În ultima perioadă scandalul iscat de plagiatul – dovedit pentru majoritatea celor care mai au un dram de onestitate – dlui M. Angelescu a devenit prilej pentru o dezbatere publică pe marginea problemelor din arheologia românească. Discuția legată de plagiat nici nu mai are sens atâta timp cât plagiatul este clar dovedit. Se pare că doar înaltele fețe din Ministerul Culturii și Cultelor – care aplică un principiu de drept, fără să cunoască clar mecanismul lui de funcționare – mai cred ca un vinovat dovedit se poate bucura de prezumția de nevinovăție și așteaptă răspunsul unei himerice Comisii de Disciplină.

Pe de altă parte aflăm din comunicatul Consiliului Științific al Institutului „Vasile Pârvan” că dl. Angelescu se face vinovat nu de un singur plagiat, ci chiar de dou㠖 este vorba de lucrarea Arheologia și tehnicile de management (București, INMI, 2004), în care a copiat părți importante dintr-un alt manual britanic: Management of Archaeological Project, editat în 1991 de către British Heritage.

Stupoare… Vinovatul fără vină recidivează!

Nici nu cred că mai merită să abordăm subiectul plagiat cu discuții pro și contra. Ceea ce ne rămâne tuturor este un gust amar și un sentiment de prăbușire a unor speranțe abia renăscute.

Totuși, cred ca trebuie să fim optimiști și să admitem că fără voia lui, dar totuși încadrându-se în linia – mai mult demagogic㠖 pe care a enunțat-o în majoritatea discursurilor referitoare la necesitatea dezbaterilor publice și a coalizării forțelor din arheologia românească, dl. Angelescu este „responsabil” de declanșarea unor dezbateri de idei.
În cadrul acestor dezbateri de idei cred că ar trebui să există mai multe opinii pe marginea subiectelor:
- arheologia contractuală și norme privind acest domeniu;
- modul de reprezentare în cadrul Comisiei Naționale de Arheologie și normele de alegere a membrilor acestei comisii;
- poate nu ar fi rău să ne gândim chiar la crearea unor subcomisii regionale, așa cum există pentru monumente;
- regândirea pe alte criterii a înregistrării în Registrul Arheologilor;
- transparența realizată prin organizarea de concursuri pentru obținerea de finanțare a cercetărilor arheologice din România;

Cred că aceste teme, alături de altele ce mai pot să apară, sunt subiecte arzătoare pe care lumea arheologică românească trebuie să le dezbată și să fie parte la stabilirea unor criterii, norme, regulamente cunoscute și recunoscute de majoritatea celor vizați. Nu spun de absolut toți, pentru că întotdeauna vor exista nemulțumiri.

Dr. Ioan Marian ȚIPLIC
Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu
Facultatea de Istorie și Patrimoniu „Nicoale Lupu”
Bdul. Victoriei nr. 5-7, 550024 SIBIU
Tel./fax.: 0269 214468
Email: ioan-marian.tiplic@ulbsibiu.ro

Pentru opinii si reactii: contact@archaeology.ro