații și îmbunătățiri funciare efectuate pe întreaga vale a Dunării, de la Orșova și până în sectorul maritim al fluviului. Astfel, în cadrul acestor lucrări, comunicația naturală cu Dunărea, canalul Gârla Boii, a fost transformată în canal amenajat și prevăzut cu trei stații de pompare. La circa 3 km est de Cârna a fost ridicat un dig înalt, dincolo de care, către Gighera, fostele bălți au fost desecate și transformate în orezării. Din întregul complex lacustru a mai rămas un luciu de apă cu o întindere totală de 2000 ha, destinată unei ferme piscicole. Partea apuseană a lacului Bistreț a fost transformată în paddockuri și eleștee pentru puiet de pește, iar restul lacului a fost transformat în Bazinele 1 și 2, despărțite printr-un dig și destinate pescuitului industrial, la fel cu o parte a fostelor bălți Cârna și Nasta, transformate, în același scop în Bazinele 3, respectiv 4. Un alt dig, pornind din dreptul satului Cârna și atingând malul sudic al lacului în punctul Cantonul vilei, desparte ultimele două bazine de cel cu numărul 2. O bună parte din grindurile de pe mal au devenit ostroave, iar altele au fost înghițite de apă. Cursul Desnățuiului a fost regularizat, iar debitul controlat, prin crearea lacului artificial de acumulare Radovan, la circa 30 km nord de Bistreț, ca și prin modificarea vărsării sale în lac. Zona de bălți și de gâldaie dintre malul de sud al lacului și cursul Dunării a fost transformată, parțial, în plantație pomicolă prin desecare căreia i s-a adăugat nivelarea grindurilor. Aceste transformări au continuat și după 1980, când fostul CAP Bistreț a distrus prin nivelare cu bulldozerul întinsele grinduri Ciumați, Lăptarului/Naidin și Ciobanului. În 1985 a fost nivelată cu screperele partea răsăriteană a grindului Braniște. Zona de la vest de lacul Bistreț, afectată deja în perioada interbelică de construcția șoselei Bistrețu Vechi - Bistreț-port (sau "șoseaua hidraulică", cum îi mai spun și azi localnicii), a mai fost distrusă prin lucrările de nivelare a grindurilor în punctele Cantonu lu' Busuioc și Malu mare.
Pe lângă schimbările generale de configurație, aceste transformări brutale de mediu au dus la distrugerea multor obiective arheologice, în special pe marile grinduri Gagiu-Purcea-Dănilă-Fierăstrău lu' Stan Fudulu⁴. Trebuie menționat și procedeul larg folosit al împrumutului de pământ pentru ridicarea digurilor, care a dus, printre altele, la modificarea severă a Grindului Tomii , astăzi fiind extrem de dificilă identificarea pe teren a locului unde se afla binecunoscuta necropolă de la Cârna. Obiectivele arheologice aflate în imediata apropiere a lacului Bistreț sunt însă și azi afectate în urma procesului de autocolmatare al lacului, proces accentuat la maximum de transformările amintite. Ca urmare a colmatării lacului, nivelul apei s-a ridicat, numai în ultimii 5 ani, cu peste 1 m, ceea ce a dus la inundarea, în cea mai mare parte a anului, unor situri ce nu mai pot fi cercetate decât în perioada pescuitului industrial (sfârșit de Iulie- prima parte din Septembrie), când apa lacului este pompată prin sistemele de canale artificiale Mălăin-Bulgaru-Gârla Boii și Bigligiu-Nedeia-Jiu.
În luna Iunie 1983 au început săpăturile, inițial cu un caracter restrâns, de salvare, în punctele Grindul Ciumați și Grindul Gârla Boii⁵. Ulterior, în urma unor recunoașteri de suprafață și a sesizărilor localnicilor, zona cercetărilor a fost extinsă după cum urmează: în 1984 sondaje pe Grindul Gârla Boii și în punctul Cabana de metal, între 1985-1993 a fost cercetată complet necropola plană de incinerație de pe grindul Ostrovogania-Malu Mare, între 1993-1996 s-a cercetat locuirea de epoca bronzului de pe grindul Prundu Măgărilor, punctul La rampa boțogului, între 1995-1996 complexul hallstattian timpuriu de pe același grind, din punctul La nea Vasile Feraru, iar din 1996 a început cercetarea locuirilor din epoca bronzului și din prima epocă a fierului situate pe malul de sud al fostei bălți Nasta, Bazinul 4, în punctele Târla lui Netca și Nasta-sud/Grindul Tomii.
Deplasarea cercetării de la un obiectiv la altul s-a făcut, în afara considerentelor privind importanța arheologică și ținându-se cont de rapiditatea distrugerii acestora din cauza agenților naturali sau a celor umani.Concomitent cu cercetările sistematice, în decursul campaniilor de săpături au fost făcute mai multe recunoașteri de teren pe grindurile de la sud de lac, în perimetrul localităților Bistrețu Nou/Hoarca-Bistrețu Vechi-Plosca-Cârna-Săpata, fiind identificate mai multe puncte de interes arheologic. În 1984 s-a făcut o intervenție de salvare pe Grindul Lazăru, la circa 1 km sud de Grindul Ciumați, fiind salvat un mormânt din perioada migrațiilor, în 1988 a fost recuperat inventarul unui mormânt de incinerație descoperit de pescari în punctul Cabana de metal, în 1990 a fost salvat un mormânt hallstattian timpuriu de pe malul de sud al fostei bălți Nasta, în 1993, printr-un sondaj pe malul nordic al grindului Prundu Măgarilor, a fost descoperit un complex hallstattian târziu, iar în 1995 a fost făcută o altă intervenție de salvare în punctul Cabana de metal, fiind recuperat inventarul unui alt mormânt de incinerație din epoca bronzului, aparținând culturii Gârla Mare⁶.
Desfășurate în paralel cu săpăturile sistematice, cercetările de suprafață, destinate verificării potențialului arheologic al zonei și stabilirii priorităților de cercetare, au prilejuit verificarea în teren a unor obiective cunoscute mai de mult, precum și identificarea altora noi (Fig.3). Cele mai vechi urme descoperite în cursul acestor cercetări de teren sunt cele din punctul Cantonul vilei, pe malul de sud al lacului Bistreț/Bazinul 2, unde pe plajă se găsesc răspândite fragmente ceramice dintr-o pastă cu pleavă, decorate cu pictură roșie, atribuite culturii Starèevo-Criș⁷, apoi cele câteva cioburi Vinèa și Gumelnița descoperite pe plaja malului de sud al Bazinului 1, în apropierea punctului Ferma 3.
În zona lacului Bistreț locuirea Coțofeni pare să fi fost deosebit de intensă, judecând după numeroasele urme de așezări identificate. În zona cercetată cea mai vestică descoperire Coțofeni este cea de la Malu mare/Mortărie, lângă capătul de răsărit al lacului Călugăreni, unde stratul Coțofeni atinge grosimea de 1 m. Locuiri Coțofeni au mai fost identificate pe un grind situat aproximativ la mijlocul distanței dintre Dunăre și lacul Bistreț, apoi pe grindurile Ciumați-Brânză Vest, Gârla Boii, pe malul de sud al lacului în punctele Cabana de metal,Groapa puricelui și Ferma 3, apoi pe Grindul lui Purcea, Grindul lui Dănilă, pe o porțiune păstrată din grindul Baba Oprița, pe grindul Ostrovogania în punctul Șofrul pescarilor, sporadic pe grindul Prundu Măgarilor, pe grindul Braniște, pe malul sudic al acestuia fiind identificată o întinsă așezare Coțofeni, posibil în relație cu mormântul semnalat pe același grind în punctul Movila Fircanii⁸, apoi pe malul de sud al fostei bălți Nasta, actualul Bazin 4, unde așezarea Coțofeni este cea mai întinsă. Materiale Coțofeni au mai fost descoperite și pe grindurile din dreptul satului Săpata, în special pe Grindul Rostii. Câțiva localnici ne-au adus cioburi Coțofeni descoperite în cursul lucrărilor agricole pe terenurile cultivate situate pe terasă, unele dintre acestea provenind dintr-o așezare cu aspect de tell care se găsește la nord-vest de satul Cârna. Dincolo de Dunăre, la Kozloduj, au fost depistate prin recunoașteri de suprafață patru puncte cu material Coțofeni⁹. Se remarcă densitatea de locuire în sectorul oltean al fluviului care poate indica un anume tip de habitat și de tehnici de subzistență, diferit de perioada anterioară și adaptat la mediul specific al luncii Dunării.
Materialul ceramic de tip Coțofeni este fragmentar, puține forme putând fi reconstituite. Se observă predominanța ceștilor, străchinilor și a castroanelor, în mai multe variante: castron semisferic, cu marginea îngroșată și teșită scurt spre interior (Fig. 4/1); castron cu corpul sferic, marginea teșită oblic spre interior și ușor lățită spre exterior (Fig. 4/2); strachina cu corpul de formă tronconică, cu marginea ușor îngroșată și teșită oblic spre interior (Fig. 5/11); strachina cu corpul semisferic, umerii rotunjiți și marginea teșită oblic spre interior (Fig. 4/3); strachină semisferică cu marginea dreaptă; cești cu corp globular, fundul rotunjit, gura oblică,cu o toartă supraînălțată, trasă din buză (Fig. 6/6); ceașcă cu corp sferic și gât cilindric (Fig. 5/1). Acestor forme li se adaugă așa zisele oale de cărat lichide (Fig. 6/3, 5), un vas cu gât tronconic și marginea ușor arcuită spre exterior (Fig. 6/4). Decorul, caracteristic culturii Coțofeni, cuprinde motive executate prin incizie, în formă de linii simple, paralele, dispuse vertical pe corpul ceștilor (Fig. 6/6); benzi umplute cu linii paralele, oblice (Fig. 5/4; 6/8); motivul "schelet de pește" (Fig. 6/2); șiruri orizontale de linii scurte paralele (Fig. 4/1); șiruri paralele de impresiuni executate cu unghia (Fig. 5/9); impresiuni cu șnurul răsucit (Fig. 4/4; 5/7, 11); impresiuni executate cu un instrument tubular (Fig. 4/2); creste aplicate sau trase din pastă (Fig. 4/4; 5/5); aplicații plastice în formă de "boabe de linte", care separă două motive diferite (Fig. 5/2; 6/2-4, 9), sau evidențiază diametrul maxim al vasului; linii incizate dispuse în rețea (Fig. 5/3-4; 6/7). În asociere cu materialul ceramic Coțofeni s-au descoperit piese din silex și o măciucă sferică din piatră, asemănătoare cu o piesă descoperită la Bâzdâna¹⁰. Materialul ceramic Coțofeni ilustrat se înscrie într-o categorie de descoperiri tipice sudului Olteniei (Valea Dunării, Câmpiile Băileștilor și Romanaților) și nord-vestului Bulgariei, în zona de câmpie limitată de Dunăre, Lom, Isker și lanțul vestic al masivului Stara Planina. În acest spațiu sunt menționate în literatură aproape 100 de puncte cu descoperiri Coțofeni, între care puține au fost cercetate prin săpături sistematice sau prin sondaje restrânse: Basarabi, Bechet, Bâzdâna, Coțofenii din Dos, Locusteni, Suharu, Ostrovu Corbului, Ostrovu Șimian, Gradec, Tărnava, peștera Măgurata¹¹. Străchinile ilustrate au analogii la Ostrovu Șimian, Băile Herculane - Peștera hoților, Hotovo¹². Castroanele semisferice apar și la Ostrovu Corbului, Basarabi-Calafat, Bâzdâna¹³. Cești asemanătoare s-au descoperit la Ostrovu Șimian, Ostrovu Corbului, peștera Măgurata¹⁴. Pentru vasul cu gât tronconic, cele mai apropiate analogii sunt la Basarabi-Calafat și Kozloduj, punctul Kilera¹⁵. Așa zisele "oale de cărat lichide", sunt forme tipice pentru varianta sud-olteană și bulgară a culturii Coțofeni¹⁶. Prezența ceștilor cu gura oblică, a "oalelor de cărat lichide" și a decorului caracteristic ne determină să includem cea mai mare parte a materialului într-o etapă mai târzie a culturii Coțofeni.
Frecvența mare a ceramicii cu decor șnurat și posibilitatea asocierii materialelor de tip Orlea-Sadovec cu forme socotite târzii ale repertoriului ceramic Coțofeni¹⁷ impun redeschiderea discuției privind conținutul și periodizarea acestui important fenomen arheologic al începutului bronzului timpuriu. Ne propunem, în consecință, atacarea, prin săpături sistematice, în campaniile viitoare, a locuirilor Coțofeni de pe malul de sud al fostei bălți Nasta.
O situație specială am întâlnit în punctul Groapa puricelui, la sud de satul Plosca, unde, în urma eroziunii malului lacului, au fost descoperite fragmente ceramice Coțofeni și resturi de oseminte umane (fragmente de cranii, oase lungi etc). Este evident vorba de morminte de inhumație, distruse de apă, dar asocierea lor cu materialul ceramic Coțofeni, în lipsa unor verificări prin săpătură, nu este sigură, deși în zona înconjurătoare nu mai există alt material arheologic.
Semnalăm cu acest prilej și prezența mai multor măguri, posibil tumuli, dintre care cele mai mari sunt cea de la ieșirea spre Săpata a satului Cârna, măgurile Cărăvan, Deliului, Dică, Gentoaia, Zuică, din preajma satului Hoarca, sau o măgură din imediata vecinătate a satului Săpata,deja distrusă pe jumătate etc. Datorită reîmproprietăririi, aceste măguri sunt greu de cercetat arheologic astăzi, deși unele dintre ele sunt deja afectate de diferite lucrări.
Deosebit de numeroase în zona complexului lacustru Călugăreni-Bistreț-Nedeia sunt urmele aparținând culturii Gârla Mare. În colecțiile Școlilor generale din Bistreț și Goicea se găsesc materiale ceramice - cioburi sau vase întregi - descoperite întâmplător de elevii din satele celor două comune. Un astfel de vas, cu o formă și un decor insolite, se află în colecția Școlii generale din Goicea (Fig.7/1). Multe materiale se află și la pescarii din Bistreț, Plosca, Cârna, Săpata sau Măceșu de Jos, fiind vorba deseori de vase întregi scoase cu plasele din apă, proveniența acestora fiind mai dificil de stabilit. Prin recunoașterile de teren au fost identificate mai multe puncte dintre care, înafara celor cercetate sistematic, amintim Gârla Boii, plaja sudică a satului Plosca¹⁸, punctul Cabana de metal, punctul Ferma 3, grindul Braniște-Canal, grindul Prundu Măgarilor cu punctele La fântână și Între pari, apoi fostul grind Gagiu, în mai multe locuri de pe Grindul Dănilă, la sud de satul Săpata, pe Grindul Rostii, la capătul sud-estic al localității Cârna, pe malul actualului Bazin 3, fosta baltă Cârna. Cel mai adesea aceste materiale apar pe plajă, împreună cu cioburi Bistreț-Ișalnița ca și cu cioburi hallstattiene timpurii caracterizate prin decorul canelat. Prin cercetările de suprafață au fost descoperite și mai multe obiecte din bronz, dintre care menționăm un celt fragmentar (numai tăișul) din punctul Cabana de metal (Fig. 7/7), un celt cu marginea îngroșată, fără toartă și cu fațete pe corp și tăiș, din colecția Școlii generale din Goicea (Fig.7/4), un alt celt, întreg, cu tăișul lățit și decor plastic pe tub, descoperit întâmplător de pescari pe Prundul Măgarilor în 1987-1988 (Fig. 7/8), un fragment de brățară și o verigă descoperite pe malul de sud al fostei bălți Nasta (Fig. 7/5-6). Foarte intensă, după cum o dovedesc materialele răspândite pe plajele lacului, a fost și locuirea Basarabi, în special în punctele Gârla Boii și Cabana de metal, în acest din urmă loc fiind descoperite o fibulă cu "scut beotic" din bronz și câteva vârfuri de lance din fier. În același punct s-a găsit și un ciob, probabil de la o strachină, canelat și cu un decor imprimat apropiat de motivistica așa zisei culturi Insula Banului¹⁹(Fig.7/2). Un alt vârf de lance din fier a mai fost descoperit și pe grindul Braniște, pe malul de sud al acestuia²⁰. Semnalate încă din anii '50, materialele hallstattiene târzii²¹ se găsesc și pe plajele din punctele Cabana de metal, Prundu Măgarilor - La rampa boțogului, pe malul de sud al fostei bălți Nasta, precum și pe malul nordic al acesteia, pe Grindul Braniște.
Sunt cunoscute deja cele două castre romane de la Bistreț, situate chiar pe malul Dunării, unul de pământ, iar al doilea din piatră din punctul Pichetul vechi²². În preajma lor, la circa 1 km spre vest, pe Grindul Cărămizării, se găsesc la suprafață numeroase cioburi romane, dar și oseminte umane. Materiale asemănătoare se mai găsesc și în punctele Cabana de metal, Groapa puricelui, pe plajele întinse ale grindului Prundu Măgarilor, ca și pe Grindul lui Purcea.
Prin desele cercetări de suprafață întreprinse între 1983-1996 au fost descoperite și numeroase materiale ceramice aparținând culturii Dridu. Cele mai intense urme se găsesc pe Grindu lu' Dănilă, dar mai ales pe grindul Fierăstrău lu' Stan Fudulu, unde, în spulberăturile de vânt se pot observa cu ușurință resturile unor locuințe cu cioburi de vase lucrate cu mâna sau la roată, fragmente de la amfore romane, cărămizi etc. În același punct, în 1991, am recuperat materialele de la un mormânt de incinerație, a cărui urnă era un vas borcan, lucrat la roată, din pastă căramizie, decorat cu linii în val și benzi de linii orizontale incizate, dispuse pe gât. Probabil într-o vreme apropiată acestor vestigii ar putea să se plaseze și cele două cimitire distruse, cu morminte de inhumație, ce se aflau în punctele Cantonu lu' Busuioc și Braniște-Canal.
Cu totul sporadic, pe unele grinduri mai înalte, cum erau Naidin/Grindul Lăptarului, Gagiu și Baba Oprița au fost găsite cioburi de străchini și oale borcan, unele smălțuite, ce se pot data în secolele XV-XVI. De altfel balta Bistreț este atestată prima oară la 1385²³, iar localitatea Cârna apare în documente la 1583²⁴. În 1983, cu ocazia unor lucrări de canalizare efectuate în curtea dispensarului din Bistreț, au fost descoperite mai multe morminte ce aparținuseră vechiului cimitir al bisericii învecinate.
Primele săpături, în punctul Grindul Ciumați, s-au făcut în cursul lunilor Iunie- Iulie 1983, ca urmare a semnalării unei descoperiri fortuite. La vremea aceea grindul se înfățișa ca o ridicătură paralelă cu malul lacului Bistreț, lungă de circa 3 km și lată de 500-600 m, cu axa longitudinală dispusă est-vest și înierbat în cea mai mare parte. În unele locuri grindul era erodat de apa lacului sau rupt de drumurile de căruțe ori de săpăturile făcute de localnici pentru nisip. În luna Aprilie, pe o suprafață destul de mare a grindului, vântul crease mai multe adâncituri în nisip, fiind dezvelite cu acest prilej diferite materiale arheologice, constând în principal din ceramică. La circa 200 m vest de stația de pompare Mălăin-3, alături de drumul de țară care traversează grindul către satul Bistrețu Vechi, salariații de la stația de pompare au descoperit patru vase întregi pe care le-au predat directorului Școlii generale din localitate. În luna Mai se mai putea cunoaște locul descoperirii, unde se aflau, răspândite în patru grupuri pe o suprafață de circa 20-25 mp, oase calcinate, ceea ce a permis presupunerea că vasele respective aparținuseră unor morminte de incinerație. Alături de oasele calcinate se mai găseau și fragmente ceramice a căror apartenență la complexele funerare nu mai putea fi stabilită cu certitudine. Cu același prilej au mai fost observate și alte asemenea spulberături de vânt. În luna Iulie au fost începute săpăturile de salvare într-o astfel de spulberătură situată către extremitatea de vest a grindului Ciumați, în apropierea punctului Târla lui nea Mărin Brânză Ciutureanu. În acest punct într-o alveolare creată de vânt se puteau observa ieșind din nisipul grindului mai multe fragmente ceramice și porțiuni din vase. A fost trasată o suprafață cu dimensiunile de 4 x 5 m și s-a trecut la degajarea de nisip a materialului ceramic. Au fost scoase la iveală în acest fel câteva vase întregibile, cioburi, toate fiind înconjurate de oase calcinate, fiind deci vorba de morminte de incinerație. Toate mormintele erau constituite din urnă, capac și vase adiacente. Mormintele au fost așezate într-un sol nisipos, gălbui la culoare. Nu au fost surprinse contururile gropilor funerare. Drept urne au fost folosite amfore, castroane, un vas "solniță", iar drept capace au fost utilizate castroane. Resturile osteologice erau arse puternic, la alb-albăstrui, oasele fiind fragmentate, cu multe plesnituri, corespunzând unei arderi intense. Din nefericire toate complexele au fost puternic deranjate de un localnic înaintea definitivării cercetării, ceea ce a făcut imposibilă înregistrarea lor prin desen sau fotografie. S-au mai putut recupera doar materialele ceramice, observându-se, după grupările de vase sparte pe loc și oase arse, că au existat circa 10 morminte de incinerație, cu resturile cinerare depuse în urne. În urma reconstituirii parțiale a unora din vasele descoperite s-au putut stabili câteva forme: amfore bitronconice, cu marginea răsfrântă, cu proeminențe pe diametrul maxim, nedecorate sau decorate cu caneluri înguste dispuse în benzi orizontale pe gât, imediat sub buză, sau în zig-zag pe gât și caneluri late, dispuse oblic pe pântec, castroane tronconice, cu marginea teșită spre interior, cu patru lobi trași din buze, uneori modelați, decorate uneori cu caneluri fine dispuse în ghirlandă pe partea inferioară,cești semisferice cu toarta trasă din buză și supraînălțată, decorate cu crestături pe umăr, vase de tip kantharos, cu două torți trase din buză și supraînălțate, decorate cu caneluri fine, dispuse vertical pe pântec, amforetă cu marginea răsfrântă, gât înalt, corp aproximativ bitronconic, cu picior inelar, decorată cu o bandă din două șiruri de împunsături succesive dispusă orizontal pe umăr și cu crestături verticale pe piciorul inelar, vas "solniță", cu o toartă în bandă decorat cu caneluri înguste dispuse orizontal în benzi pe gâtul, sau respectiv vertical pe corpul celor două recipiente și în zig-zag pe toartă. Caracteristica principală a acestor vase este secțiunea plan-orizontală pătrată²⁵. Întregul grup de morminte se găsea plasat pe un vârf al grindului nisipos, la circa 0.75m adâncime. Deși s-au deschis secțiuni de control în întreaga zonă imediat învecinată, radial, până la o distanță de circa 25-30 m de locul grupului de morminte, nu au mai fost descoperite alte complexe. Grupul celor patru vase descoperite cu câteva luni înainte de către lucrătorii de la stația de pompare se găsea la circa 150-200 m spre est. În anii 1986-1987 întregul grind, ca și altele din preajmă , a fost nivelat și acoperit cu o plantație de pomi fructiferi, alte cercetări arheologice fiind astfel imposibile. Descoperirea de pe Grindul Ciumați-Brânză a mai fost completată, în vara următoare, prin descoperirea unui alt grup de asemenea morminte, distrus însă de bulldozere, pe Grindul Ciobanului, situat la circa 3 km vest de Grindul Ciumați, precum și prin alte descoperiri făcute în cadrul necropolei plane de incinerație de pe grindul Ostrovogania. Astfel de materiale se găsesc din abundență pe plajele lacului Bistreț, dovedind o locuire intensă (Fig. 8). Resturile unei locuințe de suprafață, de dimensiuni apreciabile și cu pereții din chirpici groși, așezați pe o structură din pari și nuiele, au fost descoperite, împreună cu un bogat material ceramic, pe malul de sud al lacului Bistreț, pe grindul Prundu Măgarilor, în cursul unui sondaj din 1992. Din păcate din locuința de suprafață se mai păstrase in situ, foarte puțin, în schimb s-a constatat că depunerea Bistreț-Ișalnița suprapunea un alt nivel caracterizat prin material ceramic cu totul tipic culturii Gârla Mare, fapt ce permite precizarea succesiunii în timp a celor două etape. În apropierea locuinței de suprafață Bistreț-Ișalnița, pe plajă, a mai fost găsit și un pumnal din bronz cu limbă la mâner. Pe baza caracteristicilor repertoriului ceramic al acestor descoperiri, cu foarte bune analogii în alte localități situate în sectorul Turnu Severin-Corabia al Văii Dunării, sau în zona imediat învecinată²⁶, a fost definit grupul cultural Bistreț-Ișalnița, ca ultimă manifestare a epocii bronzului în zona Dunării oltene, grup apărut ca rezultat al pătrunderilor de factură Belegiš dinspre vest²⁷.
În cursul aceleiași campanii s-au efectuat și câteva sondaje pe Grindul Gârla Boii, de fapt pe ceea ce a mai rămas din acesta în urma amenajărilor făcute în zona lacului Bistreț. Din fostul grind, ce se întindea de-a lungul malului sudic al lacului până la gura canalului Gârla Boii, a mai rămas doar o porțiune înaltă de circa 5 m față de nivelul actual al lacului, cu o lungime de circa 300 m, situată în fața actualei ferme piscicole Bistreț. Chiar și acest rest de grind era afectat de două șanțuri late și adânci de 3 m, făcute în 1981 cu bulldozerul, care traversau grindul de la un capăt la celălalt. A fost trasată o secțiune cu dimensiunile 60 x 1.5 m, care tăia grindul de la nord către sud, fiind întreruptă de cele două șanțuri. În zona cea mai ridicată, la - 0.43 m a fost descoperit un mormânt de inhumație cu scheletul în decubit ventral, cu brațele îndoite și plasate sub torace. Picioarele erau îndoite din genunchi și așezate pe stânga. Orientarea scheletului era NNE-SSV. Resturile osteologice se găseau într-un sol nisipos, galben la culoare, conturul gropii neputând fi surprins. Deasupra se găsea o groapă cu o umplutură din sol negru, care a deranjat mormântul. La 0.45 m vest de schelet, fără a se putea preciza apartenența la mormânt, se găsea un vas, fragmentar, din pastă neagră cu pete cafenii, cu pântecul bombat și umărul marcat de un prag, decorat cu patru nervuri în relief dispuse vertical și simetric. În interior se găsea o vertebră de animal. La circa 0.65 m est de schelet au mai fost găsite și patru așchii din silex. După formă și decor vasul se apropie de forme cunoscute pentru cultura Basarabi²⁸. De altfel într-o suprafață deschisă spre est față de secțiunea I, a fost descoperită și o groapă cu câteva cioburi Basarabi tipice. În colecția Școlii generale din Bistrețu Nou se găseau mai multe fragmente adunate de elevi de pe grindurile din împrejurimi, între care și câteva cioburi Basarabi, descoperite pe grindurile Gârla Boii și Gagiu²⁹. În partea sudică a grindului a fost descoperit un complex alcătuit dintr-o aglomerare de chirpic ars și fragmente ceramice dela vase de dimensiuni mari, în majoritate din pastă grosieră, roșii-căramizii și câteva fragmente din pastă mai bună, cu decor Basarabi. În aceiași secțiune, la capătul de sud, într-o zonă în care fusese ridicată o construcție temporară a fostului CAP Bistret, s-au descoperit și două gropi cu material ceramic fragmentar. Cioburile proveneau de la castroane cu marginea teșită spre interior, sau de la vase cu cu marginea arcuită spre interior și lățită, decorate cu impresiuni făcute cu unghia sau cu benzi din incizii scurte dispuse sub buză, decor și forme care le asigură apartenența la repertoriul ceramic Coțofeni. Sondajele de pe Gârla Boii au continuat și in campania 1984 când, într-o altă zonă a grindului, au fost cercetate trei gropi cu material ceramic reprezentat prin cioburi de la vase de formă bitronconică, de dimensiuni mari, din pastă cu cioburi pisate, la partea exterioară acoperite cu un slip negru, lustruit, iar la interior având o culoare cărămiziu-gălbuie, unele fiind decorate cu caneluri în maniera tipică ceramicii de la începutul epocii fierului din sudul Olteniei. Materiale asemănătoare au mai fost găsite și într-o aglomerare de chirpic, alături de o vatră așezată direct pe sol, reprezentând resturile unei locuințe. Sporadic au mai fost găsite cioburi Dridu. Tot în campania din 1984 a mai fost efectuată și o intervenție de salvare, recuperându-se inventarul unui mormânt de inhumație din perioada migrațiilor, descoperit pe Grindul Lazăru³⁰.
Către sfârșitul campaniei din 1984 a fost efectuat un sondaj pe malul de sud al Bazinului 1, chiar în fața satului Plosca, în punctul Cabana de metal, unde eroziunea continuă a apei provocase prăbușirea unei construcții pescărești în urma ruperii malurilor. Fondurile restrânse nu au permis definitivarea sondajului. În secțiunea trasată (10 x 2 m) s-a observat următoarea succesiune stratigrafică: imediat sub solul vegetal, gros de circa 0.10-0.15 m, se găsea un strat de sol nisipos, negru la culoare, gros de 0.50-0.60 m, cu material ceramic și oase de animale, cu rare fragmente de chirpic. Dedesubtul acestuia se afla o depunere cenușiu-gălbuie, lutoasă, cu cioburi și mai rare oase de animale. Ceramica din prima depunere, cea de sus, se caracteriza prin absența decorului incizat sau imprimat, ornamentația cioburilor fiind în exclusivitate canelată. Formele frecvente sunt străchinile cu marginea arcuită spre interior, uneori cu o proeminență sub margine, sau vasele tronconice cu marginea răsfrântă. În depunerea cenușiu-gălbuie s-au descoperit cioburi de la castroane, amfore, cești, cu decor în tehnica împunsăturilor succesive, motivele fiind incrustate cu substanță albă. Pe baza caracteristicilor materialului ceramic stratul de jos aparține culturii Gârla Mare, iar cel de sus primei epoci a fierului. Izolat a fost găsită și o ceașcă fragmentară, decorată cu caneluri fine, înguste, dispuse vertical, ce poate fi atribuită grupului Bistreț-Ișalnița.
La sfârșitul campaniei din 1984, în cursul unei recunoașterei de teren pe grindul Ostrovogania, în punctul Malu Mare, au fost descoperite materiale provenind de la un mormânt de incinerație descoperit întâmplător de pescarii Fermei piscicole. Locul descoperirii se afla pe malul de sud al grindului, într-o zonă în care apa lacului a creat un soi de golf prin erodarea malului înalt, în acel loc, de circa 1.5-1.2 m. Atât pe plajă, cât mai ales în apa puțin adâncă de lângă mal se găseau numeroase fragmente ceramice și chiar unele vase întregi, provenite din morminte distruse. Grindul Ostrovogania³¹ se prezintă astăzi ca o insulă aflată în mijlocul actualului Bazin 2, legătura cu malurile fiind posibilă prin digul care, travesând lacul de la gura Desnățuiului până în dreptul Fermei 3 pomicole, atinge și capătul vestic al grindului. În fapt, înaintea amenajărilor din 1968-1970, Ostrovogania era de fapt un soi de peninsulă desprinsă din malul nordic al Lacului Bistreț, peninsulă ce prin inundațiile de primăvară devenea episodic un ostrov. Întregul grind este constituit din nisip eolian, înierbat, așezat pe un sol negru, nisipos, rezultat în bună măsură din aluviuni depuse în cursul revărsărilor. Față de actualul nivel al apei la începutul lunii Iunie, grindul se ridică în medie cu 0.50-0.70 m, punctul cel mai înalt fiind în locul descoperirii cimitirului de incinerație. Către nord, grindul coboară până la nivelul apei, iar către est se prelungește printr-o limbă de nisip ce apare odată cu scăderea apei din lac. Întreaga suprafață a grindului este acoperită cu o iarbă deasă, măruntă și cu scaeți. Până la începerea cercetărilor arheologice pe grind se așezau uneori târle de oi, iar pe plaje și pe limba de nisip dinspre răsărit se găseau colonii de păsări acvatice. Primele morminte cercetate (M.1-4) au fost descoperite în ruptura malului, unde fuseseră dezvelite de apă. Datorită faptului că acțiunea valurilor, sporită de vânturile foarte puternice dinspre vest, ducea la o continuă prăbușire a malului grindului, săpăturile s-au făcut prin deschiderea unor suprafețe lungi, paralele cu malul, cu scopul principal de a salva cât mai mult posibil din cimitirul de incinerație. Cu timpul săpătura a înaintat și către interior, în final fiind cercetată o suprafață totală de circa 1350 m2. Datorită, pe de-o parte, fondurilor reduse, iar pe de altă parte nivelului crescut al apei din lac în perioada Septembrie-Iunie, cercetările arheologice s-au desfășurat prin campanii anuale, relativ scurte de circa 3-4 săptămâni. Procesul de autocolmatare al lacului accentuându-se de la an la an a făcut ca săpăturile, care în perioada 1985-1987 aveau loc în cursul lunii Iulie, să fie făcute în lunile August-Septembrie, când nivelul apei devine cel mai scăzut, fiind astfel posibilă o cercetare mai completă. Înaintea începerii săpăturii s-a observat că materialele arheologice reprezentate prin numeroase fragmente ceramice se găsesc răspândite pe plaja de sud a grindului, începând aproximativ din dreptul micului golf și mergând până către capătul limbii de nisip de la extremitatea estică a Ostrovoganiei, răspândirea materialului corespunzând cu direcția de mișcare a apei împinsă de vântul dominant de vest. Cioburile de pe plajă aparțin, în cea mai mare parte, epocii bronzului, respectiv culturii Gârla Mare, dar și grupului Bistreț-Ișalnița, Hallstattului mijlociu, cultura Basarabi, precum, ceva mai puțin, și epocii Laténe. Sporadic, în punctul Malu mare, au apărut și cioburi Coțofeni. După descoperirea și salvarea primelor patru morminte s-a trecut la cercetarea sistematică a cimitirului. În decursul celor 8 campanii de săpături au fost descoperite 69 de morminte, dintre care 1 de inhumație și 68 de incinerație. Din punct de vedere stratigrafic s-a observat că, imediat sub stratul vegetal actual, urmează o depunere de nisip eolian, galben-cenușie la culoare, care acoperă o depunere de sol nisipos amestecat cu mâl de lac, foarte negru, cu o grosime în medie de 0.40-0.50 m, sub care se află un sol din nisip cu lut, cenușiu la culoare. Datorită apei de infiltrație nu s-a putut ajunge, nici chiar în anii cu cel mai scăzut nivel al apei, la solul virgin. În general s-a atins adâncimea de 1.20-1.00 m, cotă la care se aflau fundurile mormintelor cercetate. În depunerea neagră, pigmentată cu sfărâmături de scoici, au fost descoperite, fără a se putea identifica cu precizie un nivel arheologic, materiale Latène, cioburi hallstattiene, cioburi Gârla Mare antrenate. La partea inferioară a acestei depuneri au fost descoperite 17 complexe constituite din gropi cu dimensiuni variabile sau aglomerări de chirpic ars. Trebuie subliniat faptul că, datorită inundațiilor periodice dela sfârșitul lui Septembrie și până la începutul lunii Iunie, conținutul acestei depuneri a fost uniformizat fapt ce face deosebit de dificilă suprinderea prin răzuială a contururilor complexelor adâncite. Cercetarea gropilor nu a fost posibilă în întregime datorită apei de infiltrație. În schimb complexele constituite din aglomerări de chirpic au putut fi înregistrate pe planuri și cercetate ca atare. Este vorba de complexele notate pe plan cu siglele A, D, F, J, K, M, N, O, R, S, T, U. Dintre acestea cele mai semnificative erau A, J, K, M, N și O. Caracteristica lor comună era dată de bucățile de chirpic foarte puternic arse, păstrând urme de pari de la construcții din lemn, prezența unor fragmente cu urme de fățuială, precum și fragmentele de cruste de vetre, toate în poziție secundară. Materialul arheologic asociat era constituit din cioburi de la vase puternic arse secundar, din care s-au putut reconstituit parțial câteva cești, precum și o jumătate de la un vas-solniță= Zwillingsgefäß, cu picior inelar, deformat în urma unei arderi secundare foarte puternice, care l-a și vitrifiat parțial, găsit între resturile complexului K. În preajma complexului O a fost găsit și un fragment de cuțit din bronz din categoria Griffdornmesser. Atât jumătatea de vas-solniță, cât și ceștile reconstituite, sunt decorate cu caneluri fine dispuse în ghirlandă, decor specific ceramicii grupului Bistreț-Ișalnița. Cioburi de același fel au mai fost găsite și în gropile cercetate parțial - complexele B, C, E, G, H, P -, a căror umplutură era constituită în special din fragmente de chirpic ars. Funcționalitatea acestor gropi și aglomerări de chirpic cu cioburi este dificil de stabilit. Un prim indiciu îl constituie însă faptul că toate sunt constituite din resturi de la arderea unor construcții din lemn, împreună cu ceramica, iar în plus faptul că în cazul complexului N, acesta suprapune un mormânt de incinerație a cărui urnă era o ceașcă de tip kantharos, cu secțiunea plan-orizontală rectangulară și decorată cu caneluri înguste dispuse vertical pe corp, formă tipică grupului Bistreț-Ișalnița. Ținând cont de aceste constatări trebuie luată în considerare posibilitatea ca aceste complexe - gropi și aglomerări cu chirpic - să fi avut o funcționalitate legată de practicile mortuare.
Așa cum rezultă din planul cimitirului (Fig. 9), structura acestuia nu este foarte clară, deși este evidentă concentrarea mormintelor în zona centrală a suprafeței cercetate, o altă grupare mai putând fi, eventual, reprezentată de mormintele 45, 50-51, 53, 55-57, 59-60. La extremitatea vestică a necropolei există micul grup al mormintelor 13, 15 și 25, care însă aparțin grupului Bistreț-Ișalnița³², la fel cu mormintele 3, 37, 38, 40, 58, toate ilustrând un ultim orizont de înmormântări al necropolei. Structura acestor morminte este în general mai puțin complexă, unele morminte având doar urna (M.13, 58), altele un vas urnă și o strachină drept capac (M.3, 15 și 40), în vreme cel altele au avut oasele calcinate amestecate cu fragmente ceramice (M.25, 37-38). Situațile în care au fost descoperite ultimele trei morminte nu erau suficient de clare pentru a putea deosebi o altă grupă rituală cu morminte cu resturile cinerare depuse în groapă. Din restul mormintelor 59 aparțin epocii bronzului, respectiv culturii Gârla Mare, iar altele două nu au putut fi încadrate. Este vorba mai întâi de M.31, un mormânt de incinerație cu oasele calcinate depuse direct pe sol și acoperite cu un fund de la un vas de dimensiuni mari, din pastă amestecată cu cioburi pisate, având drept caracteristică un fund cu umbo pronunțat, trăsătură neîntâlnită în repertoriul ceramicii Gârla Mare. Al doilea mormânt neîncadrat este M.64, de inhumație, o apariție insolită în cadrul necropolei. Groapa mormântului, de formă circulară era săpată din depunerea neagră, având în plan o formă circulară. Scheletul era depus în poziție ghemuită, stând pe șezut, cu genunchii aduși la umăr, iar călcâiele lângă coccis. Brațele îndoite din cot erau aduse cu palmele la piept. Craniul se găsea cu fața aplecată spre în jos. Orientarea scheletului, în cazul acestei poziții cu totul neobișnuite, era VSV 4600?-ENE 1400? (Fig. 10). Mormântul nu avea nici un element de inventar. Lipsa inventarului face imposibilă încadrarea descoperirii, cu atât mai mult cu cât și ritualul, așa cum am spus, apare cu totul insolit. Menționăm că la începutul cercetării pe Ostrovogania, în Iulie 1985, în apa puțin adâncă din dreptul punctului Malu mare au fost găsite resturile unui schelet uman (oasele brațului drept, două femure și o tibie, o calotă craniană și o mandibulă) ceea ce ar putea să indice că M.64 nu a fost singular.
Celelalte 59 de morminte, toate de incinerație, aparțin culturii Gârla Mare. Ca de altfel și celelalte înmormântări, mormintele Gârla Mare au apărut chiar la partea inferioară a stratului negru, la adâncimi cuprinse între 0.65 și 0.90 m, în funcție de înălțimea malului. Din punctul de vedere al ritualului ele se pot împărți în două grupe: morminte de incinerație în urnă și morminte de incinerație cu oasele depuse în groapă. Prima grupă cuprinde majoritatea mormintelor (56), grupa a doua fiind reprezentată prin mormintele 48, 67 și 69. Deși din motivele pe care le-am arătat, contururile gropilor nu puteau fi surprinse decât cu foarte mare dificultate, de la cota de 0.60 m s-a săpat doar prin răzuiri succesive, iar aproape toate mormintele au fost secționate din momentul în care se ajungea la elementele din partea sa superioară (capacul sau gura urnei). În felul acesta s-a reușit în câteva cazuri surprinderea pe plan ca și pe profil a contururilor gropilor funerare (Fig.12/A). S-a putu astfel observa că nu în toate cazurile urna era depusă direct pe fundul gropii mormântului, existând cazuri în care au fost găsite dedesubtul urnei cioburi, cenușă și chiar fragmente mici de oase calcinate, fără ca acest fapt să se datoreze vreunui deranjatment ulterior. Am putut deosebi în consecință o grupă cu urnele direct pe fundul gropii, iar altele depuse după ce în groapă fuseseră aruncate resturi ridicate, foarte probabil, de pe rugul funerar. Structura mormintelor descoperite pe Ostrovogania se încadrează în regulile observate și în alte necropole ale culturii Gârla Mare³³, elementele principale fiind vasul urnă, vasul capac și vasele adiacente, poziția acestora fiind fie la exterior, fie în interiorul urnei. Drept urne au fost folosite amfore simple, cu marginea răsfrântă spre exterior, gât înalt, corp piriform, cu două sau patru torți, amfore etajate cu două sau patru torți, vase kantharos de dimensiuni diferite, cești cu o toartă supraînălțată, sau chiar jumătăți de vase-solniță. În majoritate, drept capace pentru urne, au fost folosite binecunoscutele castroane cu marginea lobată sau dreaptă, cu una sau două torți, dar există și morminte în care capacul era reprezentat de o ceașcă, sau de fundul unui vas mare. Vasele adiacente sunt reprezentate în majoritate prin cești cu marginea răsfrântă, gât cilindric, umăr marcat, cu corpul bombat cu proeminențe împinse din interior, cu o toartă trasă din buză, supraînălțată și, uneori, prevăzută cu o protomă. Le urmează, ca frecvență, pixidele, cu marginea simplă, gât tronconic sau cilindric scurt, cu corpul cu patru proeminențe perforate, împinse din interior, cu capace cu perforații, apoi vasele zoomorfe, sau cu protome zoomorfe. La cinci morminte au fost descoperite figurine antropomorfe (de pildă M.8, Fig.11/5a-c), de obicei una singură, doar în cazul M. 52, fiind vorba de 2 asemenea piese. Figurinele au fost depuse fie la exterior, fie in interior. Menționăm faptul că în cursul săpăturii, au mai fost descoperite și alte figurine,fragmentare, ce puteau proveni de la alte complexe funerare distruse³⁴. La câteva morminte, printre resturile cinerare, au fost descoperite fragmente de la piese de port din metal, puternic deteriorate însă de focul rugului. Pe lângă mormintele cu structură complexă au fost descoperite însă și morminte constituite doar din urnă și capac sau doar urnă, cel mai adesea o ceașcă, în aceste cazuri, judecând după cantitatea și mărimea oaselor calcinate, fiind foarte probabil vorba de copii (Fig. 14/M.61, M.62). Decorația vaselor, în tehnica inciziei sau a împunsăturilor succesive și folosind procedeul incrustației cu substanță albă, folosea motivele binecunoscute pentru cultura Gârla Mare cum sunt zig-zagul, ghirlanda, motivele spiralo-meandrice cu diferitele lor variante, cercurile concentrice, ca și canelurile late, scurte dispuse pe umarul vaselor, prin repertoriul formelor ca și prin ornamentație cimitirul de pe Ostrovogania fiind, cel puțin parțial, contemporan cu cel de pe Grindul Tomii.
Cimitirele culturii Gârla Mare se caracterizează prin numărul mare al înmormântărilor³⁵, cele 59 de morminte de la Ostrovogania reprezentând desigur doar ceea ce s-a mai păstrat din necropolă. Este imposibil de apreciat numărul înmormântărilor din care a fost constituit cimitirul astfel de încercări fiind lipsite de orice temei. Se cunosc puține lucruri privind structura cimitirelor Gârla Mare, grupările observate în cazul necropolei de la Grindul Tomii putând reflecta însă structura comunității din viață de zi cu zi³⁶ , fiind astfel de așteptat ca această eventuală regulă de împărțire a cimitirului, să se repete și în cazul altor descoperiri similare. Către nord de suprafața cercetată pe Ostrovogania ,terenul coboară foarte mult, astfel că verificarea acestei părți a grindului a fost împiedicată de nivelul tot mai ridicat al apei de infiltrație. Aproximativ la jumătatea grindului, la circa 600-700 m vest de cimitirul cercetat, prin recunoașteri de suprafață a fost înregistrată o zonă situată tot pe malul sudic, unde materialul ceramic Gârla mare se găsește desemeni răspândit pe plajă. În acest loc malul înierbat al grindului se ridică abia cu 0.50-0.60 m deasupra luciului apei astfel că o verificare prin săpătură este sortită eșecului. Nu s-au găsit oase calcinate și nici vreun element care să indice complexe cu caracter funerar. Este posibil ca aceste urme - în speță ceramica - să reprezinte cele mai apropiate, în spațiu, vestigii de locuire corespunzătoare necropolei din punctul Malu mare. Încă din 1985-1986 pescarii din Bazinul 2 ne-au semnalat descoperirea unor materiale arheologice pe malul de nord al grindului Prundu Măgarilor, aproximativ peste lac de cimitirul de la Ostrovogania-Malu mare. Recunoașterile de teren ne-au permis identificarea unei alte zone cu mult material Gârla Mare, dar și din alte perioade, răspândit pe plaja grindului, mai cu seamă în punctul La rampa boțogului. În 1991 au fost recuperate de pe plajă, unde se aflau deja în poziție secundară, fiind mișcate de valurile de la mal, o amforă etajată, întregibilă, o ceașcă și fragmente de la un castron, în amforă mai păstrându-se resturi de cenușe, putând fi vorba de un inventar funerar aparținând culturii Gârla Mare. Concomitent cu restrângerea cercetării la necropola în 1992 au fost făcute mai multe sondaje de control, iar în 1993 s-a trecut la cercetarea sistematică, în paralel cu încheierea săpăturilor la cimitir, a obiectivelor de pe Prundu Măgarilor. Am amintit rezultatele sondajelor din 1992 care au dus la identificarea unei locuiri Bistreț-Ișalnița, puternic afectată de apă. În 1993 a fost descoperit un complex aparținând Hallstattului târziu asupra căruia nu mai insistăm, fiind deja publicat³⁷.
În anul 1994 cercetarea a fost concentrată asupra vestigiilor Gârla Mare din punctul La rampa boțogului. Grindul Prundu Măgarilor este astăzi o peninsulă bine conturată, desprinsă din malul de sud al fostului lac Bistreț (actualul Bazin 2), în fața localității Cârna. Către sud, peninsula este înconjurată de un gâldău denumit de localnici Ochiu Dracului. Spre vest limba de pământ se leagă cu restul malului fiind în relație cu ultimele resturi din Grindul Gagiului și cu grindul Baba Oprița, ultimul devenit între timp o dună de nisip zburător. În punctul cel mai înalt de pe mal, grindul atinge înălțimea de 1 - 1.2 m, față de nivelul apei la începutul lunii August. Cea mai mare parte a resturilor de locuire aparținând culturii Gârla Mare de pe Prundu Măgarilor se găsea în zona ocupată acum de apa lacului, către sud, spre interiorul grindului acestea dispărând treptat.
Au fost trasate 13 secțiuni în general perpendiculare pe malul grindului, cu o suprafață totală de 360 m2, obiectivul principal al cercetării fiind studierea vestigiilor din epoca bronzului, cultura Gârla Mare Fig.15-16). Din punct de vedere stratigrafic, situația este identică cu cea de pe grindul Ostrovogania: Imediat sub solul vegetal actual, foarte subțire, se găsește un strat de nisip, gros de 0.15-0.25 m, adus de vânt, dedesubtul căruia se află solul negru-cenușiu, din nisip și mâl de lac uniformizat în urma inundațiile periodice. Grosimea acestei depuneri variază între 0.60 m și 1.00 m. Stratul conține material arheologic reprezentat prin cioburi, oase de animale, pietre, fragmente de chirpic. Materialul arheologic apare pe la 0.40 m, majoritatea cioburilor găsindu-se la - 0.80-0.95 m, adică la partea inferioară a stratului negru-cenușiu. Dedesubtul acestuia se află un lut galben, reprezentând solul virgin, care nu a fost observat pe Ostrovogania. Uniformizarea depunerii negre-cenușii nu permite distingerea unor nivele aparte, dar judecând după faptul că primele cioburi care apar, sporadic, aparțin perioadei hallstattiene timpurii este de presupus o locuire de acest fel pe grind. Materialele Gârla Mare apar răspândite la partea inferioară a stratului, unde au fost surprinse și câteva complexe. În secțiunile VI în 1994, iar apoi în 1995 în X și XII, a fost dezvelit un complex alcătuit dintr-o aglomerare constituită din resturi de lut fățuit și ars, chirpici, printre care se găseau cioburi de vase și vase întregibile. Complexul, cu o formă neregulată în plan, ocupa o suprafață cu dimensiunile aproximative de 6 x 3 m, putând reprezenta resturile unei construcții de suprafață. În lipsa gropilor de par sau a altor elemente clare, nu putem să precizăm planul construcției, cu atât mai mult cu cât, către nord, complexul a fost deranjat de apa lacului, care a deplasat mult material arheologic, limita din această parte neputând fi stabilită. Printre bucățile de chirpic au fost descoperite, în stare fragmentară, altele întregibile parțial, cești cu o toartă, un vas de tip kantharos, un vas zoomorf, castroane, cioburi de amfore, toate decorate în maniera tipică culturii Gârla Mare. Către extremitatea estică a complexului a fost descoperit un bulgăre cu diametrul de 0.10 m, din pastă albă, posibil aceiași substanță utilizată la incrustarea motivelor ornamentale de pe vase. Alături de acest bulgăre au mai fost descoperite și două obiecte din lut, cilindrice, având, fiecare, unul din capete modelat, ce ar fi putut fi folosite la imprimarea unor motive - cercurile concentrice -, în pasta crudă a vaselor. Către capătul vestic al aceluiași complex au fost descoperite o daltă-străpungător din bronz și o lamă din silex gălbui. Merită subliniată prezența unor fragmente de oase calcinate printre cioburile și bucățile de chirpic ale complexului. Aproximativ la mijloc, complexul era străpuns de o groapă, de formă circulară în plan, adâncă de 0.40 m și intrând în solul virgin, săpată de la un nivel superior, cu o umplutură constituită din pământ și multă cenușe. La circa 3 m spre SE de resturile acestei construcții a fost desoperit un rest de podină din lut, cu o grosime de 0.03 m, arsă pe loc, pe care se aflau de asemeni cioburi Gârla Mare. Nici în preajma acesteia nu au fost descoperite urme de par. La sud de restul de podină, săpat de la baza stratului negru-cenușiu a fost descoperit un cuptor constituit dintr-o groapă de deservire, cu o formă ovală în plan care comunica, la capătul dinspre nord, cu focarul cuptorului, ce fusese acoperit cu o boltă din lut, păstrată în bună măsură (Fig. 16). Focarul se găsea într-o groapă de formă circulară, întregul cuptor având o lungime de 1.5 m, cu diametrele transversale de 0.70 m, focarul, și 0.85 m, groapa de deservire. În S. I a fost descoperită o vatră, parțial distrusă de apă, din care se mai păstra o porțiune cu un diametru de 2.00 m. Vatra era constituită dintr-o fățuială din lut, groasă de 0.03-0.05 m, așezată direct pe sol și arsă la alb-gălbui. Materialul arheologic din imediata apropiere era constituit din cioburi Gârla Mare tipice. În S. III la -.095-1.10 m de la nivelul actual de săpare (în acest loc solul grindului se înălța cel mai mult) au fost descoperite mai multe fragmente ceramice de la vase parțial întregibile, remarcându-se forme cum sunt ceștile, vasul tavă, vasele kantharos. Printre ele s-au găsit 2 fragmente de ace și un pandantiv circular din bronz, precum și bucăți din metal de la obiecte ce nu au putut fi identificate. În secțiunea V, alături de grămezi de bulgări din chirpic a fost descoperită o groapă de formă circulară în plan, cu o umplutură neagră-cenușie, cu cioburi Gârla Mare. În preajmă au fost găsite un fragment dintr-un cuțit din bronz și o tablă din același metal. Fragmente de ace din bronz au mai fost găsite și în suprafețele VII și IX. În suprafața XIII, în 1996, a fost descoperit un complex alcătuit dintr-o groapă de formă circulară, în care se găsea, spart pe loc, un vas de provizii de dimensiuni mari, din pastă de uz comun, cu marginea simplă. Printre cioburile din preajma complexului s-au găsit fragmente de castroane și cești Gârla Mare tipice. Deasupra se găsea o râșniță din piatră, iar, atât la partea superioară a gropii, cât și în umplutura ei, printre cioburile vasului, se găseau bucăți mari de chirpic, cu amprente de pari. În cursul cercetărilor în stațiunea de pe Prundu Măgarilor au fost prelevate 10 probe de oase de animale pentru determinări 14C³⁸.
Problemele culturii Gârla Mare prin prisma cercetărilor din zona Bistreț nu sunt expuse aici în detaliu din evidente considerente de spațiu³⁹. Menționăm însă pe scurt câteva din observațiile preliminare prilejuite de cercetările întreprinse. În primul rând o serie de materiale din mormintele cimitirului de pe Ostrovogania, cărora le adăugăm vase din colecțiile particulare sau din colecțiile școlilor din Bistreț și Goicea, ne îngăduie să susținem existența unei etape deja foarte timpurii a culturii Gârla Mare în sectorul oltean al Dunării⁴⁰, ceea ce ar confirma o părere mai veche exprimată de Ion Nestor⁴¹. O serie de piese de port din metal (pandantive), ca și formele și decorul multor vase din morminte, atestă un orizont de înmormântări pe Ostrovogania corespunzător a ceea ce s-a denumit faza Cârna, a culturii Gârla Mare⁴². Deși numărul mormintelor este redus, alte înmormântări, prin elementele lor de inventar, lasă să se întrevadă și un alt orizont de înmormântări Gârla Mare, mai târziu, provizoriu denumit faza Orsoja⁴³, cu puțin anterior mormintelor Bistreț-Ișalnița amintite.
Cercetarea vestigiilor Gârla Mare este continuată în zona complexului lacustru Călugăreni-Bistreț-Nedeia prin începerea cercetării pe malul de sud al fostei bălți Nasta. Modificările severe din anii 1968-1970 nu ne mai permit astăzi să stabilim cu precizie relația topografică dintr-o așezarea descoperită în August 1996 și necropola cercetată pe Grindul Tomii. Din informațiile localnicilor reiese faptul că așezarea nou identificată ar putea să se afle la circa 150-200 m VNV de fostul cimitir. Materialul ceramic descoperit în două gropi, din așezare, săpate în 1996, este identic cu cel din necropola de la Grindul Tomii, ceea ce deschide posibilitatea ca așezarea să fie cea corespunzătoare cimitirului. În anul 1990, pe malul de sud al fostei bălți Nasta, a fost descoperit și salvat un complex, probabil cu caracter funerar, care a fost atribuit Hallstattului timpuriu⁴⁴. Materiale hallstattiene timpurii, în speță ceramică canelată, se găsesc din abundență pe plajele fostelor bălți Bistreț, Cârna și Nasta, sau pe grindurile din zonă, dovedind o locuire intensă, de altfel cunoscută nu numai pentru sectorul oltean al Dunării, care a fost definită drept grupa culturală Vârtop⁴⁵.
În 1995 printr-o recunoaștere de teren, au fost identificate ceea ce păreau a fi resturile unei locuințe de suprafață, distruse de apă, în punctul denumit de localnici La nea Vasile Feraru, pe malul nordic al grindului Prundu Măgarilor. În urma unei săpături de salvare, fiind deschisă o suprafață de circa 50 m2, prin care s-a dezvelit o massă de chirpic amestecată cu cioburi. După ridicarea massei de chirpic s-a observat că sub aceasta se găseau câteva gropi, circulare sau ovale în plan, toate umplute cu bucăți de chirpic, provenind din resturi de construcții din lemn, incendiate (Fig. 17). În gropile 1-4, alături de chirpicii masivi, se găseau și cioburi de la vase întregibile, doar parțial. În groapa 5 s-a găsit o cantitate remarcabilă de chirpici masivi, cu urme de pari, iar pe fund un vas miniatural - amfora bitronconică. În gropile 1 și 2, sub umplutura din chirpici, au fost descoperite vase, parțial întregibile. Dintre forme menționăm amfora bitronconică, strachina cu marginea arcuită spre interior, vasul "sac", cu marginea dreaptă, simplă. Decorul era constituit, în cazul amforelor, prin caneluri oblice pe pântec, în cazul străchinilor, prin caneluri în ghirlandă - așa zisul motiv stelar -, în interior, sau oblice pe buză. Vasul sac avea un decor constituit printr-un brâu alveolar, foarte pregnant, cu proeminențe dispuse alternativ. Analogiile destul de apropiate pentru ceramica din complexul de pe Prundu Măgarilor se găsesc în cea ce se numește grupul Vârtop⁴⁶. Denumirile de "cultura Vârtop","grup Vârtop", sau "Vârtop-Susani", nu ni se par întru totul justificate, căci, pe de-o parte, condițiile de descoperire din situl eponim nu sunt câtuși de puțin clare, iar pe de altă parte, datorită acelorași condiții puțin satisfăcătoare de cercetare, ca și de inițială publicare, materialele sunt amestecate, după cum s-a mai spus⁴⁷. Formele ceramice din complexul de pe Prundu Măgarilor, amforele bitronconice, cu decor canelat, străchinile cu marginea arcuită spre interior, cu caneluri oblice pe buză și "motivul stelar" pe interior sunt forme cu întinsă răspândire în bazinele Mijlociu și Inferior ale Dunării, la finele epocii bronzului și la începutul epocii fierului, care documentează un fenomen mult mai larg, denumit cu fericită inspirație "contraofensiva blocului carpatic"⁴⁸.
În cadrul acestui fenomen întins se cunosc o serie de monumente legate de practicile funerare, sau de cult, cu un caracter aparte, reflectând o anume dinamică socială, cum este de pildă descoperirea de la Susani⁴⁹. Un astfel de caracter îl are și complexul din punctul La nea Vasile Feraru, unde în groapa 6 au fost găsite, sub bucățile de chirpic, pe fundul gropii, o mandibulă, un fragment de calotă craniană, un os iliac și un fragment de os lung, toate umane, arse parțial⁵⁰.
În cursul campaniei din 1996, pe malul de sud al fostei bălți Nasta, a fost identificată și cercetată parțial o altă așezare hallstattiană timpurie. Materialul ceramic, variat și bogat, este cu totul asemănător celui descoperit pe Prundu Măgarilor , pe plajele grindului Braniște, sau în complexul salvat în 1990.
Stațiunea se află pe malul înierbat al bălții Nasta, unde stratul de cultură,nisipos, negru-cenușiu la culoare, cu cioburi, oase de animale, chirpici și pietre, are o grosime medie de 0.40-0.60 m. Așa cum s-a putut observa prin taluzarea malului, din acest strat pornesc numeroase complexe adâncite, unele de dimensiuni notabile, în solul virgin reprezentat prin lut galben. Aceste complexe se găsesc, în număr mare, și pe plaja rezultată din "spălarea" continuă a malului. Cercetarea din 1996 s-a restrâns la salvarea a cât mai multe din aceste complexe afectate de apă, fiind descoperite, înregistrate și cercetate 17 gropi (Fig. 18). Ceea ce a putut fi cercetat constituie de fapt doar părțile inferioare ale unor gropi, restul fiind distrus. Toate aveau, în plan, o formă circulară (Fig.19). Câteva dintre gropi prezentau, ca o caracteristică aparte, o dungă neagră de arsură pe mărgini. În câteva cazuri au fost surprinse, în plan ca și în profil, suprapuneri de gropi (Fig. 19/ gropile 7 și 8). Materialul arheologic, destul de abundent, este reprezentat prin ceramică, în general fragmentară, dar și cu unele vase întregibile parțial, oase de animale - de pildă în groapa 1 s-au găsit părți de scheletele a două animale de talie medie -, bucăți de chirpic și de la cruste de vetre.
Ceramica este ilustrată prin străchini, din pastă de bună calitate, acoperite cu un slip negru cu luciu metalic, cu marginea arcuită spre interior, cești, din pastă bună, arsă la negru sau roșu cărămiziu, cu corp semisferic, cu umăr marcat, cu o toartă trasă din buză și supraînălțătă, vase bitronconice, din pastă cu cioburi pisate, cu suprafața exterioară neagră, iar cea interioară uneori cărămiziu-gălbuie, cu marginea răsfrântă spre exterior și cu proeminențe pe pântec, dispuse pe diametrul maxim, vase "sac", cu marginea simplă, dreaptă sau ușor arcuită spre interior, din pastă de uz comun, arse la cărămiziu-gălbui, cu pete. Decorația constă din caneluri late, oblice, pe marginea unora din străchini, sau pe pântecul vaselor bitronconice, sau din caneluri în ghirlandă constituind un motiv stelar în interiorul străchinilor. Uneori pe umărul marcat al fragmentelor de cești se observă, fie caneluri scurte, oblice, fie crestături oblice. Decorația vaselor "sac" este în totalitate plastică, reprezentată prin brâie și proeminențe alveolare, ambele puternic reliefate. Repertoriul formelor, motivele decorative sunt comune celorlalte descoperiri hallstattiene timpurii din zona complexului lacustru Călugăreni-Bistreț-Ișalnița, dovedind o intensă și bine documentată locuire la începutul primei epoci a fierului (Hallstattul timpuriu și Hallstattul mijlociu).
Suprapunerea unor gropi, ca și materialul din unele din acestea - e vorba bunăoară de un vas lekane, lucrat la roată, din pastă fină, cenușie la culoare, descoperit în groapa 3 (Fig. 20/1), arată că locuirea în stațiunea descoperită pe malul de sud al fostei balți Nasta, a avut o durată considerabilă în timp.
Cercetările arheologice din zona lacului Bistreț, desfășurate timp de patrusprezece campanii, au pus în evidența, în principal, 5 grupe de obiective, bine reprezentate în teren, a căror cercetare poate aduce date substanțiale. Este vorba de descoperirile Coțofeni, cele ale culturii Gârla Mare, descoperirile aparținând grupului Bistreț-Ișalnița și, în sfârșit, cele aparținând primei epoci a fierului.
Deși provin în totalitate din cercetări de suprafață, materialele Coțofeni prezintă importanță căci atrag atenția, nu numai prin varietatea tipologică a ceramicii, ci mai cu seamă prin oportunitatea oferită unor săpături sistematice pentru verificarea lacunelor de cercetare privind acest fenomen arheologic.
Vestigiile Gârla Mare, atât cele privind așezările, cât și descoperirile funerare, foarte numeroase în zona complexului lacustru, oferă posibilitatea aprofundării studiului relației dintre habitat și comportament funerar, într-o arie bine conturată și cu o densitate de locuire cu totul remarcabilă.
Succesiunea Gârla Mare - Bistreț-Ișalnița - Hallstatt timpuriu, așa cum este documentată în zona în discuție, deschide o perspectivă pentru urmărirea și, mai ales, nuanțarea unui fenomen mai larg, acela al așa zisei "hallstattizări" în sudul Olteniei. Continuarea cercetării în așezarea de pe malul de sud al fostei băți Nasta, coroborată cu celelalte descoperiri hallstattiene timpurii din zonă, fac posibilă o reluare a discuției privind noțiunea de "cultura Vârtop". O importanță aparte o prezintă complexul din punctul "La nea Vasile Feraru" care documentează o practică de cult, de la începutul epocii fierului, mai puțin cunoscută în prezent.
În sfârșit, numeroasele descoperiri Basarabi, în afara așezărilor fiind posibilă și descoperirea unor complexe funerare, cel mai probabil în punctul Cabana de metal, oferă, la rândul lor, reale perspective pentru completarea și corectarea cunoștiințelor actuale. Continuarea cercetărilor în zona fostului complex lacustru Călugăreni-Bistreț-Nedeia, nu este impusă doar de considerentele de ordin strict științific. Modificările brutale survenite în zonă, permanenta acțiune a factorilor de mediu, activitatea umană intensă, toate, pun în pericol, într-un ritm tot mai accentuat, obiectivele arheologice din zonă, a căror salvare grabnică se impune.