European Archaeology - online
Welcome
Content
    Studies
    Special
    sections
    Fieldwork
    Book reviews
Citation of Papers
Editorial Board
 
 

CÂTEVA OBSERVAȚII ASUPRA CULTURII MONTEORU

  

Ion MOTZOI-CHICIDEANU

Printer version



       Se considera îndeobște ca fenomenul Monteoru este unul dintre cele mai bine cercetate pentru epoca bronzului la nord de Dunare, dar acest lucru, destul de întemeiat, nu a însemnat și elucidarea tuturor necunoscutelor în cunoașterea acestuia. Cred ca este cu totul necesara o reluare a discuției asupra acestor necunoscute, mai ales atunci când, pe de-o parte, se înfiripa teorii, iar pe de alta parte și în contradicție cu cele dintâi, se aduna date noi.

    Un prim pachet de probleme înca nesoluționate îl constituie originea culturii, chiar daca de-a lungul timpului au fost avansate mai multe ipoteze, toate depinzând în ultima instanța de stadiul documentarii arheologice, pe de-o parte, iar pe de alta parte de modelul teoretic de interpretare. În general se considera și astazi ca acest fenomen arheologic își are originea "la începutul epocii bronzului, în aria și din fondul culturilor și grupelor din perioada de trecere (Cernavoda II, Foltești II, Racaciuni, Zabala, Râmnicelu, Coșereni"1. Conform acestui punct de vedere ce se sprijina aproape în totalitate doar pe cercetarile din stațiunea eponima și doar foarte puțin pe comparația cu descoperiri din alte stațiuni, cea mai veche etapa Monteoru este reprezentata de cele trei nivele ale stratului Ic4. Aceasta perspectiva este însa prea generala, ignorând faptul ca multe dintre grupele menționate nu sunt, iar unele nici nu pot fi, definite mulțumitor pe baza stricta a materialelor ce le-au fost atribuite. Mai mult înca, o buna bucata de vreme conținutul exact al stratului Ic4 nu a fost cunoscut, puținele materiale publicate fiind cu totul insuficiente pentru o buna înțelegere a acestuia. Din pachetul de probleme se mai remarca și aceea a raporturilor cu grupele Glina din Muntenia și Schneckenberg din Transilvania, raporturi pe care unii specialiști le vedeau a fi de contemporaneitate2, în vreme ce alții considera aparițiimc_mont_note.htma culturii Monteoru ca ulterioara fenomenului Glina3. La începutul anilor '80 au fost publicate rezultatele cercetarilor întreprinse în doua obiective arheologice ce s-au dovedit de un interes major pentru problemele privind începutul grupei Monteoru. Este vorba mai întâi de cimitirul biritual și resturile unei așezari învecinate de la Naeni-Colarea4, iar apoi de stațiunea de la Odaia Turcului situata pe malul Sabarului în câmpia înalta a Târgoviștei5. Pe baza inventarelor câtorva dintre mormintele de la Naeni-Colarea și a cioburilor culese de la suprafața a ceea ce se considera a fi o așezare, a fost constituita noțiunea de Naeni-Schneckenberg, ca un grup anterior culturii Monteoru, caracterizat printr-o ceramica ce își gasea asemanari în câteva descoperiri din țara Bârsei. Totodata se propunea și înlocuirea noțiunii de cultura Schneckenberg cu cea de grup/aspect Naeni-Schneckenberg6. La Odaia Turcului fusese identificata o depunere cu un material care, la vremea aceea, parea cu totul nou, depunere care se situa stratigrafic deasupra unui strat Glina. Prin raportarea la grupul Naeni-Schneckenberg și pe baza succesiuni stratigrafice descoperirea de la Odaia Turcului a fost interpretata ca ilustrând un grup cultural nou definit ce putea fi plasat între grupa Glina și grupa Tei, fara a avea vre-o legatura cu aceasta din urma7. În 1982, anul în care aparea studiul dedicat stațiunii de la Odaia Turcului, a fost prezentat, într-o comunicare8, stratul Ic4 de la Sarata Monteoru, precizându-se ca acesta se împarte în trei, denumite de jos în sus Ic4-1, Ic4-2 și Ic4-3, fiind înfațișate și materialele ceramice pentru fiecare dintre acestea. Cinci ani mai târziu comunicarea era tiparita9. Cu aceste ocazii s-a putut vedea destul de limpede ca nivelul superior de la Odaia Turcului are un conținut identic cu cel de la Sarata Monteoru nivelul Ic4-1, iar prin prezența unor cioburi de "factura Schneckenberg", nivelul Ic4-2 din așezarea eponima a culturii se apropie oarecum de olaria din mormintele de la Naeni-Colarea.. Punerea în circulație a ceramicii Ic4-1 și Ic4-2 de la Sarata Monteoru nu a modificat divergența de opinii, punctele de vedere exprimate fiind pastrate10.

    În acest cadru cercetarile arheologice efectuate între 1988-2002 în stațiunea de la Naeni-Zanoaga - Cetatea 2 -, situata la circa 2,5 km vest de punctul Colarea, aduc noi date ce permit o reluare a întregii problematici. Fara a mai intra în detalii, rezultatele principale fiind de curând publicate11, reamintesc situația stratigrafica de la Zanoaga - Cetatea 2 -, împreuna cu principalele trasaturi de ordin tipologic ale ceramicii descoperite. Cea mai veche depunere arheologica de pe Cetatea 2 a fost denumita Zanoaga I, în cadrul ei putând fi distinse doua niveluri numite, de jos în sus, Ia și Ib. Materialul ceramic este reprezentat mai întâi prin ceramica de uz, caracterizata printr-o pasta în care s-a adaugat ca ingredient calcar pisat. Subliniez ca, datorita faptului ca stațiunea de la Naeni-Zanoaga se gasește amplasata pe o culme a masivului deluros Istrița constituit în principal din calcar cochilifer, la prima vedere ceramica de uz, cea mai numeroasa, pare a fi fost lucrata dintr-o pasta cu scoica pisata. Aceasta specie ceramica nu mai apare începând cu nivelul Ic4-3, fiind înlocuita cu ceramica de uz lucrata dintr-o pasta în care s-au introdus cioburi pisate și nisip. Forma tipica pentru ceramica de uz din nivelele inferioare de la Zanoaga-Cetatea 2 este vasul de dimensiuni mari și mijlocii, cu profilul în "S" alungit, elementele de decor fiind reprezentate prin alveole sau crestaturi pe buza, segmente de brae alveolate plasate pe gât, proeminențe aplicate sau organice așezate sub buze, mai rar tortițe ornamentale dispuse tot pe gât12. În categoria intermediara, cu o pasta la care s-a folosit mai rar "scoica pisata" și ceva mai bine arsa, intra vasele de provizii, dar și multe vase pântecoase, bitronconice, cu gât scurt trompetiform, uneori cu umarul marcat de un prag și cu proeminențe sau torți tubulare, ultimele plasate la partea inferioara a recipientelor, castroanele cu un corp aproximativ semisferic și cu buza lațita. Din categoria fina, foarte expresiva, fac parte vasele de dimensiuni mai mici, lucrate dintr-o pasta de calitate, bine framântata și amestecata cu nisip fin, bine cernut. Vasele acestei categorii au fost arse cel mai adesea la negru, dar și la caramiziu, având suprafața acoperita cu un slip lustruit. Formele categoriei fine sunt ceștile cu o toarta trasa din buza, castroanele semisferice, mai rar vasele bitronconice. O caracteristica a vaselor din aceasta din urma categorie este lipsa aproape totala a decorației, singurele ornamente întâlnite fiind cele plastice de genul unor mici proeminențe aplicate sub marginile ceștilor, sau proeminențe ori tortițe ornamentale plasate pe marginea castroanelor, uneori însoțite de perforații plasate în aceleași registre13. O forma singulara deocamdata este cupa cu picior14. La baza nivelului Zanoaga Ia au fost descoperite mai multe fragmente ceramice cu aspect strain. Este vorba mai întâi de un ciob, lucrat din pasta cu "scoici pisate", ars la negru, decorat cu gauri-buton dar, spre deosebire de procedura caracteristica grupei Glina, împinse din afara spre interior15. Alte câteva fragmente au dispuse imediat sub margine segmente de brâuri înguste crestate sau alveolate sau benzi de impresiuni facute cu unghia, cu un aspect apropiat de mediile Coțofeni. Mai notez un fragment de ceașca decorata cu segmente de brâie dispuse vertical; fragmentul nu este foarte mare dar se pare ca a provenit de la o ceașca cu gura oblica. A doua depunere principala de pe Cetatea 2 de la Naeni-Zanoaga, denumia Zanoaga II a putut fi și ea diferențiata stratigrafic în doua nivele denumte de jos în sus IIa și IIb. Materialul ceramic este aproape identic celui din depunerea pe care o suprapune. Deosebirile constau mai întâi în preponderența scazuta a speciei cu "scoica pisata". Formele de vase sunt aceleași, o frecvența crescuta fiind observata în ceea ce privește castroanele semisferice, ale caror margini sunt acum lațite, teșite oblic spre interior sau îngroșate. O frecvența crescuta se poate constata în ceea ce privește vasele bitronconice cu umar marcat și torți tubulare. Deosebirile cele mai evidente se evidențiaza în grupul ceștilor, mai ales cele rezultate din maniera diferita de tratare a torților. Daca nivelelor Ia-Ib le lipseau ceștile cu doua torți, începând cu nivelul IIa, dar mai ales în IIb unde abunda, apar cești cu doua torți trase din buza, cu o forma asemanatoare, în nivelul IIb, pentru castroane la care apare și umarul marcat. În ceea ce privește torțile, acestea sunt acum numai supraînalțate, uneori fiind prevazute cu o creasta sau, în nivelul IIb, cu "melc" 16. Decorația vaselor, foarte rar întâlnita de altfel, ramâne în continuare plastica, alaturi de proeminențe aplicate aparând frecvent nervurile verticale pe pântecul vaselor bitronconice sau ale castroanelor, sau decorul "arici" la vasele de provizii. Exista o grupa de recipiente constituita din castroanele cu corp aproximativ semisferic și cu marginile îngroșate, teșite sau lațite și care adesea prezinta pe buze nervuri scurte, torți false, proeminențe, orificii17. Ceramica din nivelele Ia-Ib nu are analogii directe, descoperirea fiind înca singura de acest fel. Unele asemanari, de ordin general, conduc catre o apropiere de olaria grupei Glina, dar pentru aceasta grupa nu avem înca la dispoziție o lucrare care sa trateze în chip mulțumitor repertoriul de forme și decor al ceramicii ci doar prezentari generale, bazate pe material publicat selectiv18. În schimb ceramica nivelelor IIa-IIb este cu totul asemanatoare celei descoperite în "nivelul superior" de la Odaia Turcului19 sau în nivelele Ic4-1 și chiar Ic4-2 de la Sarata Monteoru20. Un castron gasit în mormântul 9 de la Naeni-Colarea își are corespondențe din cele mai bune în nivelele IIa-IIb de la Zanoaga. Nivelului Zanoaga-IIb îi sunt specifice forme de cești și castroane mai "evoluate", ce le-ar putea situa eventual la nivelul stilului Ic4-2, dar lipsa unor cioburi cu decor Schneckenberg ma îndeamna la rezerve. Menționez însa ca la Zanoaga, la suprafața complexului de locuire au fost gasite 3 cioburi cu decor Schneckenberg, dar lipsindu-le un context arheologic clar nu pot fi luate în discuție. Pentru materialele de tip Odaia Turcului-Monteoru Ic4-2 au fost puse în evidența unele elemente ce par a proveni din aria Hatvan21, asemenea cioburi existând și la Naeni-Zanoaga, nivelele IIa-IIb. Adaug acum și faptul ca în nivelul IIa s-a descoperit o ceașca fragmentara cu o toarta în banda, trasa din buza și supraînalțata, lucrata din pasta locala și arsa la negru, dar cu un decor din împunsaturi triunghiulare mici, dispuse în șir pe umar, cu une analogii în mediu Nyirség. Pentru grupul castroanelor cu marginele decorate plastic s-au gasit analogii la sud de Dunare, la Ezero în nivelele VII-IV sau și mai departe la Kastanas în nivelul 24, orin în medii Baden sau Coțofeni22. Alte materiale, în special aparținând utilajului litic (topoare din roca dura, sageți din silex cu baza scobita) indica o relație cu mediile "Katakombnaja" 23. Mi se pare important sa atrag atenția, în cadrul restrâns al acestei discuții, asupra faptului ca repertoriul de forme al nivelelor Ia-Ib se continua, cu diferențele menționate, în nivelele IIa-IIb, iar de aici, principalele forme - vasul cu profil în "S", ceașca cu torți în banda trase din buza și supraînalțate, vasul bitronconic cu umar și pântec marcat, cu torți tubulare la partea inferioara, castroanele semisferice - se continua și în ceramica stilului Ic4-3, deosebirea principala, și de o semnificație speciala, fiind apariția decorului imprimat în pasta, pe de-o parte, iar pe de alta parte prin frecvența crescuta a unei forme noi - vasul askos și prin dispariția speciei ceramice cu "scoica pisata" în pasta. La Colarea, în mormântul 2 s-a descoperit un askos24, forma care nu a fost identificata nici la Odaia Turcului nici în nivelele vechi de la Naeni-Zanoaga, unde însa apar în depunerile, foarte subțiri și în mare masura deranjate, cu ceramica de stil Ic4-3. Pe baza askosului, cu analogiile sale din țara Bârsei, unele morminte de la Colarea, pot fi puse în relație cu stilul/faza Ic4-2. Aș mai adauga ca vasul bitronconic, cu corp bombat, umar și pântec marcate prin praguri, cu torți tubulare la partea înferioara și gura trompetiforma, specifice nivelelelor Zn.Ia-Ib-Zn.IIa-IIb, este de fapt "stramoșul" vasului de ofranda - Spendegefäß - specific ceramicii monteorene începând cu "faza" Ic4-3. Din toate aceste motive mi se pare mai justificat a vedea nivelele Zanoaga Ia-Ib, urmate de cele cu ceramica mai evoluata de tip Ic4-1/-2 de la Odaia Turcului și Sarata Monteoru ca ilustrând o etapa de formare, în doi timpi - faza Zanoaga (= nivelele Zn.Ia-Ib) și faza Ic4-1/2 (nivelele Zn.IIa-IIb)-, a olariei monteorene, distincta de "faza"/stilul Ic4-3, moment în care apare, ca element de noutate și definitoriu în același timp, tehnica decorului imprimat în pasta vasului.

    Situarea într-un cadru cronologic mai larg a acestei etape nu este o problema lipsita de dificultați. Un prim punct de reper este constituit din descoperirea unor materiale Cucuteni B târzii la Sarata Monteoru, unde sunt suprapuse imediat de nivelul Ic4-125. Ceramica pictata Cucuteni B a fost descoperita și sub depunerile monteorene de la Baești-Aldeni26. Materiale asemanatoare au mai fost descoperite și la Pietroasele-Gruiu Darii, asociate cu altele atribuite culturii Cernavoda I27. Cu ani în urma în așezarea de la Berca, pe malul drept al Buzaului, la baza unei depuneri cu material Ic4-3, a fost descoperita o vatra sub a carei crusta se gasea, spart pe loc, un vas bitronconic, cu marginea simpla ușor rasfrânta, decorat cu un motiv "în rețea" pictat cu negru pe galbui-caramiziu28. O foarte buna analogie pentru decorul acestui vas se poate gasi în stațiunea de la Foltești-Ruptura29 sau în descoperirile tripoljene târzii de tip Usatovo, unde asemenea vase apar asociate cu vase cu profilul în "S" lucrate dintr-o pasta cu "scoica pisata" 30, unele dintreimc_mont_note.htm ele cu totul identice unor vase descoperite la Naeni-Zanoaga în nivelele Zn. I-II. Ceramica cucuteniana a mai fost gasita cu mai multa vreme în urma la suprafața stațiunii de la Homorâciu, pe Teleajen31. Se contureaza astfel o arie în zona de dealuri a nord-estului Munteniei, unde, sub depunerile monteorene, unele dintre ele dintre cele mai vechi cum este cazul la Sarata Monteoru sau Berca, este documentata o locuire cucuteniana târzie, uneori cu materiale Cernavoda I32. Acest fapt nu mai poate fi astazi lasat la o parte în discuția privind constituirea grupei/culturii Monteoru.. O prezența cernavodeana mai este documentata prin cele câteva morminte descoperite relativ recent la Gheraseni, foarte aproape de zona deluroasa amintita33, sau la Movilița34. Tot în aceasta arie pot fi plasate și cele mai multe dintre mormintele din tumulul 2 de la Bolotești35. Importanța acestor descoperiri, pentru problema apariției culturii Monteoru, nu i-a scapat lui Ion Nestor36, dar remarcile sale au fost trecute cu vederea. Cred ca astazi, când documentarea a sporit, se impune reluarea acestei direcții de cercetare pornind mai întâi de la un examen amanunțit al materialelor.

      În aria monteoreana sunt binecunoscute mormintele cu ciste din piatra37. Aș atrage atenția mai întâi asupra celor de la Mlajet, din al caror inventar fac parte doua cești askoide38 cu bune analogii în mediul Zimnicea, dar și în câteva morminte cum sunt cele de la Aldești39, Racaciuni40, Brailița41 sau Jamnaja târzii de la Glubokoe42 la gurile Dunarii sau în Baragan, la Smeeni43. Prezența acestor vase în zona de curbura a Carpaților și chiar mai departe a fost explicata ca rezultat al relațiilor dintre comunitațile Zimnicea de pe valea Dunarii și vecinii lor de la nord44. Orizontului mai sus conturat, caracterizat prin ceramica cucuteniana târzie/cernavodeana I i se mai adauga acum elemente Zimnicea și, prin ele, relații cu înmormântarile Jamnaja, întregul ansamblu constituind un posibil terminus post quem pentru debutul fenomenului Monteoru. Relația dintre aceste descoperiri și grupa Monteoru este foarte bine pusa în evidența și prin distribuția chorologica a descoperirilor monteorene timpurii - de "tip Ic4-1/Odaia Turcului" -, care prin stațiunile de la țâța, Costeștii din Vale, Odaia Turcului, mormântul în cista de la Movila, așezarile de la Naeni-Zanoaga, Sarata Monteoru, Poiana45 la care se pot adauga, cu anumite rezerve, descoperirile de la Baleni46, Gorgota47, unele materiale de la Cârlomanești, Sapoca48, Coroteni49, suprapune aria descoperirilor Cucuteni B/Cernavoda I din zona dealurilor Munteniei de nord-est ( Fig. 1). O problema aparte în acest context o constituie grupul descoperirilor Edineț50. Cu o arie restrânsa și, deocamdata, cu un numar redus de descoperiri, între care și un mic cimitir plan cu morminte în ciste din piatra la Brânzeni, aceasta grupa, ce a fost prezentata drept "cultura Edineț", își gasește bune analogii pentru repertoriul sau ceramic în descoperirile monteorene vechi, mai precis în cele aparținând stilului Ic4-2. În zona intermediara dintre acest grup și descoperirile de stil Ic4-1/2 se plaseaza locuirea "Foltești II" de la Bogdanești, din al carei conținut se pot remarca mai multe fragmente ceramice51 ce își pot gasi apropieri în olaria de la Naeni-Zanoaga, lipsind însa ceștile cu toarta trasa din buza. Aceleași elemente permit într-o oarecare masura și o apropiere de inventarul mormântului de la Aldești. Poziția extrem nord-estica a grupului Edineț poate parea în aceasta perspectiva mai puțin insolita, dar trebuie recunoscut ca mai sunt necesare și alte descoperiri, mai clare în spațiul dintre Curbura Carpaților și grupul de pe Prut. Oricum se contureaza deja o arie caracterizata printr-un repertoriu ceramic propriu, în care se evidențiaza ceștile cu torți trase din buza, supraînalțate și prevazute cu creasta, câteva vase askoide de sorginte Zimnicea și obiceiul depunerii morților în ciste din piatra.

       Pe baza relațiilor cu medii învecinate, mormintele în cista din țara Bârsei, zona Dâmbovița-Muscel și Subcarpații de Curbura se pot plasa într-un interval cuprins, în linii mari, între 3000-2200 BC, noțiunea de "orizont al mormintelor în cista" fiind lipsita de temei52. Daca cele mai vechi înmormântari de acest fel sunt, foarte probabil prin structura lor megalitica, în legatura cu mormintele Culturii Amforelor Sferice sau cu unele amenajari funerare usatoviene din stepele nord-pontice de posibila influența Kemi-Oba sau nord-caucaziana53, dincolo de Carpați este de așteptat ca aceasta practica funerara sa dureze pâna într-un moment corespunzatoar etapei Reinecke Bz A1, cum pare a fi cazul mormintelor în cutii din piatra descoperite la Cândești și despre care se afirma ca apar la începutul fazei Monteoru Ic354, moment în care tot la Cândești sunt semnalate și primele morminte cu catacomba55, pentru unele dintre ele, prin anumite elementele de inventar - cataramele discoidale din os, psaliile din categoria Scheibenknebel, "dalțile", în fapt securile plate, de tip Kostroma -, fiind evidenta relația cu grupa Mnogovalikovaja56. Relația comunitaților monteorene cu aceasta din urma grupa arheologica a durat în timp în cursul fazei Ia, un vas Mnogovalikovaja cu totul tipic fiind descoperit printre resturile incendiate ale unei locuințe aparținând nivelului corespunzator de la Naeni-Zanoaga/Cetatea 1. În sistemul cronologiei relative faza Ia a culturii Monteoru poate fi situata pe un palier corespunzator etapei Reinecke Bz A1, caci în unele inventare funerare ale cimitirului 4, atribuit fazei urmatoare IIa, se cunosc câteva piese de port cum sunt colții de mistreț și, mai ales, perlele din "faianța", de fapt pasta sticloasa, 57 cu totul specifice mediilor Nitra-Aunjetitz58, Otomany-Kostany59 sau Mierzanowice60 ce se încadreaza în aceasta vreme. Credința mai veche, conform careia aceste piese de port ar documenta relația cu vremea mormintelor-puț de la Micenae (așa numita Schachtgräberzeit) 61 este cu totul depașita astazi, trebuind a fi abandonata. În realitate, daca a existat o asemenea relație a comunitaților monteorene cu zona egeeana, ea trebuie plasata mai degraba la sfârșitul culturii, cândva catre sfârșitul fazei IIb, în acele stațiuni în care se poate pune în evidența și o contemporaneitate cu grupa Noua, cum este cazul din nou la Naeni-Zanoaga/Cetatea 162 sau la Cârlomanești-La arman63.

       În ultimele decenii datele radiocarbon pentru epoca bronzului european, și nu numai, s-au înmulțit concomitent cu perfecționarea tehnologiei prelucrarii probelor și a procedeelor de calibrare. Astazi dispunem de câteva mii de astfel de date care sporesc cantitativ, dar mai ales calitativ. Consecința directa imediata a acestei acumulari de datari radiometrice este revizuirea de pe aceste baze a diferitelor sisteme cronologice propuse de-a lungul timpului, a redefinirii unor perioade și, nu în ultimul rând, a rediscutarii unor termeni considerați consacrați, în special a celui de "cultura". Dar nu este locul aici pentru o discuție atât de ampla deloc lipsita de dificultati. Ma rezum doar la a discuta implicațiile privind cronologia absoluta a culturii Monteoru, pornind de la relațiile culturale schițate și de la câteva serii de date14C.

       Pentru cultura Monteoru nu dispunem deocamdata decât de doua date radiocarbon obținute prin procesarea în laboratorul de la Berlin a doua probe provenite din nivelele Ic3 și Ic2 din stațiunea eponima64. Datele lor calibrate sunt contradictorii, caci dupa cum reiese din cele doua probe: Bln-3065 [Sarata Monteoru așezare nivel Ic3], calibrat cu programul OxCal v3.5, 2200-1970 BC în domeniul 1 sigma, respectiv 2280-1880 BC în domeniul 2 sigma și Bln-4619 [Sarata Monteoru areal 2, nivel Ic2 (1949)], calibrat cu programul OxCal v3.5, 2470--2310 BC pentru domeniul 1 sigma și 2570-2230 BC pentru domeniul 2 sigma ( Fig. 2/A-B), ar rezulta ca nivelul Ic2 este mai vechi decât cel Ic3 ! În lipsa unei serii mai largi pentru cultura Monteoru, care sa cuprinda și probe aparținând etapelor de început suntem siliți sa ne raportam indirect la serii de date 14C din alte medii culturale cu care comunitațile monteorene au fost în contact de-a lungul timpului.

       Pentru manifestarile - așezari, morminte - tripoljene târzii dispunem de numeroase date 14C, unele cu deviații standard prea mari pentru a mai fi astazi folositoare, astfel ca am selectat un stoc alcatuit din 18 date provenite din cimitirul de la Dancu 2, mormântul 265, așezarile de la Gorodsk66, Gorodišee și Horodiștea67, Majaki, Trojaniv și Žvanjec68 din cimitirul de la Usatovo69. Înseriate ele se înscriu între 3500-2800 BC ( Fig. 3/A). Cu câțiva ani în urma a fost cercetat kurganul Akkiembetskiy lânga localitatea Zatoka, situata pe malul Marii Negre, chiar la ieșirea limanului Nistrului. Sapaturile au surprins o foarte buna succesiune de înmormântari aparținând grupelor Usatovo, Kemi-Oba, Jamnaja-Bugeac și Mnogovalikovaja. Cu aceasta ocazie, din 6 morminte și un complex de cult cu craniu de cal toate aparținând grupei usatoviene, au fost prelevate 11 probe pentru determinari cu 14C70. Calibrarea rezultatelor este oarecum surprinzatoare, caci datele se plaseaza între 2900-2200 BC ( Fig. 3/B), ceea ce reprezinta o datare sensibil mai târzie pentru complexele usatoviene de la Zatoka, decât pentru probele care au folosit "long-lived materials", cum este cazul pentru celelalate date. Seria întreaga de date 14C de la Zatoka-Akkiembietskiy Kurgan prezinta o importanța cu totul aparte fiind vorba de un obiectiv multi-cultural atent cercetat, dar elementele noi pe care le aduce din punctul de vedere al cronologiei absolute, vor putea fi rejudecate abia dupa publicarea integrala a situației arheologice propriu zise, inclusiv a materialelor. Pentru discuția de fața se poate reține faptul ca la începutul mileniului III a.Chr. grupa usatoviana era manifesta.

       O foarte buna serie, alcatuita din cinci date radiocarbon, pe care o folosesc este cea provenita din complexul A 136, un mormânt de animal, de la Kuczkowo, din Polonia71. Mormântul aparține cu certitudine Culturii Amforelor Sferice în al carei areal asemenea înmormântari sunt un fapt obișnuit. Din însumarea datelor respective reiese pentru Complexul A136 dela Kuczkowo un interval cuprins între 3300-2900 BC ( Fig. 4/A). Subliniez faptul ca mormânimc_mont_fig1tul de bovina de la Kuczkowo face parte dintre monumentele târzii ale Culturii Amforelor Sferice72. O alta serie utila pentru discuția de fața este cea alcatuita din șapte probe prelevate din nivelul III al așezarii Ezerovo de la Kiten-Urdoviza, pe malul Marii Negre în Bulgaria73. Suma probabilitaților se plaseaza pentru nivelul III al așezarii menționate în intervalul 2900-2400 BC ( Fig. 4/B). Din comparația însumarii celor doua serii de date apare cu limpezime raportul dintre înmormântarile Culturii Amforelor Sferice și cele cu ciste de piatra dar și cu vase de tip Zimnicea/Ezerovo de la Curbura Carpaților. Se contureaza astfel posibilitatea ca începutul culturii Monteoru, ilustrat prin faza Zanoaga (= nivelele Zn Ia-Ib de la Naeni), sa poata fi plasat la începutul mileniului III a. Chr. În aceiași vreme ar trebui plasat și începutul grupei Glina. Pentru aceasta din urma cultura, careia îi lipsesc date radiocarbon proprii, prin comparații cu medile culturale cu care a intrat în contact s-a apreciat o evoluție cel mai probabil în intervalul 2650-2450 BC, cu același prilej nivelul superior dela Odaia Turcului fiind considerat ca un terminus ante quem pentru sfârșitul culturii Glina74. Dar este evident acum, dupa sapaturile de la Naeni-Zanoaga, ca succesiunea stratigrafica de la Odaia Turcului nu mai are valoarea indiscutabila ce i-a fost acordata, în același sens pledând și unele materiale ceramice de factura Ic4-1/-2 descoperite în stațiuni Glina târzii din sudul Munteniei sau Oltenia75. Cred ca avem tot temeiul sa reconsideram posibilitatea unei evoluții paralele a grupei Glina și a comunitaților monteorene incipiente, ale caror arii s-au intersectat la un moment dat în zona de contact dintre dealuri și câmpia înalta a Târgoviștei. Pentru grupa Schneckenberg este mai greu de schițat o limita superioara, dar aceasta nu poate fi cu mult mai târzie decât cea a culturii Glina, fiind precedata în țara Bârsei de descoperiri de "tip Zabala", sfârșitul ei fiind ceva mai târziu, foarte posibil imediat înainte de apariția stilului Monteoru Ic4-3/Ic3. Odata cu apariția noului stil ceramic în aria Monteoru sunt semnalate și primele morminte cu catacomba, a caror prezența este documentata și pentru faza Ic276. De altfel la confinele ariei monteorene asemenea morminte sunt de mai multa vreme cunoscute la Smeeni77 și Matca, în ultimul caz asociate cu ceramica Ic378. Cele mai vechi morminte cu catacomba par sa fie deocamdata cele din stepa kalmîka, dintre Caspica și Don, pe care seriile datelor 14C de la Zunda Tolga și Canalul Ejurgaj le plaseaza pe la 2700 BC79. Desigur ca apariția mormintelor cu catacomba dincoace de Prut este de așteptat sa fie ceva mai târzie, deși nu cu mult. Cum datele din stepa kalmîka sunt de mai puțina utilitate, folosesc seria de date radiocarbon pentru mormintele cu catacomba din tumulii de lânga Ordžonikidze, din zona lacului de acumulare Kakhovka, în Ukraina80. Cele 20 de date 14C se înscriu într-un interval cuprins în linii mari între 2500-1900 BC ( Fig. 5). Am vazut deja ca în câteva stațiuni monteorene s-au descoperit materiale tipice culturii Mnogovalikovaja, în al carei areal sunt documentate atât morminte cu ciste din piatra, cât și cu catacomba81. Tradițional cultura Mnogovalikovaja a fost plasata în secolele XVII-XV/XIV a. Chr. 82. O serie de date radiocarbon din mormintele Mnogovalikovaja de la Svatovo83, Zatoka-Akkiembietskiy Kurgan 84, Mironivka85 sau Išeevo86 plaseaza aceste monumente între 2500-1500 BC ( Fig. 6/A). Recent V. Trifonov, folosind date 14C, a stabilit pentru grupa Mnogovalikovaja o evoluție între 2300-1800 a. Chr., corespunzând în buna masura perioadelor Reinecke Bz A1 și A2 din Europa Centrala87. În ultima vreme, luând în considerare și unele date radiocarbon, E. Sava a revenit asupra cronologiei absolute, plasând cultura Mnogovalikovaja între 2100-1800 a. Chr., socotind ca între Prut și Nistru a putut dura chiar pâna spre 1700/1600 a. Chr. 88

       Câteva cuvinte trebuiesc spuse și despre ultima parte a evoluției culturii Monteoru. În aceasta privința exista în principal doua puncte de vedere. Conform celui mai vechi, etapa finala a culturii Monteoru este reprezentata de "faza Balintești-Gârbovaț" definita pe baza cimitirului de la Balintești-Cioinagi și a nivelului inferior din salașul de la Gârbovaț89. Alți specialiști considera în simc_mont_note.htmchimb ca atât întreaga așezare-salaș de la Gârbovaț, cât și cimitirul de la Balintești-Cioinagi aparțin culturii Noua90. O perspectiva aparte a fost schițata de A. Oancea care, pe lânga "contopirea" fazelor Monteoru IIb și Balintești-Gârbovaț într-una singura91, încerca, în principal pe baza unei stratigrafieri orizontale a cimitirului de la Pietroasa Mica, dar și pe prezența unei specii ceramice decorate cu Besenstrich, sa explice dispariția culturii Monteoru prin apariția aspectului cultural Petrișoru-Racovițeni pe care îl socotea a fi de origine rasariteana92. O examinare critica a opiniilor lui A. Oancea, laolalta cu discutarea unor materiale din ultimul nivel de pe Cetatea 1 de la Naeni-Zanoaga au permis identificarea unui nivel de locuire Monteoru, caracterizat de un repertoriu ceramic specific stilului IIb, dar asociat însa cu serie de elemente de factura Noua - torți supraînalțate cu buton -, apoi cu specia ceramica cu suprafața brazdata de striuri, în același nivel fiind descoperiți și 2 omoplați cu cavitatea glenoida crestata. Conform acestui nou punct de vedere, cimitirul de la Balintești-Cioinagi și așezarea-salaș (cenușar) de la Gârbovaț, alaturi de altele similare lor, documenteaza începutul culturii Noua în sudul Moldovei, în același timp cu o etapa Monteoru finala existenta doar în zona deluroasa a Munteniei de NE, așa cum poate fi vazut la Naeni-Zanoaga, Berca sau, mai nou, la Cârlomanești-La arman93. Cultura Noua a fost datata tradițional "între mijlocul (mai probabil a doua jumatate) a secolului al XIV-lea și mijlocul (eventual a doua jumatate) a secolului al XII-lea î. e. n." 94. Reexaminarea documentarii arheologice și folosirea unor date radiocarbon, e drept nu prea numeroase pentru descoperiri Noua propriu zise, a dus la modificarea acestei cronologii absolute în sensul unei datari mai timpurii95. Pentru grupa Noua exista șase date 14C pentru așezarile de la Mahala și Crasnaleuca96 care se înșiruieimc_mont_note.htm între 1600 și 1200 BC ( Fig. 6/B). Daca proba Bln-1086, cu o deviație standard de ±100, este oarecum discutabila, celelalte sunt cu totul acceptabile și obliga la o datare mai timpurie a începuturilor culturii Noua, cel puțin în jurul anului 1600 a. Chr.

       Rezumând cele expuse deja se poate schița un cadru general pentru cronologia absoluta a culturii Monteoru. Pot fi astfel distinse câteva paliere cronologice, ce nu înseamna câtuși de puțin "etape" ale evoluției culturii Monteoru, ele fiind doar intervale de timp deduse din relațiile cu mediile învecinate datate cu radiocarbon, dupa cum urmeaza:

       A - 3000 - 2500 BC, reprezinta intervalul în timpul caruia în Subcarpații din nord-estul Munteniei, la scurta vreme dupa locuiri cu materiale amestecate Cucuteni B/Tripolje târziu97 și Cernavoda I și, destul de probabil ca pe baza lor, se constituie fenomenul Monteoru cu cea mai veche expresie a sa documentatadeocamdata doar prin nivelele Zanoaga Ia-Ib /faza Monteoru-Zanoaga. În nivelul Zanoaga Ia apar și cioburi cu analogii la Zabala, dar "cultura Zabala" este înca cu totul insuficient documentata98.Tot acum la Curbura Carpaților apar și cele dintâi morminte cu ciste din piatra, unele cu vase Zimnicea sau cu elemente de legatura cu înmormântarile Jamnaja. Foarte probabil acum se constituise și grupa Glina care, la scurta vreme, cedeaza zona de câmpie înalta a Munteniei, spre est în favoarea comunitaților monteorene cu ceramica de stil Ic4-1/Zanoaga IIa-b, iar spre nord lasa loc grupului Dâmbovița-Muscel cu morminte în ciste99. În aria Monteoru deja constituita și în extensie, cum par a dovedi descoperirile Edineț, apar deja elemente de legatura cu mediile Katakombnaja din est. Un moment urmator pare a fi marcat de contacte cu mediile Schneckenberg, documentat prin materialele considerate de acest fel din nivelul Ic4-2 de la Sarata Monteoru100 și, eventual, apariția askoilor, cum este cel de la Naeni-Colarea.. Am amintit analogiile la Ezero sau Kastanas, pentru castroanele cu buzele decorate cu nervuri, torți false sau ornamentale, orificii etc. La prima vedere trimiterea la nivelul 24 de la Kastanas ar indica o datare foarte târzie pe la circa 2000 a. Chr., conform datei 14C pentru acest strat101. Cronologia absoluta pentru stratul 24 dela Kastanas cred ca mai trebuie revazuta102, caci conținutul sau specific Helladicului timpuriu103 nu poate fi în nici un caz datat la o vreme corespunzatoare perioadei Reinecke Bz A1.

       B - 2500 - 2200 BC, este intervalul în care, în cadrul culturii Monteoru, este definitivata o schimbare importanta reprezentata prin apariția decorului imprimat în pasta. În ce masura stilul Ic4-3 poate fi plasat dupa 2500 a. Chr. sau înainte, este o problema ce nu poate fi rezolvata decât prin publicarea unro complexe clare care sa și marcheze diferențele fața de stilul/faza Ic3, nu totdeauna clare, o analiza doar pe criterii stilistico-tipologice și pe loturi de materiale selectate nefiind suficienta. În aceasta vreme se continua obiceiul depunerii mormintelor în ciste din piatra concomitent cu apariția în mediu Monteoru la Cândești a celor cu catacomba, cele mai multe în faza Ic3, obiceiul mai fiind practicat și în faza urmatoare Ic2. Pentru unele dintre ele am vazut ca pot fi legate de fenomenul Mnogovalikovaja. În acest interval se pot plasa acum foarte bine și cele doua date 14C de la Sarata Monteoru, care astfel nu mai sunt atât de emoționante104, iar contradicția dintre ele poate fi ușor explicata, prin materialul avut la dispoziție pentru cele doua probe, și rezolvata prin completarea seriei, caci nu se pune problema contestarii succesiunii startigrafice înregistrate în așezare.

       C - 2200 - 1900 BC. Un mormânt de inhumație descoperit recent la Cârlomanești-La arman, care pe baza unei cești cu doua torți aparține stilului Ic1, a putut fi datat imediat dupa 2200 a. Chr. pe baza inventarului metalic - un Ösenhalsring, un inel de bucla un fragment de brațara -, el constituind astfel limita superioara a "palierului" 105. La începutul acestui interval evolueaza ceea ce obișnuit se numesc "fazele" Ic1 - Ib ale culturii Monteoru, durata lor fiind apreciata ca foarte scurta. Lor le urmeaza faza Ia, una dintre cele mai îndelungate ale culturii cu care se încheie ceea ce tradițional se considera a fi prima parte a acesteia. Cel puțin dupa unele inventare funerare din cimitirul 4 de la Sarata Monteoru și faza/stilul IIa poate fi plasata în a doua parte a acestui interval ce corespunde perioadelor Bz A1 și A2106. Relațiile cu aria Mnogovalikovaja se continua de-a lungul întregului interval. Dupa A. Vulpe pe la 2300-2200 a.Chr. începe perioada mijlocie a epocii bronzului în România107, dar, daca consideram la fel cu autorul citat ca perioada mijlocie se caracterizeaza prin constituirea unor culturi mai bine definite, în primul rând a culturii Monteoru, documentarea la zi ne obligam sa împingem limita superioara a bronzului mijlociu dincolo de 2300 a.Chr., cea mai probabila data fiind, dupa opinia mea, în jur de 2500 a.Chr.

       D - 1900 - 1700/1600 BC. Cel puțin în prima parte a acestei perioade de timp este de presupus o continuare a "fazei" IIa. Daca ținem seama de separarea fazei IIb în pe doua nivele, așa cum s-a stabilit la Cândești, cel puțin începutul sau, macar prin piesele din inventarele funerare ce-i sunt atribuite - printre altele și un "breloc din os (așa zisa catarama)" 108, se poate plasa foarte bine în a doua jumatate a acestui interval, "brelocul" dovedind o continuare a relațiilor cu mediul Mnogovalikovaja.

       E - 1600 BC - ? , pentru cultura Monteoru trebuiesc avute în vedere descoperirile de felul celor din ultimul nivel de la Naeni-Zanoaga - Cetatea 1 - și aria pe care sunt raspândite. Aceasta ultima manifestare monteoreana este contemporana cu prima etapa a culturii Noua, a carei constituire în jurul datei 1600 BC este demonstrata așa cum am vazut de recentele date radiocarbon. Daca debutul locuirilor monteorene târzii din zona de dealuri a Munteniei poate fi astfel schițat, care va fi fost durata lor în timp este mai greu de spus. Nu se cunoaște deocamdata un mediu cultural caruia sa-i poata fi atribuite depozitele de la Drajna109, Olteni110 sau Straoști111 din ale caror conținuturi fac parte piese cu analogii în aria Noua. Nu exista argumente solide pentru a exclude apartenența lor la locuirile monteorene târzii din zona, cum nu exista nici împotriva, astfel ca posibilitatea trebuie avuta în vedere112 și confirmata sau infirmata prin noi descoperiri. Dupa A. Vulpe constituirea complexului Noua-Sabatinovka constituie una dintre caracteristicile perioadei târzii a epocii bronzului, pe care o vede ca începând în jur de 1500 a.Chr. 113 Indiscutabil complexul amintit caracterizeaza bronzul târziu dela nord de Dunare, dar noile date radiocarbon impun așa cum am vazut, situarea pragului superior al perioadei la cel puțin 1600 a.Chr., ceea ce corespunde și cu constituirea civilizației miceniene.
back to top


[Back to Top]   [Back to content]   [Home]



  
Citation of paper/Citation de l'article

   Ion MOTZOI-CHICIDEANU - CÂTEVA OBSERVAȚII ASUPRA CULTURII MONTEORU, in EA-online, April, 2003 (www.archaeology.ro/imc_mont.htm)
  
 

  

The contents of this site - text, images, and data - are intended for personal information only.   Written permission from EA-online is required for the publication of any material.  Any use of this material should credit the European Archaeology - online.
For additional details, send an e-mail to European Archaeology - online
Copyright © 2000 European Archaeology - online    
Last modified: April 16, 2003