Istoricul cercetărilor

În cadrul vastului program de cercetare sistematica a antichitatilor din România initiat de Muzeul National de Antichitati, al carui director era Vasile Pârvan, debuteaza si primul program de sapatura arheologica sistematica la Capul Dolosman, sub conducerea profesorului Paul Nicorescu. În ciuda resurselor limitate, cele sase campanii consecutive (1926-1932) au adus, prin rezultatele spectaculoase, necesara confirmare a ipotezei de localizare formulata anterior de Vasile Pârvan: a fost degajate în întregime traseul fortificatiei romano-bizantine, doua bazilici paleocrestine si mai multe constructii apartinând ultimelor nivele de vietuire ale asezarii. Toate descoperirile au fost datate de P. Nicorescu în sec. VI p. Chr., în temeiul marturiei scrise din lucrarea lui Procopius. Totodata, P. Nicorescu a efectuat si câteva interventii pe insula Bisericuta, aflata la cca 2,5 km în largul Razelmului, unde a identificat urmele unei alte fortificatii romane si morminte din secolul al XI-lea.

Din pacate, cercetarea sistematica condusa de P. Nicorescu a fost întrerupta în 1932, ducând inevitabil la degradarea monumentelor dezvelite prin extragerea pietrei de constructie, pâna la reacoperirea lor treptata cu pamânt.

Raspunzând sesizarilor privind intentia deschiderii unei cariere de piatra (prin detonare) pe acest amplasament, în 1965 Institutul de Arheologie din Bucuresti decide reluarea sapaturilor sistematice la Capul Dolosman, integrându-l programului sau de cercetare referitor la cunosterea cetatilor greco-romane din Dobrogea si a relatiilor lor cu mediul indigen. Conducerea santierului a fost încredintata Mariei Coja (1965-1985). Din 1986 responsabilitatea coordonarii programului de cercetare a santierului a fost atribuita Mihaelei Manucu-Adamesteanu.

În primii ani de la reluarea sapaturilor s-a urmarit reconstituirea cronologiei sitului si obtinerea de date privind topografia sa. În acest scop s-a practicat cu precadere sondajul stratigrafic. Ulterior s-a trecut la degajarea completa a unor monumente importante si la sapatura în suprafata, urmarindu-se recuperarea diverselor etape din evolutia habitatului si realizarea unor arii monumentale expresive din punct de vedere muzeistic.

În prezent cercetarea se realizeaza de catre o echipa formata din specialisti de la Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Academiei Române (Bucuresti), Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române (Bucuresti), Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" (Bucuresti), Instititutul de Cercetari Eco-Muzeale (Tulcea) si Directia Judeteana pentru Cultura Culte si Patrimoniu Cultural National (Tulcea), care functioneaza pe baza unui protocol de colaborare stiintifica. Ocazional, în functie de specificul problematicii abordate, exista traditia unor colaborari cu personal de specialitate din diverse alte domenii.

Lista bibliografica ce reuneste publicatiile referitoare la principalele rezultate ale cercetarilor arheologice de la Orgame/Argamum se va îmbogati, în toamna anului 2005, cu primul volum al seriei monografice Orgame/Argamum.

Responsabilitatea pastrarii si valorificarii muzeistice a patrimoniului arheologic mobil rezultat în urma cercetarilor arheologice revine Muzeului de Arheologie din cadrul ICEM Tulcea, iar asigurarea protectiei sitului, conform legislatiei în vigoare, autoritatilor administratiei locale.

Desi regimul juridic al terenului (cca 110 ha) este înca în litigiu, s-a propus constituirea unei rezervatii arheologice si eventuala sa transformare într-un parc ambiental, cu atât mai mult cu întreaga sa suprafata face parte din teritoriul aflat sub protectia Administratiei Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii".

Etapele cercetarii si rezultatele lor, prezentate în ordine cronologica

1926-1932 - Paul Nicorescu (Universitatea Iasi):
- întregul traseu al fortificatiei romano-bizantine
- bazilica paleocrestina cu trei nave (bazilica 2)
- bazilica paleocrestina cu o nava (bazilica 1)
- diverse constructii antice ("praetorium")
- fortificatii romane pe insula Bisericuta
- morminte sec. XI pe insula Bisericuta